FELINARUL

Am prins soarele în colivie:
S-a-ntâmplat să-l agăț c-o stinghie
După gratii de felinar
Ca pe o minge într-un pahar.
Ușor mi s-a rostogolit,
L-am prins acolo și l-am strunit,
Nu pare să se fi supărat,
Doar că a stat și-a tot luminat.
Sub razele lui mângâioase
Ne-nvelim ca-n mantale blănoase
E-o-mbrățișare ca de femeie
Pe care de-acum o am sub cheie.
Vă rog să nu mă supărați
De cald să vă fie sperați,
Ca-ntr-o zi să nu-mi vie
Să plec cu soarele din colivie
Prins în vârf de băț, ca o boccea
Și să nu mai dați de urma mea.
Iar din cerul golit de lumină
Să rămâneți c-o neagră cortină…

Am prins soarele în colivie,
Vă e cald? Mulțumiți-mi doar mie.
Sunt cel din urmă tâlhar
Dar vă las câte-o rază în dar!

4 septembrie 2021, Vlad Pârău.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.