Cerul, Codrul și Pârăul

20 mai 2022: Șase luni de la trecerea la Domnul a revoluționarului Claudiu Iordache din Timișoara. Măcar să vă amintiți!

20 mai, 2022 vlad

În 20 mai 2022 se împlinesc 6 luni de când revoluționarul timișorean Claudiu Iordache a plecat din această lume. Întru amintirea lui, republicăm poezia semnată de el pe blogul personal cu aproximativ un an în urmă, pe 10 mai 2021:

MĂCAR SĂ VĂ AMINTIȚI!
de Claudiu Iordache

„Și dacă în mijlocul nopții valahe
Țara este atacată
și nimeni nu îi sare
în ajutor?

*

Măcar să vă amintiți!
Nu v-ați născut robi
ca să trăiți ca slugile lor!
De-ați pierdut respectul
pentru ființa voastră,
pentru onoarea și
demnitatea voastră, măcar
să vă amintiți
că ați lăsat în urmă
o mamă care v-a născut,
o patrie
care v-a ocrotit, o
credință că sunteți
copiii lui Dumnezeu!

Măcar să vă amintiți
că v-ați hrănit
cu laptele izvorului
care v-a crescut,
cu mângâierea șoaptelor
grăite blând
de bunii voștri, cu
gunguritul porumbițelor
din leagănul înflorit,
că merită
să fiți uniți
măcar acum
când Piaza Rea
vă despoaie
trupul de suflet,
când vă alungă,
haină, unul
departe de celălalt,
ca pe niște vite speriate
de spaimă!

Măcar să vă amintiți
că ați fost frați, că
ați fost surori, că ați fost
fii, că ați fost părinți,
că v-ați fost vecini și prieteni,
că ați învins un Tiran
și că ați murit pentru libertate!

Măcar să vă amintiți că
ați fost fără de prihană,
că bisericile, acum
înstrăinate
de viața voastră,
v-au vegheat
și nașterea și destinul!

Măcar să vă amintiți!
Acum
când îngenunchiați
ca slugile, când vă lăsați
mânați ca oile, când
vă închideți
în țarcuri
de spaimă,
când sufletul
vi se înăbușă sub
amenințarea firii
din urmă!

Măcar să vă amintiți
când vi-i duceți
pe cei dragi în saci negri
închiși cu fermoare
pe drumul veșniciei!
Măcar să vă amintiți
că nu e tatăl vostru
omul acela
cu chipul speriat și
spinare de rob temător,
că nu e tatăl vostru cel
pe care lipitorile l-au sleit
de dragoste
și putere!

Măcar să vă amintiți
că în țara voastră
au trăit români, nu
iobagi ce și-au
vândut icoanele
pe drum
și nu mai au
în tainița sufletului
nici un pic de mândrie!

Oare cum îi mai privește
Dumnezeu
pe fiii Săi pe care
i-a crezut
hărăziți? Cum
îi mai privesc
ursitele
părăsite, și cum
îi mai văd Carpații,
și Câmpia,
și Dunărea,
șI Doina, și Miorița,
și Balada,
șI Steaua lui Eminescu,
și Deșteaptă-te, române,
și Casa Pământească,
și Rădăcinile Patriei,
rătăciți străini
în grădina lor de suflete
cândva înflorite
în care ați
trăit!

Măcar să vă amintiți,
că v-ați născut
români și că veți
muri uitați
sub jug de stăpâni?
Și că Patria este numai una!

Tristă obște de români
risipiți, de
orfani abandonați, de
femei de vânzare,
Patria vă așteaptă
să vă ridicați din nou,
ca s-o apărați,
ca să o slujiți!

Măcar atât să vă amintiți,
să vă încurajați inima,
lipsită de puteri,
să rostească,
precum într-un imn
voievodal,
numele României!

Măcar să vă amintiți!

Asta vă e datoria,
asta vă e credința
jefuită sub ochii voștri
de arendașii voștri, de
vătafii voștri, de
ciocoii voștri, de
veneticii voștri,
de strigoii voștri,
de păgânii voștri!

Măcar să vă amintiți!
Măcar să
vă amintiți…

Hristos a înviat!”

Claudiu Iordache
10 mai 2021

---

Mulțumindu-i doamnei Cristina Iordache, prin a cărei bunăvoință ne-a parvenit această poezie, republicăm și postarea dânsei din 22 noiembrie 2021 (făcută la două zile după trecerea la Cele Veșnice a revoluționarului timișorean):

CLAUDIU IORDACHE. ÎNTRU AMINTIRE ETERNĂ A UNUI OM LIBER

Cu două săptămâni în urmă și-a sărbătorit ziua de naștere împreună cu noi, în bucurie și voie bună, împărtășindu-ne gânduri pentru prezent și planuri pentru viitor, planuri pentru cărțile la care lucra și a căror publicare o pregăteam împreună, dar mai ales pentru Crăciun, Sfânta Sărbătoare a Nașterii Domnului Iisus, pe care o aștepta cu nerăbdare de copil, cu bucurie nespusă în suflet, precum în fiecare an al vieții noastre.

A plecat atât de neașteptat, de nedrept, încât șocul plecării sale este copleșitor, strivește sub greutatea lui cuvintele care ar încerca să înțeleagă. Ar fi putut fi în viață în acest moment dacă aceia chemați în ajutorul vieții lui ar fi pus un diagnostic corect, urmat de un tratament salvator. Dacă empatia, umanitatea le-ar fi condus pașii pe drumul salvării unei vieți. Din nefericire, nu a fost să fie așa. Și el a plecat.

A plecat luând cu el întreaga lume dinlăuntrul său: o bogăție uriașă de sentimente, de emoții, de gânduri, de cunoștințe! A plecat cu tot ceea ce era al lui, și nu va putea fi înlocuit niciodată de nimeni! A împlinit enorm în existența sa pe acest pământ, dar încă mai avea multe de făcut, încă mai avea mult de împlinit! Claudiu Iordache a fost una dintre acele ființele excepționale prin care Dumnezeu alege să lucreze în lume! Actele sale de curaj, personalitatea lui extraordinară au marcat istoria Anului 1989 în România și în lume, precum și istoria celor trei decenii ce i-au urmat. Poet fragil, sensibil, tulburător, reflectând în poemele sale realitatea oglindită în propria inimă, scriitor puternic, complex, impresionant, privind neobosit lumea prin ochii luptătorului pentru Libertate și Dreptate, un erudit, un intelectual profund, un spirit înalt, frumos, generos, mereu dedicat celuilalt, mereu dedicat Libertății, pe care a iubit-o ca pe un țel suprem al vieții sale!
Începând cu acțiunile sale în Revoluția din Timișoara din Decembrie 1989, între conducătorii curajoși ai căreia s-a aflat, până la acțiunile pentru împlinirea idealurilor Revoluției în societatea care i-a urmat, ori aducerea Basarabiei și Bucovinei înapoi acasă, la Patria Mamă, precum și prin toate scrierile lui, a fost neobosit ca luptător pentru Libertate, Dreptate, Adevăr. De nenumărate ori s-a izbit de zidul tăcerii ori indiferenței lumii în care trăim, dar nu a încetat o clipă să spere că poate produce schimbarea reală, nu a încetat o clipă să scrie, să gândească planuri de acțiune, prin fiecare cuvânt și pas al său căutând să-i aducă și pe ceilalți pe drumul Libertății și al Adevărului. A avut momente de reușită, dar și prea multe momente în care s-a simțit singur, într-o lume care nu dorea să audă de lupta pentru aceste valori supreme, într-o lume care nu dorea să-i fie reamintită frumusețea și importanța Revoluției Române din Decembrie 1989, și datoriile de suflet pe care le avem față de memoria celor care atunci și-au dat viața pentru Libertate. Pentru ei, pentru eroii și martirii lui Decembrie 1989, Claudiu Iordache a fost neobosit în a scrie, în a aminti, în a săvârși! Respectul și recunoștința față de lupta și sacrificiul lor au fost ceea ce nu l-a lăsat să obosească în a scrie, în a aminti, în a săvârși! Și în egală măsură, dragostea lui pentru România! Pentru țara care i-a însângerat inima cu suferințele ei, pentru țara pe care o iubea nespus și pentru care a luptat prin fiecare cuvânt sau acțiune dintre cele pe care le-a împlinit. Despre România a scris, a plâns, a chemat la fapte, România din sufletul lui a iubit-o și a apărat-o în fața tuturor atacurilor la ființa ei națională, la esența ei, României din sufletul lui i-a dedicat poeme și i-a căutat căi de apărare, de schimbare, de renaștere, de împlinire. Revoluția din Decembrie 1989 și România au fost cele două mari capitole în care Claudiu Iordache a luptat și a sperat neobosit! Lupta lui pentru Libertate și Dreptate, cărțile pe care le-a scris, acțiunile parlamentare, politice, sociale pe care le-a întreprins, sunt parte a istoriei României și vor rămâne pentru totdeauna! Energia sa, spiritul său, cuvintele sale scrise sau rostite au atins inimi și au făcut să vibreze conștiințe, și în aceste inimi amintirea lui va rămâne pentru totdeauna! Locul său în istoria României este scris prin tot ceea ce a înfăptuit, prin tot ceea ce a împlinit pentru țara sa, pentru neamul său, pentru cauzele sfinte ale Libertății, Dreptății și Adevărului, cărora le-a dedicat lupta vieții sale!

Dincolo de tot ceea ce a împlinit Claudiu Iordache pentru Libertate, pentru Țară, pentru Neam, dincolo de lupta lui pentru idealurile și valorile înalte, locul cel mai important în inima lui, în sufletul lui, a fost ocupat de ființele pe care le-a iubit nespus: fiii săi Claudiu Cristian și Claudiu Alexandru, și mama lor, soția lui, Cristina Maria. Pentru nimic nu a trăit în această lume mai mult decât pentru noi, ființele cele mai dragi sufletului său, așa cum ne numea! Fiecare gând, fiecare gest, fiecare faptă dintre cele pe care le-a săvârșit au fost făcute pentru noi! La el nu se gândea niciodată, doar noi eram în gândul lui! Pentru el nu-și dorea nimic, dar își dorea mereu ceva pentru noi: o bucurie mică sau una mare, un dar de suflet sau unul concret, cu o frumusețe sufletească și cu o generozitate ce nu pot fi descrise în cuvinte! El se bucura pentru familia lui, prin ea, atunci când îi dăruia o bucurie – și mereu căuta s-o facă, în orice clipă a vieții împreună! Dumnezeu ne-a oferit în dar privilegiul de a trăi împreună într-un fel unic, iar acum va trebui să trăim fără el în viața noastră, și nu știm cum, nu știm cum să trăim fără sufletul nostru, care era el, fără esența vieții noastre, care era el…. A plecat prea devreme, prea brusc, și atât de nedrept! Fiii lui aveau nevoie de el acum mai mult decât oricând! Noi trei, ființele cele mai dragi sufletului său, va trebui să mergem mai departe pe drumul vieții fără el. O vom face cu inimile sfâșiate de durere pentru a ne împlini promisiunea pe care i-am făcut-o de atâtea ori: de a-i duce mai departe numele și amintirea faptelor vieții sale, de a-i trimite spre lume cărțile, cele aflate în manuscris precum și cele deja publicate, de a nu lăsa să-i fie uitate scrisul, faptele, lupta pentru Libertate, numele care va rămâne la loc de cinste în cultura românească și în istoria României! În fiecare clipă a vieții noastre îl vom ruga pe Dumnezeu să ne sprijine să avem puterea de a merge mai departe fără el, în fiecare clipă a vieții noastre îl vom ruga pe Claudiu să ne fie înger păzitor, să vegheze, din lumea în care este acum, asupra fiilor și soției lui, să ne fie alături în fiecare clipă.

În inima noastră Claudiu va rămâne viu, întreg, dragostea noastră pentru el va rămâne întreagă cât timp vom mai trăi pe pământ, o dragoste puternică, adâncă, nemărginită, veșnică! Ne rugăm lui Dumnezeu să-i primească în Lumina Lui sufletul bun și frumos, curajos și generos, înalt și drept, să-l odihnească în Lumina și în Pacea Lui eternă, așa cum merită! Și Îl mai rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să-i putem îndura absența din viața noastră, până când ne vom reîntâlni în Lumină și în Înalt!
Odihnește-te în pace, iubitul nostru Claudiu, iubitul nostru soț și tată și prieten și Însoțitor! Te iubim pentru totdeauna! Pentru totdeauna împreună!
Cristina Maria, Claudiu Cristian, Claudiu Alexandru. Ființele cele mai dragi sufletului tău!
22 noiembrie 2021

In Memoriam Claudiu Iordache: 3 noiembrie 1942 – 20 noiembrie 2021