Cerul, Codrul și Pârăul

Despre lepădarea lui Petru și tentația de a ne salva din situații de forță majoră printr-o „minciunică”. Procesul Mântuitorului, tâlcuit de pr. Vasile Mihoc

31 mai, 20221 iunie, 2022 vlad

În cadrul emisiunii „Atlas Biblic”, difuzate de Radio Trinitas miercuri, 25 mai 2022, părintele prof. univ. dr. Vasile Mihoc a vorbit despre procesul Mântuitorului, despre lepădarea și, apoi, căința Sfântului Apostol Petru, dar și despre o temă veșnic actuală: frica, lașitatea și tentația de a ocoli greutățile recurgând la minciună. Oferim, mai jos, câteva fragmente din tâlcuirea sibiană a capitolului 18 al Evangheliei de la Ioan.

Pr. prof. univ. dr. Vasile Mihoc: „Evangheliile ne vorbesc despre lepădarea fortuită a lui Petru. El, până acum, a avut îndrăzneală – poate încurajat și de celălalt ucenic -, dar, în fața unei întrebări directe, ca cea pusă de portăriță, Petru răspunde „nu sunt”. Adică: „Nu sunt dintre ucenicii Omului Acestuia”. Era o minciună! O minciună cu atât mai gravă dat fiind momentul în care se petrece acest eveniment (lepădarea lui Petru, n.r.).
Noi, oamenii, adeseori suntem ispitiți ca, în situații asemănătoare cu cea în care se afla Simon-Petru atunci, să credem că ne putem salva cu o minciună – sau, cum spun unii, așa, mai diminutivat, cu o „minciunică” -, că n-ar fi așa de mare păcat dacă ești în situație de forță majoră și te salvezi cu o „minciunică”.
Or, această minciună a lui Petru este un fapt grav și este o trădare, este o lepădare, cum și este prezentată în Evanghelii. Este clar că el era sub imperiul fricii. Noi, oamenii, suntem. Dar un om credincios depășește frica știind că adevărul e adevăr și că, atunci când este în Adevăr, Hristos este cu el și, trădând Adevărul, de fapt, se leapădă de Hristos. Este o lecție extraordinară în tot ceea ce ne spun Evangheliile despre lepădarea lui Petru și despre pocăința lui (ulterioară, n.r.), mai ales.

Despre răspunsul demn al creștinilor în fața prigonitorilor și a slugoilor lor ordinari

„Și zicând El acestea, unul din slujitorii care erau de față I-a dat lui Iisus o palmă, zicând: Așa răspunzi tu arhiereului? Iisus i-a răspuns: Dacă am vorbit rău, dovedește că este rău! Iar dacă am vorbit bine, de ce Mă bați?”
Vedeți, întotdeauna cei care-s mari în lumea aceasta au în jurul lor și niște slugoi din aceștia, gata să își arate zelul. Așa era și atunci. Unul a socotit că răspunsul lui Iisus la întrebarea lui Ana n-a fost destul de respectuos și acest slujitor I-a dat lui Iisus o palmă, zicând: așa răspunzi Tu arhiereului? E cutremurător momentul acesta: un slugoi nemernic Îl lovește pe Iisus peste obraz…
Când creștinii vorbeau despre aceste lucruri în vremea respectivă, ei înșiși pățiseră astfel de lucruri de la prigonitorii Bisericii. Citim în Fapte XXIII, când Pavel era și el dus în fața sinedriului și când și-a deschis cuvântul „Bărbați frați, eu cu bun cuget am viețuit înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta” – suntem la Fapte 23, versetul 1 -, arhiereul Anania, un alt Ana pe scurt (Hannan al doilea sau Ana al doilea sau Anania), care era arhiereu la aproape 30 de ani distanță de momentul la care se referă aici Evanghelia de la Ioan. Arhiereul Anania a poruncit celor ce ședeau lângă el să-l bată peste gură și Sfântul Pavel răspunde demn: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit!” și „Tu șezi să mă judeci pe mine după lege și, călcând legea, poruncești să mă bată?”. Legea spunea clar: nu bați un om necondamnat. Adică ideea este că un om, până când a fost condamnat, este nevinovat – ăsta-i un principiu juridic valabil și-atunci, valabil și astăzi (prezumția de nevinovăție, n.r.). Or, ceea ce face slugoiul la judecata Mântuitorului face și alt slugoi, dar din poruncă, de data aceasta – din porunca lui Anania. Probabil că și în cazul lui Ana, el a aprobat gestul acestui slugoi nemernic!
Mântuitorul răspunde demn, ca și Apostolul Pavel. „Iisus a răspuns: Dacă am vorbit rău, dovedește că este rău; iar dacă am vorbit bine, de ce Mă bați?”.

Atitudinea creștină în fața prigoanelor

Da, ca credincioși suntem smeriți, primim prigoana, dar, pe de altă parte, și acest episod din Evanghelia de la Ioan și cel din Faptele Apostolilor cu Sfântul Pavel, ne învață că trebuie să ne apărăm demn și fără mânie și fără răutate, dar să spunem adevărul. Este ceea ce face Mântuitorul și ceea ce face și Sfântul Apostol Pavel.
Mântuitorul vorbise drept, nu rău: a spus adevărul, a vorbit pe față, a vestit Evanghelia Sa totdeauna în locuri publice, în fața tuturor, deci erau destui oameni care puteau mărturisi despre ceea ce Iisus învățase și nu era nevoie acum ca Ana să facă știu eu ce interogatorii ca să descopere în ce constă învățătura Mântuitorului. Or, la atâta se reduce ducerea lui Iisus Hristos în fața lui Ana. Repet: Ana nu insistă, Ana nu are alte întrebări, Ana nu are nevoie de răspunsuri, pentru că Ana – care se pare că era la originea complotului împotriva lui Iisus – știa ceea ce știau și ceilalți din complot, că moartea lui Iisus este un fapt hotărât – n-aveau nevoie de dovezi și de argumente.

Trimiterea de la Ana la Caiafa, o acțiune în afara legii. Falsul proces prin care Iisus Hristos e condamnat nevinovat

Mai departe ne spune textul (Sfintei Scripturi) simplu că Ana L-a trimis legat la Caiafa, arhiereul. (…)
Or, e vorba de acțiuni ilegale: ducerea lui Iisus în fața lui Ana, un simplu particular, un fost arhiereu, și, aici, ducerea lui Iisus la casa lui Caiafa, în fața unor complotiști, sunt acțiuni ilegale. Se pare că numai în zorii zilei au încercat să dea o formă de legalitate acestui fals proces, ducându-L pe Iisus în locul oficial al sinedriului”.

Emisiunea „Atlas Biblic” se difuzează de luni până vineri la ora 20:30 pe Radio Trinitas, ediția sibiană, care-l are ca invitat pe părintele Mihoc, putând fi audiată miercurea sau, oricând, în arhiva online a radioului Patriarhiei Române.

Suplimentar, puteți urmări o tâlcuire despre Procesul Mântuitorului oferită în Săptămâna Patimilor de pr. prof. univ. dr. Vasile Mihoc la invitația Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților: