Doctorul Vasile Hodorogea, refugiat basarabean și mare patriot din Sibiu, a trecut la Cele Veșnice la vârsta de 94 de ani. FOTO EXCLUSIV
Doctorul și refugiatul basarabean Vasile Hodorogea a trecut la Cele Veșnice vineri, 24 iunie 2022, la Sibiu, fiind în vârstă de 94 de ani. Cauza decesului este deocamdată necunoscută, dar e legată, cel mai probabil, de vârsta înaintată. Priveghiul a avut loc duminică, 26 iunie, la ora 19, la „Biserica din Groapă” (cu hramul Buna-Vestire). Tot acolo a avut loc și slujba înmormântării, luni la ora 12, după care sicriul cu trupul neînsuflețit al nonagenarului a fost transportat la Cimitirul Municipal Sibiu. (articolul continuă dedesubt)
Cei care nu au fost prezenți la înmormântare, dar ar dori să îi aprindă o lumânare și să îi lase o floare la locul de veci, îl pot găsi în cimitir la poziția B-58 (de la intrarea principală din Calea Dumbrăvii, se merge pe alee în jos, se face stânga la prima capelă, se merge pe drumul de mașină, se face prima la dreapta, iar apoi la stânga pe prima potecă. Mormântul se află câteva rânduri mai în spate, perpendicular pe cărare). (articolul continuă dedesubt)
Cum l-am cunoscut pe dr. Vasile Hodorogea
Un veritabil tezaur uman viu, sau un Om-Poveste, cu o memorie extraordinară și o ascuțime a minții care nu l-au părăsit până la adânci bătrâneți, doctorul Hodorogea purta în sine amintirile părinților din Primul Război Mondial, urmat de edificarea României Mari cu granița pe Nistru, apoi poveștile perioadei interbelice și drama pierderii Basarabiei și nordului Bucovinei în 1940, precum și traumele războiului Al Doilea Mondial, în timpul căruia Basarabia a fost recâștigată, pentru a fi pierdută apoi 3 ani mai târziu, cu consecințe incalculabile pentru poporul român dintre Prut și Nistru (omorâți sau deportați de ruși în Siberia, precum și refugiați în vestul României). Vasile Hodorogea a făcut parte din categoria refugiaților din timpul războiului, ceea ce m-a apropiat cumva de dânsul, eu având la rândul meu în familie un bunic refugiat din Basarabia. Stabilit la Sibiu și căsătorit cu o ardeleancă, dl. Hodorogea a profesat ca medic. El s-a remarcat în mod deosebit și prin activitatea sa culturală și patriotică.
Prima dată l-am întâlnit la o serbare de 27 Martie (Ziua Unirii Basarabiei) ținută prin anii 2010 în aula Facultății de Teologie din Sibiu. Era nelipsit de la astfel de manifestări, dar și de la numeroase lansări de carte de la Biblioteca Județeană „ASTRA” din Sibiu, de la manifestări de la Cercul Militar Sibiu sau de la sărbători bisericești și laice, deopotrivă (Înălțarea Domnului – Ziua Eroilor, Ziua Tricolorului, Sfântul Gheorghe – Ziua Forțelor Terestre, manifestări de-ale Cenaclului „Lumină Lină”, dar și simple serbări organizate în prelungirea slujbelor de la biserică). Inevitabil se înscria la cuvânt și recita cu multă însuflețire, din memorie, poezii patriotice și religioase, dar mai cu seamă despre mult-pătimitoarea Basarabie și despre idealul Reunificării. N-am să uit niciodată cu câtă ardoare intona el versurile „Nu plânge, maică Românie că am să mor ne-mpărtășit, / Un glonț pornit spre pieptul tău, cu pieptul meu eu l-am oprit!”, despre care se crede că au fost găsite ȋn raniţa unui soldat român mort la datorie ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpaţii de Curbură, soldat care n-a mai apucat să vadă Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, dar care a anticipat-o profetic în finalul poeziei: Nu plânge, maică Românie! / Adună tot ce-i bun sub soare; / Ne cheamă şi pe noi la praznic, / Când România va fi mare!”. (Sursa)
Ideal care încă rămâne neîmplinit la aproape 105 ani de la acel măreț moment al Istoriei Românilor, o temă de gândire și acțiune pentru generațiile de astăzi. De aceea activitatea culturală și, aș spune, pedagogică în sensul „predicării” adevărului istoric este astăzi mai actuală ca niciodată, când vedem că aceeași putere vrăjmașă, care ne-a dezrădăcinat nouă, românilor, Basarabia, Nordul Bucovinei și Insula Șerpilor face prăpăd în Ucraina și se apropie din nou de Nistru și de Cernăuți. Pentru o astfel de activitate patriotică și pentru tot ceea ce a reprezentat el ca atitudine, trăire, și zestre culturală, doctorul Vasile Hodorogea va rămâne în conștiința sibienilor și a românilor de pretutindeni, iar casa de pe strada George Coșbuc din centrul orașului de pe Cibin ar putea deveni, cândva, un muzeu al memoriei zbuciumatei noastre istorii naționale așa cum a fost ea trăită de un om care a prins în viața lui 3 regimuri: Regatul României Mari, republica „populară” comunistă și republica „democrată” post-decembristă.
Pentru toate aceste lucruri, dr. Vasile Hodorogea a bine-meritat un pios omagiu și creștineasca urare: Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace! (articolul continuă dedesubt)
Pe același subiect:
Vasile Hodorogea: CAZNA UNEI ROSTUIRI de Veronica BÂTCĂ, istoric literar (Tribuna.ro)
Personalităţi de lângă noi: medicul Vasile Hodorogea (Tribuna.ro)
Vasile Hodorogea: „Ca să nu calc pe urmele părinţilor, spre Siberia, m-am refugiat spre Sibiu” (Ziarul de Gardă, Chișinău)
Asociaţia Medicilor Pensionari Sibiu: Nonagenarul nostru coleg dr. Vasile Hodorogea (Tribuna.ro)