Rușii au ocupat orașele Severodonețk și Lisiceansk, ultimele redute ucrainene din regiunea Luhansk. Ce urmează? Opiniile analiștilor români
În weekend, trupele Armatei Ruse au ocupat orașele ucrainene Severodonețk și Lisiceansk din regiunea Donbass, lăudându-se că au „eliberat” complet autoproclamata republică populară Luhansk, potrivit tv8.md.
„Rușii au cucerit și orașul Lisiceansk. După experiența asediului de la Mariupol, încheiat cu capturarea a cca 2600 de militari ucraineni, Kievul își retrage trupele din zonele unde acestea sunt în pericol să fie încercuite, s-a văzut asta recent la Severodonețk, ca și în localitățile Gorske și Zolote.
Capturarea orașului Lisiceansk cam încheie ocuparea regiunii Lugansk, de acum luptele se vor duce pentru regiunea Donețk. Trupele ruse se află pe malul drept al râului Doneț, folosit până acum de ucraineni pentru organizarea defensivei. Urmează atacul rus asupra orașelor Bahmut și/sau Slaviansk. Căderea acestor două orașe va deschide perspectiva încercuirii trupelor ucrainene aflate lângă orașul Donețk. Rămâne de văzut cât timp va dura ocuparea teritoriului regiunii Donețk controlat acum de trupele ucrainene. Dacă rușii își vor meține ritmul înaintării de până acum ar trebui să dureze 2-3, maxim 4 săptămâni.
Întrebarea este ce vor face rușii după cucerirea regiunii Donețk? Vor continua înaintarea în regiunea Zaporojie? Vor relua atacul asupra orașului Nikolaiev înspre Odessa? Vor declara „încheierea operațiunii militare speciale” prin „eliberarea republicilor populare Donețk și Lugansk”?”, a scris ziaristul și istoricul George Damian, duminică, 3 iulie, pe Facebook.
Cristian Negrea: „A o sută treizeci și doua zi de război. A căzut Severdonetskul și a căzut și Lisiceanskul.
În postarea mea anterioară despre mersul războiului, ceva mai veche, am expus părerea mea despre bătălia de la Severdonetsk, și spuneam că ar fi fost de preferat ca ucrainenii să adopte o apărare elastică în locul unei defensive stricte, în care să țină cu dinții de teren, făcând astfel jocul rușilor care avansează încet, precaut, bazându-se pe superioritatea lor absolută în artilerie. În ideea că rușii bombardează puternic pozițiile ucrainene, apoi avansează încet, cu blindate sprijinite de infanterie, apoi defensiva ucraineană ce a mai rămas îi respinge provocându-le pierderi, după care rușii se opresc să consolideze pozițiile ocupate, după care reiau bombardamentul de artilerie și tot așa. Avansul rusesc este încet, dar sigur, au avantajul major al artileriei la care sunt net superiori în zona provinciei Luhansk.
De ce? Orașele Severdonetsk și Lisiceansk sunt pe cleștele cel mai mic, am vorbit în postările anterioare de cei trei clești, cel mai mic, mediu și mare, pe care ar putea rușii să acționeze pentru a încercui trupele ucrainene în zona Donbass și sud-estul Ucrainei. Ucrainenii au fost reticenți să introducă multă tehnică de luptă în cleștele cel mic, mă refer aici la armamentul greu, inclusiv artilerie de mare calibru, de teamă să nu o piardă dacă ar fi reușit la un moment dat o străpungere pe cleștele mediu (Popasna-Izium de ex.) și în acest caz, o evacuare a armamentului greu ar fi fost foarte dificilă, chiar dacă cleștele nu ar fi fost închis, dar gura de ieșire ar fi fost sub tirurile artileriei ruse de pe dinții acestui clește. E mult mai ușor să evacuezi rapid infanteria și vehiculele blindate ușoare, așa cum s-a dovedit acum o săptămână în sudul Donetskului.
Dar de ce ucrainenii s-au încăpățânat atât pentru Severdonetsk, în ciuda superiorității rusești? Am explicat în postarea anterioară raportul kill ratio, în sensul că rușii pierd mai multe trupe și mijloace militare în Severdonetsk decât ucrainenii, deși și aceștia din urmă au pierderi mari. Comandamentul ucrainean a considerat (ei au informații pe care noi nu le avem) că merită asta, defensiva în mediul urban are avantajele ei, apărătorul este mult avantajat față de atacator tocmai datorită caracteristicilor acestui mediu, după cum s-a văzut în Groznâi sau în alte părți, inclusiv Mariupol. Pentru fiecare soldat ucrainean ucis, rușii au pierdut mult mai mult, așa că măcinarea trupelor ruse ca obiectiv a părut să fie OK. Ca și la Verdun, atacul german avea scop măcinarea francezilor, ceea ce a reușit în primă fază. Greșeala germanilor este că atunci nu s-au oprit la timp, introducând și ei mult mai multe trupe în acel meat grinder. Dar aici ucrainenii se pare că s-au oprit la timp, cum vom vedea mai departe. (articolul continuă sub ilustrație)
Și mai este un aspect esențial, o altă variabilă de importanță capitală în orice conflict militar, fie el modern sau clasic, pe lângă numărul de trupe, tehnica, terenul etc. Iar acesta este TIMPUL. Practic, ucrainenii, prin această defensivă urbană, au încercat să câștige timp. Pentru ce? Pentru a remedia problema armamentului greu, pentru a avea timp ca acesta să ajungă la ei din Occident și trupele lor să fie instruite cu folosirea acestui armament occidental. Plus timp pentru a-și completa stocurile de obuze pentru artileria proprie, de fabricație sovietică, ale cărei calibre nu se potrivesc cu cele NATO (România a reînceput producția de obuze de 152 mm pentru Ucraina, calibrul NATO cel mai apropiat este de 155 mm, incompatibil cu tunurile ucrainene de fabricație sovietică).
Dar atunci de ce au cedat așa ușor Lisiceansk? Orașul geamăn al Severdonetskului, peste Doneț, părea că va fi apărat cu aceeași încăpățânare ca și Severdonetskul, timp de mai bine de cinci săptămâni, dar nu a fost așa, a fost cedat după circa o săptămână de lupte. Am spus că Severdonetskul nu are nicio importanță strategică, asediul rușilor cu pierderi enorme și cu rezultatul ocupării unui oraș demolat până la temelii de artileria rusească nu își are rostul, decât insistența lui Putin care vrea să livreze o victorie publicului rusesc, respectiv eliberarea provinciei Luhansk, indiferent de pierderile proprii. Și pierderi au fost destule. Putin chiar a dat un termen limită forțelor sale armate, termen depășit, desigur.
De ce au cedat ușor Lisiceansk, lăsându-i lui Putin bucuria de a clama eliberarea totală a provinciei Luhansk?
E simplu, fiindcă nu mai avea rost să îl țină, și-au îndeplinit obiectivul, au câștigat timpul necesar pentru intrarea în dotare a armamentului occidental (cel puțin parțial) și instruirea personalului necesar. Fiindcă deja am văzut intrând în acțiune acest armament, spre exemplu, primele tiruri, de testare, cu lansatoarele americane M270 cu rază de acțiune de 80 km, împotriva căruia rușii încă nu au soluții, la fel cum nu au avut soluții împotriva dronelor Bayraktar și a rachetelor Javelin în prima fază a războiului.
Unii se întreabă de ce ucrainenii nu au putut schimba situația cu ajutorul dronelor în Severdonetsk? Fiindcă rușii și-au concentrat aici, în scopul cuceririi acestui oraș, tot ce aveau mai bun în materie de artilerie, dar și de apărarea antiaeriană, fapt care a făcut ca utilizarea acestor drone să fie riscantă pentru ucraineni, iar ei nu își permit să piardă ușor armament sofisticat.
În schimb, faptul că rușii au concentrat totul la Severdonetsk și Liceansk, a creat oportunități majore pentru ucraineni pe alte fronturi, cum ar fi la est de Harkov și la Kherson. Harkov, care ar fi trebuit să fie pilonul de susținere al flancului drept al rușilor, trupele ruse de acolo pierd teren constant, în curând pot fi aruncate dincolo de graniță. Dar cel mai important este frontul Khersonului, unde ucrainenii progresează, ajungând la câțiva kilometri de oraș.
Să fim bine înțeleși, este vorba aici de un război de uzură, de durată, nu vom vedea schimbări peste noapte, de aceea nu mai scriu zilnic ca și în prima fază a războiului, care a fost una de manevră, în care situația se putea schimba de la o zi la alta.
Dar, ca și niște concluzii, în Donbass ucrainenii au evacuat Lisiceansk pentru o rectificare a frontului, fiind interesați mai mult de menținerea pozițiilor actuale și interzicerea posibilității unei încercuiri pe cleștele mediu, punctele sensibile fiind orașele Sloviansk și Kramatorsk, dar și Bakhmut, mai la sud. Aici ucrainenii pot folosi armamentul occidental prețios, fără a se teme că ar putea fi capturat în cazul unei încercuiri rapide rusești, fiindcă rușii nu astfel de posibilități, iar în cazul în care ar încerca așa ceva, sateliții americani ar detecta concentrarea și i-ar informa pe ucraineni încă înainte de a începe mișcarea. Rușii vor continua să meargă pe aceeași strategie de avans lent, cu acoperirea artileriei, cu scopul de a cuceri regiunea Donetsk în această vară, conform ordinului lui Putin care a dat un termen deja depășit. (articolul continuă sub ilustrație)
Nu știm ce va face Putin dacă și Donetskul va fi cucerit, va trece la poziții defensive, sau îi va veni pofta de a încerca ceva spre Nikolaev și apoi spre Odessa, lucru imposibil în actuala conjunctură. Eu cred că apogeul efortului ofensiv al Rusiei, în cazul în care ucrainenii nu se descurcă destul de bine cu armamentul occidental, va fi undeva în august, după care se va stinge, rușii vor trece la defensivă, dar într-o lună, două după asta, ucrainenii vor trece la contraofensivă în Donbass. Dacă ucrainenii se descurcă cu armamentul nou, și acesta ajunge în ritmul dorit, rușii își vor stinge ofensiva până la sfârșitul lunii, cel târziu, și până atunci vom vedea o ofensivă ucraineană la est de Harkov care va arunca trupele ruse dincolo de graniță și una spre Kherson, care va ocupa malul de nord al Niprului în totalitate.
Rămâne să vedem, sunt multe variabile în joc”, a opinat scriitorul Cristian Negrea, marți, 5 iulie, pe Facebook.
Cumpărați revista Tactica și Strategia și cărțile publicate de Editura Marist, inclusiv sub semnătura scriitorului Cristian Negrea! Revista poate fi găsită în format fizic la chioșcurile de presă Inmedio din mall-uri sau la Aeroportul Otopeni.