
ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, și doctorul Vasile Astărăstoae fac lumină în chestiunea avorturilor
Pentru că discuția despre avorturi a fost umflată artificial în România și Uniunea Europeană după anularea unei decizii vechi de jumătate de secol în justiția americană, care nu duce automat la interzicerea avorturilor, dar care constituie un pas important pentru conștientizarea dreptului la viață al pruncilor nenăscuți și pentru luarea celor mai bune decizii atât în interesul femeii, cât și al fătului, expunem succint „sfatul specialiștilor” din România. În primul rând, îndrumarea unui ierarh al Bisericii (ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului) despre păcatul pruncuciderii și pocăința necesară pentru răscumpărarea măcar parțială a acestuia, iar apoi, o luare de poziție a unui cunoscut medic și specialist în bioetică, dr. Vasile Astărăstoae.
Nu poți să pomenești la proscomidie pe femeile care au făcut avort, până nu-și răscumpără acest păcat, a enunțat pe 7 iulie 2022 Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului într-o emisiune radiofonică de dialog duhovnicesc cu ascultătorii. Ierarhul a precizat care sunt celelalte posibilități de a le pomeni la Biserică pe femeile care au recurs la avort.
Întrebare: „Unde se pot trece pe pomelnic femeile care au făcut avort? S-au spovedit, fac fapte bune, dar nu au răscumpărat păcatul?” (Ascultător Radio Dobrogea).
Răspuns: „Le trecem la Psaltire, la rugăciuni de umilință, la Litie, la acatiste, acolo le trecem, că nu poți să le pomenești la proscomidie pe cele care au făcut avort până nu-și răscumpără păcatele acestea” (ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului).
Deși ierarhul nu a răspuns asupra modului în care ar putea fi „răscumpărat” păcatul pruncuciderii, menționăm că unele femei care se reîntorc la Biserică după asemenea experiențe traumatizante aleg să adopte un copil abandonat sau să convingă o altă femeie aflată în „criză de sarcină” să nu recurgă la avort și, nu în ultimul rând, aleg să sprijine cu tot ce le stă în putere misiunea centrelor pro-viață care ajută femeile singure să-și aducă pruncii pe lume. Desigur, acestea sunt doar niște exemple orientative, cel mai important fiind a se cere sfatul unui preot duhovnic.
La rândul său, dr. Vasile Astărăstoae, fost președinte al Colegiului Medicilor și fost rector al Universității de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa Iași, vorbește pe blogul personal despre Reglementarea avortului în SUA și propaganda mincinoasă. Domnia sa concluzionează: Curtea Supremă a SUA nici nu a liberalizat, nici nu a interzis avortul, ci s-a pronunțat strict pe o problemă de drept constituțional și, spre cinstea ei, nu a cedat presiunilor politice, mișcărilor de stradă ale „progresiștilor” și lobbyștilor clinicilor de avort. Problema legiferării avortului a fost returnată statelor, așa cum era normal. Este de așteptat ca aproape jumătate din state să permită în continuare avortul fără restricții, în timp ce celelalte state îl vor restricționa. Pentru a demonstra că problematica avorturilor este foarte diferit tratată de populația Statelor Unite, doctorul Astărăstoae citează rezultatele unui amplu studiu sociologic publicat de PEW Research Center pe 6 mai 2022. Cercetarea investighează numeroși parametri și o puteți consulta pe pagina web PEWresearch.org. Totodată, este pilduitor faptul că părerile femeilor despre avort se schimbă o dată cu înaintarea în vârstă și cu acumularea unei mai vaste experiențe de viață: în 1998, după ce s-a convertit la catolicism, Norma McCorvey a participat activ la mișcarea anti-avort, declarând că implicarea ei în cazul Roe a fost „cea mai mare greșeală din viața” ei. Este important de subliniat că nu doar creștinii sau romano-catolicii (cum e cazul în SUA) se pronunță pentru sfințenia dreptului la viață al pruncului nenăscut. Toate marile religii ale lumii condamnă practica avortului. Într-adevăr, cei mai restrictivi sunt creștinii (pentru că Hristos a înviat și cu moartea pe moarte a călcat. Iisus a zis: „Lăsați pruncii să vină la Mine și nu-i opriți!”). Biserica Ortodoxă Română nu acceptă avortul decât în situația în care sarcina pune în pericol viața mamei. (a se vedea comunicatul oficial al BOR în privința avorturilor și a contracepției)
„Pe 24 iunie 2022, Curtea Supremă a SUA a hotărât anularea deciziiei sale Roe v. Wade (1973) și a declarat constituțională o lege privind avortul din statul Mississippi. Imediat, propaganda progresist-globalistă a lansat un fakenews: Curtea Supremă a interzis avorturile în SUA. Preluată de democrații lui Joe Biden (care speră că în acest mod vor minimiza pierderele la alegerile din noiembrie 2022), minciuna a fost rostogolită în întreaga lume. În România, presa progresistă, superficială și isterică, a preluat știrea fără să o verifice și a chemat lumea la o cruciadă mondială pentru a apăra dreptul femeilor americane la avort. Până și experți ai OMS-ului (vă amintiți de aceea organizație care recomanda „vaccinul” anti-COVID „eficient și sigur”) au criticat decizia Curții Supreme a SUA fără să se uite în grădina proprie: în majoritate țărilor din care provin ei, avortul este reglementat similar sau mai restrictiv decât în legea incriminată.
Cum stau lucrurile în realitate?
În timpul ultimelor secole, oamenii au fost profund polarizați cu privire la problema avortului. Din moment ce dezbaterea despre avort implică atât seculariști, cât și oameni cu o trăire religioasă, problema a devenit deosebit de acută din cauza opiniilor puternice de ambele părți. În general, dezbaterea a fost prezentată în termenii de „pro-viață” și „pro-alegere”, deși este o problemă mult mai complexă. Ea depășește această dihotomizare simplistă datorită aspectelor spirituale, filozofice, morale, etice, legale și socio-economice. Curtea Supremă a SUA nu a făcut niciodată o declarație cu privire la aceste aspecte. Curtea pur și simplu s-a pronunțat cu privire la drepturi protejate de Constituția SUA.
Mulți consideră că Roe v. Wade a „legalizat avortul”. Acest lucru nu este adevărat. Ceea ce a făcut, a fost să schimbe modul în care statele pot reglementa avortul și a caracterizat avortul ca ceva care era acoperit de drepturile constituționale la viață privată.
Despre ce a fost vorba în Roe vs Wade?
În 1969, o femeie singură în vârstă de 25 de ani, Norma Leah Nelson McCorvey (22 septembrie 1947 – 18 februarie 2017), folosind pseudonimul „Jane Roe”, a contestat legile privind avortul din Texas. În acele timpuri, statul Texas a interzis avortul cu excepția cazurilor în care viața mamei era în pericol sau sarcina era urmare a unui viol sau incest. Apărător al legii anti-avort a fost Henry Wade – procurorul districtual al comitatului Dallas – de unde Roe vs. Wade.
Norma McCorvey era însărcinată cu al treilea copil când a depus dosarul pentru avort și a susținut că a fost violată. Cazul a fost respins și ea a fost nevoită să nască. În 1973, apelul ei a ajuns la Curtea Supremă a SUA, unde cazul ei a fost audiat alături de cel al unei femei din Georgia în vârstă de 20 de ani, Sandra Bensing. Un medic din Texas s-a alăturat procesului lui Roe, argumentând că legile statului privind avortul erau prea vagi pentru ca medicii să le respecte. El fusese arestat anterior pentru încălcarea legii.
În fața Curții, Henry Wade a adus următoarele argumente:
a.Statele au un interes în protejarea sănătății, menținerea standardelor medicale și protejarea vieții prenatale
b.Un făt este protejat de al 14-lea amendament al Constituției.
c.Protejarea vieții prenatale din momentul concepției este un interes convingător al statului.
Jane Roe și ceilalți implicați și-au bazat cazul pe următoarele:
a.Legea din Texas a invadat dreptul unui individ la „libertate” încălcând cel de-al 14-lea amendament al Constituției americane.
b.Legea din Texas a încălcat drepturile la confidențialitatea conjugală, familială și sexuală garantate de Bill of Rights
c.Dreptul la avort este absolut – o persoană are dreptul de a pune capăt sarcinii în orice moment, din orice motiv, în orice mod alege.
Curtea, prin decizia 410 US 113 (1973), a hotărât: se recunoaște că avortul intră sub incidența drepturilor la viață privată.
Dreptul constituțional la confidențialitate, afirma Curtea, provine din clauza privind procedura echitabilă a celui de-al paisprezecelea amendament. Clauza, privind procesul echitabil, nu prevede în mod explicit că americanii au dreptul la intimitate. Cu toate acestea, Curtea Supremă a recunoscut un astfel de drept.
Cu doar un an înainte de Roe, Curtea Supremă a susținut că „într-o Constituție pentru un popor liber, nu poate exista nicio îndoială că sensul „libertății” trebuie să fie într-adevăr larg”. În Roe v. Wade, Curtea a decis că acest drept la intimitate se extinde la controlul asupra sarcinii. Decizia Roe v. Wade include, de asemenea, o discuție asupra diferitelor puncte de vedere cu privire la momentul în care începe viața. Curtea a recunoscut că nu se poate pronunța cu privire la momentul în care începe viața, întrucât nici măcar cei din medicină, teologie și filozofie nu au un consens în această chestiune. Curtea a constatat însă că nu este la latitudinea statelor să decidă când începe viața: „[Noi] nu suntem de acord că, adoptând o teorie a vieții, Texasul poate trece peste drepturile femeii însărcinate, care sunt în joc”. Curtea a concluzionat că „nenăscuții nu au fost niciodată recunoscuți în lege ca persoane în întregul sens”.
În același timp, Curtea a decis și că nu exista un drept absolut la avort. Cu alte cuvinte, dreptul la intimitate nu împiedică statele să impună unele reglementări privind avortul. Curtea a împărțit sarcina în trei trimestre de 12 săptămâni:
1.În timpul primului trimestru, Curtea a susținut că un stat nu poate reglementa avortul dincolo de a cere ca procedura să fie efectuată de un medic autorizat în condiții de siguranță medicală.
2.În timpul celui de-al doilea trimestru, Curtea a reținut că un stat poate reglementa avortul, dar numai dacă reglementările sunt legate în mod rezonabil de sănătatea gravidei.
3.În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, interesul statului de a proteja potențiala viață umană depășește dreptul la viață privată. Drept urmare, statul poate interzice avorturile, cu excepția cazului în care un avort este necesar pentru a salva viața sau sănătatea persoanei însărcinate.
Rezumând, în Roe v. Wade, Curtea Supremă și-a bazat constatarea dreptului constituțional al femeii la avort înainte de viabilitatea fătului pe doi factori: statutul juridic al fătului și dreptul femeii la viață privată. Concluzionând că, în afara legii avortului, copilul nenăscut nu a fost niciodată tratat ca persoană juridică cu drepturi depline, Curtea a căutat să vadă dacă există interese de stat suficient de convingătoare pentru a trece peste dreptul femeii de a lua această decizie personală importantă pentru ea însăși. A decis că interesul statului de a proteja viața potențială devine „convingător” și depășește dreptul femeii la intimitate abia după ce fătul devine viabil (24 – 28 de săptămâni în 1973, 22 de săptămâni în prezent). După criteriul viabilitatea fătului, statele pot interzice avortul, cu excepția cazului în care continuarea sarcinii ar amenința viața sau sănătatea femeii.
Decizia Roe vs. Wade a stârnit de la început controverse.
Juriști importanți au declarat că a echivala dreptul la avort cu un drept constituțional este cel puțin forțat și slab argumentat. Ei s-au întrebat care este legătura între dreptul la avort și litera și spiritul Amendamentului 14, care are următorul conținut „Nici un stat nu va priva vreo persoană de viață, libertate sau proprietate, fără un proces echitabil”. Apoi, dacă Curtea nu se poate pronunța privind momentul începutului vieții, de ce a ales viabilitatea fătului criteriu de etapizare a sarcinii?
Roe vs Wade a împărțit statele Uniunii. Unele, dând o interpretare dincolo de spiritul deciziei, au legalizat avortul și pentru stadiile avansate ale sarcinii (săptămânile VII-XIX) indiferent de motiv. Pe cealaltă parte, un număr de state, fără să interzică avorturile, au impus restricții în anumite circumstanțe. Au existat peste 50 de legi statale pentru a limita avortul (majoritatea anulate de instanțele federale în baza lui Roe vs Wade).
Exemple” citiți mai mult pe blogul autorului.