Avortul nu salvează pe nimeni – ucide pruncul, ucide trupul și sufletul femeii, al bărbatului care și-a dat concursul. Corpul tău e una, corpul nou-constituit în tine e alta: Nu-ți dă nimeni dreptul să atentezi la viața lui! Pr Vasile Mihoc în dialog cu Mircea Pușcașu de la Bucovina Profundă. VIDEO
Avortul este un păcat de moarte și, mai mult decât atât, un păcat strigător la cer. Avortul nu salvează pe nimeni: Avortul ucide pruncul, ucide trupul și sufletul femeii, al bărbatului care și-a dat concursul, al medicilor care l-au săvârșit și al familiei care rămâne sărăcită de unul dintre membrii săi. Cu vorbele nu acoperi crima! Corpul tău e una, corpul nou-constituit în tine e alta: Nu-ți dă nimeni dreptul să atentezi la viața pruncului! Acestea ar fi ideile principale care se desprind din cel de-al șaptelea episod al emisiunii de Dialoguri la Marginea Lumii, realizate de dr. Mircea Pușcașu, președintele Asociației „Bucovina Profundă”, care îl are ca invitat pe părintele prof. univ. dr. Vasile Mihoc de la Parohia Ortodoxă Lazaret II, cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din Sibiu, totodată președinte al Federației Organizațiilor PRO VITA din România. Cei doi suceveni de origine, buni povestași din naștere, se întrețin timp de o oră pe subiectul spinos al avorturilor, care a revenit în atenția societății românești după ce Curtea de Apel a SUA a revocat o decizie veche de 49 de ani din cazul „Roe vs Wade”, prin care se justifica în mod fals avortul în baza dreptului la intimitatea vieții private, garantat de Constituția SUA. Un așa-zis „drept la avort” deocamdată nu există în nici o legislație internațională democratică, însă cei care flutură conceptul de „totalitarism” la adresa Bisericii sau a mișcărilor pro-viață uită să spună că totalitarismul este ușa pe care au intrat avorturile în lume, ele fiind legalizate prima dată de Uniunea Sovietică (1920) și de Germania Nazistă (1933). Din păcate, în prezent se discută în Parlamentul UE legiferarea unui așa-zis „drept la avort”, după ce Uniunea Europeană deja a legiferat, prin adoptarea Raportului Matici, noțiuni precum „drepturi sexuale și reproductive” în numele „sănătății” persoanelor, însă cu referire la schimbarea de sex (transgenderism/sodomie) și avort (pruncucidere). Activistele feministe ar putea obiecta: ce autoritate pot avea doi bărbați să vorbească despre avort? Însă cei doi o fac din perspectiva de capi ai unor familii cu mulți copii, dintre care nici unul nu a fost oprit să vadă lumina zilei. Părintele Vasile Mihoc are 13 fii și fiice și 40 de nepoți și nepoate, în timp ce medicul Mircea Pușcașu are 4 fii și fiice, dintre care jumătate au avut recomandare „medicală” de a fi avortați, însă părinții au decis să-i aducă pe lume cu orice preț. Fiul care „n-ar fi trebuit să se nască” este în prezent student la Drept, iar fiica ce „n-ar fi trebuit să se nască” e pasionată de muzică. Tatăl lor se întreabă, retoric, unde sunt acum medicii care, cu prea mare ușurință, recomandau avortul să vadă ființele condamnate de ei cum studiază Dreptul sau cum cântă la pian.
Un răspuns pentru cei care consideră, din interior sau din exterior, Biserica drept „intolerantă” sau „totalitară”
„Cu vorbele nu acoperi crima. Sunt oameni care cred că cu vorbele pot acoperi totul și un avocat bun poate să-l transforme pe un criminal, prin întortocherea legilor, într-un binefăcător. Dar asta nu înseamnă că criminalul nu mai e criminal. Tot criminal e, chiar dacă avocatul îl absolvă de pedeapsa umană. Deci nu acoperim cu vorbe crima! Cuvântul are o majestate, o demnitate. Cei care își permit să abuzeze de cuvânt, aceia n-au buna rațiune. Cuvântul este în legătură cu rațiunea noastră și de asta e important să definim cuvintele. Foarte important să definim cuvintele! Când auzi pe câte unii că acuză Biserica, spunând că Biserica e intolerantă pentru că nu tolerează păcatul. Bieții de ei! Cică: acuma nu mai e intolerantă, gata, s-a lărgit vederea și unii spun că, gata, Biserica se adaptează. Nu se adaptează Biserica! Cine-o adaptează înseamnă că nu știe ce-i Biserica! Biserica e „totalitară” în sensul că spune un NU hotărât păcatului, mai ales când e vorba de păcat de moarte, iar păcatul avortului și uciderea pruncilor este păcat nu doar de moarte, ci păcat strigător la cer. Strigător la cer, mai mult decât de moarte! Deci nu poate cineva cu vorbe să spună că Biserica ar putea să se adapteze, să devină mai maleabilă, să înțeleagă Biserica… Sigur, atunci când vine păcătosul la Biserică, îl tratează ca pe ceea ce este, adică un grav bolnav și încearcă să-l vindece, dar nu-l poate vindeca decât prin eliberarea de păcat, prin întoarcerea lui din păcat, nu altfel!
Prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu!
Vedeți, oamenii vorbesc din prisosul inimii. Așa spune Mântuitorul: Din prisosul inimii vorbește gura! Omul vorbește din ceea ce are în inimă și, dacă lucrurile nu sunt clare în inima lui, atunci, săracul, își dă drumul și încearcă să se aggiorneze, să se pună bine cu lumea. Or, aceasta este monstruos! Sfânta Scriptură ne spune că nu există posibiltate de pacificare între Hristos și Biserica Lui, pe de o parte, și păcat, pe de altă parte! Mai ales în scrierile Sfântului Apostol Ioan, lumea supusă păcatului apare clar în opoziție cu Hristos. Și spune Sfânta Scriptură acest cuvânt: Prietenia lumii este vrîjmășie cu Dumnezeu! Deci noi, ca Biserică, suntem prietenii lui Dumnezeu, nu vrăjmași cu Dumnezeu. Dacă cineva din Biserică încearcă să facă jocul vrăjmașilor lui Dumnezeu, înseamnă că nu se mai găsește în Biserică. Un teolog adevărat nu se joacă cu vorbele. Un teolog vorbește cu Dumnezeu în viața lui mistică, în viața lui religioasă, în viața lui de om credincios în Duhul Sfânt și, vorbind cu Dumnezeu și luminat de Dumnezeu, poate vorbi (lumii) despre Dumnezeu. Din păcate, sunt mulți oameni care încearcă să vorbească despre Dumnezeu fără să fi vorbit cu Dumnezeu înainte și, atunci, demersul lor este un demers lumesc. Un demers ca acesta… Sigur, în Biserică auzim glasuri (care se ridică), oamenii vorbesc după mintea lor, după faptele lor…
Biserica este fermă în a spune NU păcatului, deoarece luptă cu marele totalitarism care este IADUL
A acuza Biserica de „totalitarism” este la modă astăzi, pentru că, atunci când Biserica spune NU păcatului, ea este acuzată de dictatură, de tot ce vrei. Biserica are ca misiune să salveze pe oameni de o altă mare dicatură, de un foarte ticălos totalitarism care este IADUL. Și Biserica, dacă nu este fermă în privința condamnării păcatului, face jocul acelui totalitarism fără milă, care este IADUL și DIAVOLUL.
Primul care a legalizat avortul a fost Lenin în URSS
În mintea comuniștilor de la 1920, trebuia să dispară familia și trebuia să fie înlocuită cu amorul liber. Ei bine, până la urmă, s-au reformat și ei, săracii, pentru că, până la urmă, și-au dat seama că amorul liber însemna și distrugerea comunismului lor. Nu mai era nici o ordine în societate.
Avortul și amorul liber merg mână în mână
Merg mână în mână avortul și amorul liber în toate felurile, care este promovat astăzi, și toată abureala asta imorală pe care o promovează noul totalitarism și noul marxism sunt la ordinea zilei! Biserica este în opoziție. Biserica nu poate fi decât în opoziție: în opoziție cu păcatul și cu toată uneltirea ticăloasă a iadului”, a transmis părintele prof. univ. dr. Vasile Mihoc.
Sumar Dialoguri la Marginea Lumii (DML 07): „Când începe viața? AVORT = CRIMĂ ? Lenin 1920, Hitler 1933, Groza 1957; Copilul nenăscut este om și a avut drepturi de-a lungul civilizației umane; Sfinții din toate timpurile au condamnat avortul.
Copilul nenăscut este om și are drepturi, toată istoria dreptului și a civilizației umane confirmă asta, de la Codul lui Hammurabi , principiile Dreptului Roman sau Jurământul lui Hipocrat , până la tratatele dreptului internațional contemporan .
Codul lui Hammurabi (aprox.1760 î.Hr.) prevedea penalizarea celui ce ar provoca pierderea vieții unui copil nenăscut, chiar și accidental.
Dreptul Roman : „ infans conceptus pro nato habetur, quotiens de commdis eius agitur (copilul conceput este privit ca și născut, ori de câte ori intereselelui o cer)” – V. Volcinschi, E. Cojocari, Drept privat roman, Chișinău 2006, p.51
Din Jurământul lui Hipocrat (aprox.400 î.Hr.) : ”Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.”
Dreptul Roman : „copilul conceput este privit ca și născut, ori de câte ori interesele lui o cer (infans conceptus pro nato habetur, quotiens de commdis eius agitur)” – V. Volcinschi, E. Cojocari, Drept privat roman, Chișinău 2006, pag.51”, se arată în descrierea ediției a 7-a a emisiunii Dialoguri la Marginea Lumii.
VIDEO: (articolul continuă dedesubt)
De interes pe aceeași temă:
Noi puncte de vedere despre avort: Alexandra Nadane și Vasile Bănescu
3 thoughts on “Avortul nu salvează pe nimeni – ucide pruncul, ucide trupul și sufletul femeii, al bărbatului care și-a dat concursul. Corpul tău e una, corpul nou-constituit în tine e alta: Nu-ți dă nimeni dreptul să atentezi la viața lui! Pr Vasile Mihoc în dialog cu Mircea Pușcașu de la Bucovina Profundă. VIDEO”