Chilianul Humberto, trubadurul Brașovului, și-a lansat la Libris cartea de Povestiri în traducerea prietenilor săi români. FOTO/VIDEO în inima Țării

Cartea de povestiri a menestrelului care s-a apucat de scris după ce n-a mai putut să cânte serenade s-a lansat marți, 26 iulie 2022, la librăria „Șt. O. Iosif” (Libris.ro) din Brașov. Volumul care cuprinde 40 de povestiri grupate în 7 capitole a fost scris de brașoveanul de adopție Humberto Segundo Aguilar Alvarado în limba spaniolă, la fel ca majoritatea cântecelor sale, dar a apărut în românește grație traducerii voluntare făcute de peste 12 amici care au româna drept limbă maternă și reședința în România sau în lumea largă. Cel mai tânăr dintre ei are doar 16 ani. Ocupațiile lor variază de la filologi, profesori, medici, cântăreți și până la elevi sau studenți. Corectura a fost realizată de soția autorului, Anca Florescu-Bratei, și de Alina Doroftei. La lansarea cărții au fost prezente câteva zeci de persoane, printre care rude și prieteni apropiați, câțiva profesori, 3 muzicieni și alte persoane pasionate de lectură sau de muzică. Moderator a fost Valeria Reit din partea editurii Creator și au luat cuvântul prof. dr. Mircea Moț, autorul cuvântului-înainte, trainerul lingvistic Erw. Magdo despre experiența traducerii povestirilor, scriitoarea Anamaria Borlan despre auto-ficțiune, drd. Antonela Lungu a citit povestirea „O faptă dezinteresată”, autorul Humberto Segundo Aguilar Alvarado a ținut o scurtă prezentare a celei mai recente cărți a sale, soacra acestuia, Mihaela Constantin, căreia îi este dedicată lucrarea, a povestit cum a intrat Humberto în viața ei și a fiicei sale, solistul Peter Bardocz și acordeonistul Mihai Tirnovski au interpretat cântecul „Un trubadur” (compus de Peter Bardocz), iar chitaristul Vlad Pârău a interpretat „Cântec pentru Brașov” (compus de Humberto Segundo Aguilar Alvarado).

Humberto este un cetățean al Brașovului, originar din Chile (America de Sud), cunoscut de mulți pentru că a interpretat ani la rând muzică stradală pe strada pietonală a orașului (str. Republicii). În urma accidentului vascular cerebral (AVC) suferit în 2012 s-a dedicat scrisului, publicând până în prezent trei volume de poezii, dintre care unul în Spania (Editura Circulo Rojo) și două volume bilingve la Brașov (Editura Libris). Noul volum publicat de Editura Creator surprinde prin schimbarea genului literar abordat: proză scurtă de autoficțiune. Cartea poate fi comandată aici. (articolul continuă dedesubt)

Cartea cea nouă și cele două cărți de poezie mai vechi, traduse în limba română

„Sunt un cantautor chilian, am ajuns pentru prima dată în România în 1999 și m-am îndrăgostit de orașul Brașov la prima vedere.
M-am reîntors în România de câte ori am avut ocazia.
Din 2002 m-am stabilit la Brașov ca urmare a două accidente, așa cum spun mereu: unul automobilistic, în care mi-am fracturat brațul drept și altul de inimă, m-am îndrăgostit de o brașoveancă.
Am cântat timp de mai mulți ani pe Strada Republicii și în unele localuri din oraș, combinând această activitate cu ieșiri din țară în care mi-am continuat arta stradală.
În urma unui accident vascular cerebral suferit în 2012, accident care m-a lăsat semiparalizat pe partea dreaptă a corpului și, deci, în imposibilitatea de a cânta instrumental, am început să scriu și m-am dedicat scrisului.
Am venit prima dată în România cu un grup muzical itinerant, în 1999. După 2002, când prietenii mei au plecat, am rămas să fac muzică singur aici, la Brașov, călătorind în alte țări când expira viza de ședere în România.” (articolul continuă dedesubt)

Humberto Segundo Aguilar Alvarado, scriind dedicații pentru cititorii săi

„(…) Narațiunile lui Humberto Segundo Aguilar Alvarado sunt concretizate sub forma povestirilor realizate din perspectiva unor naratori a caror sensibilitate este marcată puternic de vârsta sau de preocupările fiecăruia. Volumul este, așadar, structurat în câteva secțiuni care se cuvin menționate tocmai pentru această perspectivă a naratorului (Povestirile unui copil, Povestirile unui tânăr, Povestirile unui profesor, Povestirile unui șofer de taxi, Povestirile unui muzician călător, Povestirile unui om bolnav sau Povestirile de mâine). Nucleul fiecărei povestiri este individul raportat la o experiență/întâmplare ce devine obiect al narațiunii”- Fragment din Prolog, de prof. dr. Mircea Moț. (articolul continuă dedesubt)

Afișul evenimentului

„A existat o perioadă din viața mea când, aproape în fiecare zi, ieșind de la „Șaguna”, unde am făcut atât gimnaziul, cât și liceul, coboram la pas spre stația de autobuz de la Teatrul Dramatic și, inevitabil, străbăteam strada Republicii. Cum asta coincidea cu ora 15 și începutul după-amiezii, nu de puține ori mă întâlneam la capătul dinspre „Modarom” al pietonalei cu Humberto, care își cânta cu atâta sensibilitate frumoasele serenade în limba lui Cervantes. El exercita asupra mea o fascinație atât muzicală, cât și literară, pentru că, pe lângă faptul că studiam la acea vreme franceza bilingv, crescusem într-o casă cu televizor, unde rulau adesea celebrele telenovele sud-americane și, mai apoi, serialele de tineret din gama „Rebelde”. Și, știut fiind că românii prind repede limbi străine și, dacă știi două limbi latine – în cazul meu, româna și franceza – e foarte ușor să o înțelegi pe o a treia, e lesne de ghicit că înțelegeam versurile cântate în spaniolă de Humberto. Așa că, fie că-l întâlneam pe stradă la plecarea mea întârziată spre casă, fie mai târziu, când reveneam în centrul vechi pentru a participa la vreo lansare de carte la librăria „Șt. O. Iosif” sau la vreo proiecție de film la Alianța Franceză, mă opream pe bancă, lângă el, să îl ascult preț de câteva cântece și, atunci când făcea o pauză, îndrăzneam să intru în vorbă cu el. Așa ne-am și împrietenit. Țin minte că, într-o zi, i-am adus niște versuri compuse de mine pentru varianta în limba română a cunoscutului cântec „Guantanamera”, pe care îl descoperisem pe-atunci cântat și în limba franceză și îmi doream să-l aud cântat și în limba mea maternă. Humberto își amintește cu drag cum l-am rugat să-mi cânte versurile, pe care le-a păstrat până astăzi printre amintirile din biblioteca personală. La acea vreme eu nu cântam, fiind preocupat mai degrabă de literatura română și de limbile romanice. Dar, pot să spun că Humberto a reprezentat un model pentru mine și un imbold de a pune mâna pe chitara care mă aștepta, uitată, într-un colț al casei. Câțiva ani mai târziu, ajuns într-un oraș străin, acea chitară avea să devină pentru mine sursa de câștig din perioada studenției. Astfel că, fără știrea lui, a existat o perioadă în care Humberto și cu mine am activat ca muzicanți stradali în același timp, dar în orașe diferite. Astfel încât astăzi pot spune cu mândrie că sunt nu doar unul dintre prietenii săi, ci și un ucenic al său. Cu atât mai onorantă pentru mine este invitația pe care mi-a făcut-o acum, când el nu mai poate cânta la chitară, dar s-a dedicat cu atâta pasiune artei condeiului, să interpretez pentru el cântecul pe care l-a compus, versuri și muzică, în cinstea Brașovului, orașul care ne-a format pe amândoi”, a explicat Vlad Pârău.

Mai multe fotografii, aici! Urmăriți o filmare realizată de la evenimentul cultural de către Gabriela Bularca pentru televiziunea online „Iubim Brașovul”! VIDEO:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.