Ovidiu Tânjală: Batista lui Ivan Denisovici
Deși apropiații îmi spun că sunt un om profund pesimist, mă consider mai degrabă un optimist incurabil căci sunt mereu uimit de viteza cu care ideile și apucăturile decivilizatoare se propagă, am subestimat mereu forța de atracție a urâțeniei, a neantului, a lipsei de civilizație. Atunci când am decis să mă retrag din viața profesională revenind în micul meu oraș de provincie, oraș în care familia mea trăiește de șase generații, nu mi-am imaginat că am să văd vreodată clădirea în care lucrez mâzgălită peste noapte, cu tencuiala distrusă în modul în care sunt desfigurate atâtea clădiri în Occidentul pe care tocmai îl părăsisem. Deși am știut încă din clipa în care am văzut mâzgălelile că orice împotrivire este inutilă, am încercat totuși să mă opun, am acoperit oroarea cu pretenții de artă urbană, la început mai cu atenție, apoi pe măsură ce peretele era din ce în ce mai frecvent murdărit, mai puțin atent, simțeam cum pierd lupta. Acum n-am mai dat cu vopsea din primăvară, peretele este în întregime murdar, când mă uit la el mă simt vinovat pentru copiii care-l văd și care cresc văzând o astfel de normalitate. Sunt multe astfel de lupte pe care le-am pierdut de când m-am întors acasă, lupte pe care nu-mi imaginam că le voi da aici și acum, la granița imperiului, în orașul meu natal.
Nu mi-am imaginat vreodată că voi auzi un om cu o educație în limba germană tutuind din funcția supremă, nu-mi imaginam cum va evolua modul în care oamenii orașului meu vor ajunge să salute persoane pe care nu le cunosc, nu-mi imaginam că modul în care se îmbracă negrii din ghetourile americane va deveni modul în care-i voi vedea îmbrăcați pe tinerii din orașul meu natal.
Chiar astă-seară, venind spre casă cu bicicleta am evitat cu greu, de fapt am căzut, o trotinetă aruncată de-a curmezișul pe trotuar căci orașul în care trăiesc are îndoielnicul privilegiu de a fi unul dintre primele orașe din lume distruse de o idee voit toxică răspândită din laboratoarele californiene ale stângii americane. Desigur, bântuită de năluci gonind straniu, țesătura urbană dispare, trotuarul se va goli de băbuțe și de copii, orașul se va goli de conținut la fel după cum secole de evoluție vestimentară au dispărut parcă peste noapte, absorbite parcă de același demon asexuat al urâtului, demon degenerat ce n-a cunoscut vreodată civilizația.
Am pierdut bătălie după bătălie, tăvălugul decivilizator occidental îmi pare a fi irezistibil, de fapt rostogolirea acestuia se accelerează, devine irezistibilă și inevitabilă pe măsură ce ne decivizilizăm, pe măsură ce coborâm treptele decivilizării, pe măsură ce ne afundăm în degenerare și primitivism.
Căci oamenii civilizați schimbă idei, folosesc cuvinte, civilizația înseamnă idee, în cele din urmă civilizația occidentală era o civilizație a cărții. Lipsa civilizației înseamnă… (citiți continuarea pe taxfreedomday.ro sau abonându-vă gratuit la canalul de Telegram VociIndependente )
Ovidiu Tânjală este un intelectual de formație realistă și un „liberal clasic”, proprietar al unei farmacii în orașul natal și fost candidat independent la Primăria și Consiliul Local al Municipiului Deva (2020).