28 octombrie, uniți sub Troiță și Tricolor: 423 de ani de la victoria lui Mihai Viteazul în Bătălia de la Șelimbăr, marcați de elevii Școlii Militare de Comunicații, studenții AFT Sibiu, Asociația Cultul Eroilor și preoții Bisericii Ortodoxe. FOTO/VIDEO exclusive

Pe 28 octombrie 1599, oastea voievodului Mihai Viteazul înregistra o victorie zdrobitoare în Bătălia de la Șelimbăr, cucerind Sibiul și înaintând spre Alba Iulia pentru a înfăptui Unirea Transilvaniei cu Țara Românească, întregită anul următor prin unirea cu Moldova și desăvârșind pentru prima dată după regatul lui Decebal idealul Daciei Magna (viitoarea Românie Mare de la 1918). 423 de ani mai târziu, sărbătoarea marcată an de an de șelimbăreni și sibieni la Troița de pe Movila lui Mihai a întrunit prezența elevilor Școlii Militare de Comunicații, Tehnologia Informației și Apărare Cibernetică din Sibiu, a studenților Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu și a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” – filiala Sibiu. Pe lângă discursuri și ceremonialul militar, care a inclus o depunere de coroane de flori la Troița sub care sunt îngropate rămășițele ostașilor români, doi preoți ortodocși (dintre care unul militar) au oficiat slujba parastasului în memoria eroilor români.

Primăria Comunei Șelimbăr ar putea să-i cinstească mult mai mult pe eroii ce-și dorm somnul de veci sub Troița de la movilă

„Ceea ce vreau să remarc în mod deosebit e prezența în primul rând a militarilor, este un merit deosebit pentru că, vrând-nevrând, ne confruntăm cu aceste activități de luptă, inamic și amic. Vreau să rog organele de presă prezente să atenționeze Primăria Șelimbăr că ne-am permis astăzi să cucerim unitatea administrativ-teritorială a Șelimbărului, iar preotul militar a îndrăznit să vină în parohia celor din Șelimbăr. Poate, în felul acesta, se vor sesiza și vor încerca să-i cinstească mult mai mult pe acești eroi care au fost înmormântați fără a avea un fum de lumânare (la căpătâi) – a fost fumul de praf de pușcă -, fără a avea dangătul de clopot – au fost loviturile de tun -, iar în loc de slujbe de pomenire, au fost ordinele comandanților și vaietele colegilor de luptă. Cam asta am vrut să spun. Vă mulțumesc foarte mult pentru participare. Doamne, ajută!”, a transmis președintele Asociației Naționale Cultul Eroilor, col (r) Petru Bejenaru. (articolul continuă dedesubt)

Col. (r) Petru Bejenaru

Troița de pe Movila lui Mihai este kilometru zero al ideii de Românism

„Mă numesc Marius Popența, sunt ofițer în rezervă și cetățean. Insist pe cuvântul „cetățean” pentru că cred că despre spirit civic este vorba. Vin aici la Movila lui Mihai de când eram copil, m-a adus dascălul meu de Istorie să-mi arate movila și să-mi spună ce înseamnă. Am revenit aici de fiecare dată ca elev în școala militară de ofițeri activi „Nicolae Bălcescu”, actuala Academie a Forțelor Terestre și, cum spuneam într-o postare, ne ascundeam pe-aci, pe după movilă, să găsim și noi un loc să aprindem o țigară în vântul ăsta care bătea bezmetic din toate direcțiile, ca întotdeauna, e marcă înregistrată Valea Săpunului. Am revenit aici în Valea Săpunului acum câțiva ani, la 400 de ani de la marele eveniment, la o reconstituire extraordinar organizată aici, la Movila lui Mihai, deci ar trebui doar să reluăm tradiția. Două batalioane de studenți au marcat un batalion acolo, pe linia blocurilor de pe str. Doamna Stanca trupele lui Andrei Bathory, și aici, în fața movilei, trupele lui Mihai.

Dar bătălia nu s-a dat aici, bătălia s-a dat pe actualul Sibiu, prin cartierul Hipodrom și încolo mergând către centru. Trupele lui Andrei Bathory erau așezate cu un flanc pe cetatea Sibiului și cu un flanc, se spune, pe deal, deasupra unui cot mlăștinos al Cibinului. Acel cot mlăștinos al Cibinului era actuala Broscărie. Deci viaductul acela de deasupra unde voi începeți să coborâți în drumul către Daia, acolo era flancul stâng al trupelor lui Bathory. Pe dealul acela unde vedeți acum Grigorembergul își avea conducerea Andrei Bathory și, de acolo, pentru că era preot, s-a rugat în timpul bătăliei, nu a condus efectiv bătălia. Generalii lui au condus bătălia din apropiere de zidurile Sibiului.

Iar Mihai era așezat undeva în zona pădurii Șopa, dacă priviți acolo, în spatele d-voastră, este pădurea Șopa, acolo își avea conducerea (Mihai-Vodă) și acolo au venit (ostașii români) după joncțiunea din apropiere de Veștem. El și-a trimis trupele pe mai multe direcții, pe defileul Jiului, pe defileul Oltului, pe defileul Prahovei. S-au întâlnit toate trupele într-o joncțiune la Veștem și, de acolo, au venit înspre Valea Săpunului.

Bătălia propriu-zisă s-a desfășurat de la 9 dimineața până pe la ceasurile 3 după-amiaza, sub zidurile cetății. Sunt multe de discutat despre cum s-a desfășurat bătălia, despre un moment de trădare, despre faptul că sașii nu au tras cu tunurile, pentru că Mihai Viteazul și-a pregătit bătălia din punct de vedere militar, dar și din p.d.v. diplomatic. A știut să facă de așa natură încât să învingă. Probabil că dacă tunurile de pe zidurile Sibiului n-ar fi tăcut, sorții bătăliei ar fi fost diferiți. Nu vreau să intru în aceste elemente de istorie, pentru că nu sunt istoric, sunt doar un pasionat. Ce vreau să vă spun e că am venit aici și am făcut acea reconstituire. Peste 2 ani de zile se fac 425 de ani de la acea bătălie. Să sperăm că o să putem strânge la un loc toate energiile noastre și să reluăm Bătălia de la Șelimbăr, așa cum ar fi trebuit să facem în fiecare an! (articolul continuă dedesubt)

Suntem într-un loc de puternică vibrație. Aici, sub acest loc, pe care, din păcate, oameni cu grad zdravăn de nesimțire și necunoaștere îl folosesc pe post de pistă pentru ATV-uri și pentru Jeep-uri, ca să-și demonstreze calitățile mașinilor lor, nicidecum ale lor ca oameni, vedeți că brăzdează în pământul acesta urme zdravene. S-ar putea ca azi-mâine să iasă oasele (eroilor) la vedere! Cum bine știm că oasele eroilor nației ăsteia ies la vedere tot din cauza necunoașterii și nesimțirii unora și altora care, în loc să-și facă treaba, fac orice altceva. Dar, la fel, nu vreau să intru într-o astfel de discuție polemică, pentru că vedem în fiecare zi la televizor nenumărate. (articolul continuă dedesubt)

Dl. Marius Popența

Aș vrea să ne împăcăm cu noi și să vedem partea frumoasă. M-am bucurat teribil de mult când am aflat că nu vin doi, trei sau zece, ci zeci de oameni! Suntem aproape de 100 de oameni care am venit aici. Aș vrea ca fiecare dintre d-voastră să fiți un vector, un catalizator, să duceți gândul acesta mai departe. Și să știți că bucata asta mare de lemn în care e îngropată o troiță mai veche, care a luat foc la un moment dat. Bucata asta de lemn, bucata asta de piatră, bucata asta de pământ de aici înseamnă „kilometru zero al ideii de Românism”. Nu a avut Mihai Viteazul ideea de Românism, era prea devreme să se nască o astfel de idee! Nicolae Bălcescu, patronul nostru spiritual, al celor de la Academia Forțelor Terestre, și toți ceilalți din jurul lui, pașoptiștii, au știut, însă, să folosească extraordinar de bine omul Mihai Viteazul, generalul Mihai Viteazul, starea de spirit Mihai Viteazul pentru ca să creeze ideea de Românism. Ei sunt cei care au creat ideea de Românism, dar folosindu-l la fundația acestei construcții pe eroul Mihai Viteazul.

Vreau ca fiecare dintre voi să faceți un legământ cu mine, cu toți cei care suntem prezenți aici, și să spuneți măcar unei persoane despre acest lucru. Și dacă fiecare dintre voi o să faceți acest lucru, atunci, da, o să știm că n-am venit degeaba astăzi, la 28 octombrie, la 423 de ani după bătălie, aici, pe locul pe care sunt înmormântați cei care au luptat. (articolul continuă dedesubt)

Sunt autorități, sunt instituții care ar fi trebuit să facă treaba asta și știm bine că nu o fac și probabil că n-o s-o facă încă multă vreme de acum încolo. Dar să nu uităm că autoritățile și instituțiile suntem și sunteți noi și d-voastră! Și vom fi aceste instituții. Iar, când o să mergem un pic mai încolo, faceți de așa natură ca să nu vină cineva să vă pomenească de istoria națională iar voi să spuneți că n-ați știut! Țineți de Istoria Națională, țineți de ideea de Românism, pentru că doar atâta mai avem, dragii mei, și dacă nu ținem de ideea de Românism, o să ajungem într-o cu totul altă postură.

Preoții ortodocși își cântă acum slujbele în rit ortodox pentru că Mihai Viteazul a venit cu o Cruce ortodoxă peste Carpați înspre ceilalți creștini din zona asta. Și ei, preoții ortodocși, ar trebui să țină minte lucrul acesta și să acționeze pe cale de consecință.

Faptul că acum, aici, cu d-voastră vorbim în limba neamului nostru, ne scriem poveștile și ne spunem cântecele în limba neamului nostru este pentru că un nebun frumos la vremea respectivă a făcut un asemenea gest și s-a bătut pentru Dacia Magna, cum spunea el la vremea respectivă, sau pentru România Întregită, cum o numim astăzi. Vă mulțumesc mult de tot că ați venit și vreau neapărat să ne (re)vedem de fiecare dată!”, a spus dl. Marius Popența. (articolul continuă dedesubt)

Movila lui Mihai este Movila tuturor Românilor

„Iubiți camarazi și iubiți prieteni, această înălțime, acest kilometru zero al Românismului, acest loc în care ne aflăm acum este un loc sfânt. Spunem că este Movila lui Mihai, însă aici este cimitirul celor care s-au jertfit pentru Mihai Viteazul și pentru această Țară. Mai mult decât atât, cred că măcar la 423 de ani (ar trebui) să schimbăm această denumire, să nu mai fie Movila lui Mihai, ci să fie Movila noastră, a Românilor, pentru că Mihai nu s-a luptat pentru el, ci s-a luptat pentru noi. Tocmai de aceea vă rog să ascultați tot ce spun acești bravi eroi pe care noi stăm acum în acest moment, pentru că acesta e cimitirul lor, acesta e locul în care ei sunt îngropați, dar, totuși, ne văd de sus, din Împărăția și din Oștirea cea Biruitoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar această Troiță, încă o dată, iubiților, nu este a lui Mihai, este a noastră, a tuturor. Vă rog din suflet, așa cum v-au rugat și colegii mei mai mari, vă rog s-o primiți în cuget, să vi-o asumați și s-o transmiteți mai departe! Pentru că, dacă nu, buldozerele de care vorbea dl. colonel, într-o zi, nu vor mai ocoli acest loc sfânt nu al meu sau al lui Mihai sau al oricărui pasionat sau doritor, ci este locul nostru, al românilor, și trebuie să luptăm pentru drepturile noastre și pentru istoria noastră. Vă mulțumesc că sunteți aici și că împreună facem ceea ce ar trebui să facem în fiecare an sau în fiecare clipă a vieții noastre de militari: să-i purtăm în suflet pe toți camarazii noștri care au plecat și care s-au jertfit pe orice câmp de luptă, în orice lagăr sau închisoare sau oriunde s-au jertfit pentru această Țară. Vă rog să-i purtați și să-i țineți în suflet pentru că nu veți fi doar nostalgici sau niște păstrători (ai tradiției), ci veți primi energia și vitejia pe care ei au avut-o. Țineți-o acolo în suflet și lăsați-o să lucreze pentru voi și prin voi la alții! Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească!”, a transmis preotul militar Florin Pavel. (articolul continuă dedesubt)

Domnitorul Mihai Viteazul a unit pentru prima dată cele 3 principate române sub un singur sceptru

„Preacucernice părinte, iubiții noștri camarazi în toate gradele și în toate funcțiile în care ne-a așezat Dumnezeu, spuneam împreună cu părintele versurile imnului „Eroi au fost, eroi sunt încă!” și în istoria aceasta milenară a poporului român au existat de-a lungul timpului câteva mari personalități care au definit-o și o definesc în continuare: Mihai Viteazul se numără la loc de cinste printre ei. Nicolae Bălcescu, în lucrarea „Românii sub Mihai Voievod Viteazul”, căutând să arate personalitatea marelui domnitor român și ambițiile sale de a uni pentru prima dată cele 3 principate române sub un singur sceptru, împlinind astfel dorința de veacuri a Neamului, îi aducea bine-meritate elogii, pentru ca, mai apoi, istoriografia să-l așeze la loc de cinste, care fără îndoială că i se cuvine.

E o onoare pentru care mulțumim și noi că astăzi, alături de d-voastră, în uniformele care caracterizează și trupul, dar și sufletul nostru, ne-am așezat astăzi așa. Suntem datori celor care inițiază și organizează periodic aceste lucruri așa cum le vedem să le mulțumim, iar voievozilor noștri, veșnică prețuire și recunoștință în toate rugăciunile noastre! Dumnezeu să-i aibă în pază!”, a afirmat al doilea preot ortodox, cel nemilitar.

S-a cântat apoi „Veșnica lor pomenire” și imnul „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!”. Cei prezenți au fost invitați, apoi, să guste din cozonacul, colacii și băuturile răcoritoare ce au rămas în urma parastasului de la monumentul eroilor ostașilor români.

Col. Adrian Teodorescu și studenții AFT Sibiu

Puțină istorie pentru a înțelege povestea locului

„Cristalizarea planului politic al lui Mihai Viteazul de strângere la un loc, sub aceeași stăpânire, a Țării Românești, a Transilvaniei și a Moldovei și-a găsit în anii 1599-1600 expresia concretă în realizarea Daciei românești, ca o nouă putere în sistemul monarhiilor vremii” (Academia Română – Istoria Românilor, vol. IV, Ed. Enciclopedică, pag. 620)

„Cucerirea Transilvaniei și, mai apoi, a Moldovei, de către Mihai Viteazul, a fost dictată, fără îndoială, de considerente politico-strategice. Nu este mai puțin adevărat, însă, că planul strângerii la un loc a Țării Românești, a Transilvaniei și a Moldovei, care cunoștea în epocă variante diferite – habsburgică, polonă, otomană – și care a fost înfăptuit de Mihai Viteazul a avut în vedere comunitatea legăturilor politice de mai înainte, ca și existența unității etnice a locuitorilor din cele trei principate”…

„Interesantă pentru acea epocă este motivația adusă de boieri ca Țara Românească „să fie la un loc și în Unire cu Țara Moldovei”. „Căci – arătau ei – suntem toți de o limbă și de o lege și, în vremurile de odinioară, domnul moldovean ajungea domn muntean și domnul muntean, domn moldovean”.

De această dovadă a conștiinței de Neam, existentă în rândurile românilor din întreg spațiul locuit de ei, s-a folosit și Mihai Viteazul, ca un factor esențial în construcția politico-statală avută de el în vedere și care realiza suprapunerea granițelor statale peste cele etnice” (Academia Română – Istoria Românilor, vol. IV, Ed. Enciclopedică, pag. 621, 624)

„În 23 Octomvrie Mihai dă o proclamație în care spune că „a venit să țină pe locuitorii Ardealului în credința împăratului și să scoată pe Andrei Batori din scaun, care, părăsind credința creștinească, vroia să dea Ardealul turcilor”. După aceea, trimite o solie la Batori, în care îi spune că „nu are de gând să verse sângele și că numai, văzând că Batori, un cardinal, ține cu turcii, din ordinul M.S. împăratului a venit să-l readucă la credința către el”. Batori îi răspunde că „va ști el să se bată cu un păstor de vite și că refuză de a jura credință împăratului.”

Între acestea Mihai înaintase până lângă Sibiu, mai sporindu-și armata în cale cu alți 6000 de oameni, pe care îi aduceau Buzeștii din Oltenia prin pasul Turnului Roș. Cardinalul sculă Ardealul la arme după vechiul obicei, făcând să se poarte prin comună o spadă sângerândă”. (A.D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. V, Institutul de Arte Grafice și Editura „Librăriei Școalelor” C. Sfetea, 1914, pag. 284)

„În ziua de 18/28 Octomvrie 1599, lângă satul Șelimbăr, care fusese ocupat de ai noștri, se dădu lupta. Avură loc mai multe atacuri și contra-atacuri; la un moment dat, se părea că biruința va rămâne de partea Cardinalului. Atunci, întocmai ca la Călugăreni, Mihai interveni personal; îmbărbătându-și trupele, cerându-le să-și facă datoria, el se aruncă în atac „cu cea mai mare vitejie și îndrăzneală”: așa ne spune o mărturie contemporană. Trupele lui Bathory fură cuprinse de panică; el însuși, însoțit de câțiva nemeși sau boieri ardeleni, fugi cu gândul să treacă în Moldova. Sibiul se supuse numaidecât; peste trei zile, adică la 21 Octovrie (1 Noemvrie stil nou), Mihai intră în Alba Iulia”. (Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras S.A., București, pag. 310) (articolul continuă dedesubt)

Citiți și: 423 de ani de la bătălia de la Șelimbăr. Mihai Viteazul devine principele Transilvaniei și deschide drumul spre prima UNIRE a românilor

Aniversare istorică – 420 de ani împliniți de la Bătălia de la Șelimbăr

VIDEO:

One thought on “28 octombrie, uniți sub Troiță și Tricolor: 423 de ani de la victoria lui Mihai Viteazul în Bătălia de la Șelimbăr, marcați de elevii Școlii Militare de Comunicații, studenții AFT Sibiu, Asociația Cultul Eroilor și preoții Bisericii Ortodoxe. FOTO/VIDEO exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *