Mă simt străin nu doar în lumea în care trăiesc, ci și în țara mea. Iar asta deși sunt de aceeași vârstă cu cei de la putere! Confesiunile lui Ioan Sperling
Mă simt străin nu doar în lumea în care trăiesc (că asta ar fi normal), dar și în țara mea, iar aceasta nu mai este de loc normal!
Sigur, generațiile se schimbă și se schimbă și felul de a înțelege unele lucruri, de a te raporta la ele! Din cauza asta cei bătrâni încep să nu mai înțeleagă lumea în care trăiesc! Și asta este normal, dar și atunci mai rămâne o „bază” comună între generații, sau ar trebui să rămână!
Mie îmi pare însă că nu a mai rămas mai nimic din această „bază” și diferența în privința ei dintre România și oricare țară din occident… a dispărut complet! Restul diferențelor au crescut chiar!
Ce e mai grav este că nici măcar nu sunt așa de bătrân! Generația mea este la putere, decide!
Johannis și cei din jurul lui sunt de vârsta mea!
Bine, că nu ar avea cum să aibă Johannis, Hellvig, Novak, Kelemen, Kseke, Tánkzos și toți cei de alt neam multe în comun cu mine iar e adevărat, dar majoritatea din conducerea României….sunt români! Sau nu sunt?
Pentru mine România a fost și trebuia să rămână țara care „își apără sărăcia și nevoile și neamul”! Așa am fost crescut, educat!
Nu pot crede că am ajuns o țară care plătește mercenari să lupte în războaie peste granițele țării!
Pentru mine românul a fost, este și va fi ortodox! Este și va fi? Mare îndoială după Referendum și după duminică de duminică petrecută în bisericile din țară sau diasporă!
Pentru mine România era o țară pudică, unde nimeni nu povestea cele ale lui din dormitor, marele ei păcat fiind „doar” înjurăturile!
Demonstrații homosexuale, învățământ primar sexual, transsexuali, pedofilie?
Eu știam că pentru țăran pământul e sfânt!
În capul meu îi vad pe bunici luptând cu mărăcinii să-l facă pământ cultivabil, sau cu comuniștii să-l păstreze! Mă uit peste România și au învins mărăcinii și comuniștii…
România mea avea eroi!
Astăzi ne dezicem de ei că au fost „legionari”, „antisemiți”, „curvari”, „sadici”!
România mea era bună, sau cea mai bună, în multe domenii!
Azi au dispărut și tractoarele și industria petrolieră românească și campionii la gimnastică, handbal, olimpicii…Tot!
Românii au fost un neam vesel!
Indiferent prin ce au trecut, au găsit puterea să se ridice și să zâmbească! Dar e tot mai greu să întâlnești un zâmbet în România de azi!
Și nu cred, nu vreau să cred că-i chiar așa!
Nu cred că am ajuns ceea ce se vrea să credem că am fi!
Nu cred că a murit/ dispărut toată „baza” asta românească, de care vorbesc! Și care îmi lipsește! Lipsă care mă face să mă simt străin în propria-mi țară!
Sunt convins că „cele bune” ale neamului acestuia sunt ascunse cu grijă de media!
Sunt convins că există puteri care încearcă să ne distrugă ca neam! Și nu uită nimic: istoria, tradițiile, eroii, morala, bărbăția, dragostea de neam, credința, încrederea în noi înșine, sănătatea…
Toate sunt distruse sistematic de ani de zile!
Și, dacă nu ne trezim, or să reușească! Aproape au făcut-o!
Puterea noastră nu înseamnă să devenim ca ei, ci să devenim ca noi! Noi, așa cum am fost de veacuri! Nu ne-am comparat cu nimeni, nu am dorit să fim ca nimeni dintre neamurile mult mai bogate! Cu toată sărăcia noastră, noi nu am jefuit alte neamuri! Lor, celor bogați, nu le-a ajuns cât aveau! Ei nu au fost mulțumiți niciodată! Și nici nu or să fie vreodată!
Noi, așa cum am fost și trebuie să rămânem, am supraviețuit ca neam și doar așa putem continua să rămânem un neam!
„Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!”
O opinie publicată de Ioan Sperling (sibian stabilit în Germania) la data de 6.11.2022 pe Vrăbiuțe.blog.
Citiți și: Nu suntem pistolari, ne avertizează Ioan Sperling
Ne-a zburat o Vrăbiuță: Suntem înfrățiți cu tangalache? se întreabă Ioan Sperling
Ne-a șoptit o Vrăbiuță: Democrația, o poveste pentru adulți! Opinie de Ioan Sperling
2 thoughts on “Mă simt străin nu doar în lumea în care trăiesc, ci și în țara mea. Iar asta deși sunt de aceeași vârstă cu cei de la putere! Confesiunile lui Ioan Sperling”