Cerul, Codrul și Pârăul

Sfântul Ierarh Nectarie Vindecătorul de Boli, sărbătorit la Biserica Spitalului de Pneumoftiziologie din Sibiu, care îi poartă hramul. Colectă pentru masa săracilor. FOTO/VIDEO

9 noiembrie, 2022 vlad

Peste o sută de credincioși, printre care mai mulți lucrători medicali, au participat miercuri, 9 noiembrie, la hramul bisericii de lemn din curtea Spitalului T.B.C. Sibiu, cu hramul Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul (Vindecătorul de Boli). Sfânta Liturghie a fost oficiată de un sobor numeros de preoți, dintre care s-au distins părintele Petru Vamvulescu (ucenic al Părintelui Arsenie Boca), părintele Iosif Toma (de la „Oastea Domnului”) și preotul paroh Cătălin Dumitrean (de la Cenaclul „Lumină Lină”). La final, au fost sfințite prinoasele aduse cu prilejul hramului și fiecare dintre cei prezenți au primit câte un colac și un pahar de ceai. Totodată, sibienii au fost chemați să înmulțească darul milosteniei contribuind la oferirea unei mese calde zilnice pentru 40 de oameni ai străzii.

Citiți și: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, sărbătoriți cum se cuvine la biserica ortodoxă din cartierul sibian Ștrand, unde Mitropolitul Ardealului a sfințit pictura interioară. La mulți ani cititorilor cu nume de înger! FOTO/VIDEO

Pr. Dumitrean: „Totul a pornit din mașină, ca să vă dezvălui care este povestea acestui loc”

„De fiecare dată când sosește hramul bisericii noastre, ziua de 9 noiembrie, o emoție teribilă pune stăpânire pe sufletele noastre pentru că suntem în viață și suntem martorii unei istorii făcute sub ochii noștri, istoria unei biserici, care s-a ridicat în smerenia de aici, la Spitalul de Boli Pulmonare, avându-l ca ocrotitor pe cel pe care astăzi îl prăznuim cu tot dragul și cu toată sfințenia lui, încercând să menținem cumva legătura duhovnicească, legătura de inimă și legătura de pace cu dânsul.

Sfântul Nectarie este pentru noi un tată, un părinte, un frate, un suflet care s-a așezat numai prin voința lui aici, în Sibiu, în acest loc, nu în altă parte, pentru că dorit a fost și a însetat să lucreze pentru cei bolnavi și poate că în acest spital, în acest locaș de tămăduire, a fost locul lui cel mai bine-venit. Am amintirea primului moment în care am spus, pe drumul dintre Rășinari și Sibiu, că voi face o bisericuță cu hramul Sfântului Nectarie. Totul a pornit din mașină, ca să vă dezvălui care este povestea acestui loc și pentru că, repet, n-o spun cu slavă deșartă, pentru că m-ar încerca Sfântul mult, ci-o spun în umilință, pentru că a binevoit Sfântul să îmi dea în gând, prin povestea unui colaborator care mi-a spus atunci de Sfântul Nectarie cât este de minunat, că este un sfânt din Grecia, un sfânt mai nou, nu știam de el, nu auzise nimeni încă în 2001 despre Sfântul Nectarie la modul în care se aude astăzi. Poate c-au fost unii, dar foarte puțini! Nu era în calendarul Bisericii Ortodoxe Române și asta probabil că-l făcea puțin necunoscut. (articolul continuă dedesubt)

„Sfântul Nectarie mi-a aprins inima”

Dar, pentru că așa se aprinde inima, ca-ntr-o poveste de dragoste – pentru că întotdeauna le spun tinerilor și oamenilor care se despart sau care vin și au necazuri în dragoste, le spun: totuși, înainte de a-mi oferi motivele de despărțit, să-mi spuneți pentru ce-ați iubit! Totuși, de ce-ați intrat în dragoste, de ce v-ați dus? Pentru că, dacă de la bun început, spunem noi, totul a fost o întâmplare sau o manipulare a cuiva care ți-a luat mințile, asta este o falsă ipoteză! Sfântul Nectarie nu mi-a luat mințile ca să m-aducă în situația de a spune că-l iubesc și vreau să-i fac o biserică, ci cred că a venit cu toată dragostea și n-am mai putut rezista la dragostea lui până când am văzut bisericuța aceasta (ridicată). Sigur că mai are un protector, pe care-l cunoaștem cu toții, Sfântul Ioan Rusul, și de care m-am legat la fel de mult și sigur că a vrut să fie aicea și Dumnezeu după aceea a descoperit și de ce: pentru că au venit ani în care Sfântul a fost deosebit de eficient, ne-a ajutat, ne-a vindecat, a dat soluții practice, a dat sănătate atâtor bolnavi. (articolul continuă dedesubt)

Dacă sfinții fac minuni cu noi, suntem datori să le mărturisim

Îmi pare foarte rău că noi, creștinii, sfioși fiind, suntem mereu depărtați de mărturisire și, dacă o să-mi pară ceva rău pe lumea ailaltă, este că n-am spus eu totul despre sfinți și despre Maica Domnului și despre atâtea binefaceri pe care ni le-a adus. Avem atâția bolnavi vindecați de cancer care n-au scris o pagină, nimic n-au scris! Ba, chiar, după ce se vindecă, de multe ori parcă se rușinează. Și astăzi aș vrea să vorbesc despre rușinea aceasta pe care o avem față de prietenii noștri sfinți, față de cei care ne-au iubit cel mai mult. Și mă întreb de ce. Dacă cineva drag nouă face ceva (deosebit), ia un premiu sau ne-a făcut un dar știe tot poporul, vuiește Facebook-ul, află toată lumea, de la un capăt al Oceanului până în Antarctica. Știm să ne lăudăm dacă am primit un dar, un lănțișor de aur, știe toată lumea și ne vede ce purtăm! Dar binefacerile pe care ni le-au făcut sfinții întotdeauna le mărturisim cu jumătate de gură, dacă le mărturisim, și în șoaptă, sub patrafir, nu cumva să ne audă casnicii, nu cumva să ne audă prietenii!”, a explicat preotul Cătălin Dumitrean.

Parohul i-a îndemnat pe credincioși să se alăture unei colecte pentru a asigura masa zilnică a 40 de oameni ai străzii

„ATENȚIE! SĂ SUSȚINEM MASA SĂRACILOR!
40 de oameni ai străzii nu au cu ce se hrăni. Haideți să ne înscriem cu o masă caldă. Costă 500 lei, dar mănâncă 40 de oameni.
Scrieți pe messenger (la pagina Lumină Lină Sibiu, n.r.) ce zi alegeți sau pe dumitreancatalin@yahoo.com”, se arată în comentariul fixat la vedere în cadrul transmisiunii pe Facebook a Sfintei Liturghii de hram. VIDEO (articolul continuă dedesubt)

Câteva cuvinte despre Sfântul Nectarie

Acest sfânt, unul dintre cei mai noi sfinți canonizați de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut în anul 1846, în Selivria Traciei, din părinți săraci, dar foarte evlavioși. La botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educație creștinească. După primii ani de școală, Anastasie este trimis să învețe carte la Constantinopol, unde studiază teologia și scrierile Sfinților Părinți. Aici sufletul său începe să-L descopere pe Hristos în inima sa prin rugăciune, prin citirea cărților sfinte și prin cugetarea la cele dumnezeiești.

Intrarea în monahism

La vârsta de douăzeci de ani, tânărul Anastasie se stabilește în insula Hios, unde predă religia la o școală de copii. Apoi, fiind chemat de Hristos, se călugărește la vestita chinovie numită „Noua Mănăstire”, fiind tuns în monahism la 7 noiembrie 1876 și primind numele de Lazăr. Mai târziu, la tunderea în marele și îngerescul chip al schimniciei, avea să primească numele de Nectarie, pe care l-a purtat toată viața.

Mitropolit de Pentapole în Egipt

După ce termină studiile teologice la Atena în anul 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot și apoi mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia superioară. Timp de mai mulți ani, evlaviosul mitropolit a slujit ca secretar al Patriarhiei, predicator la Biserica „Sfântul Nicolae” din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor și povățuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă răbdare, smerenie și blândețe. De aceea era foarte căutat de credincioși și iubit de toți.

Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria și iubirea de sine a încercat să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu altă armă la fel de periculoasă, anume cu invidia și gelozia din partea celorlalți ierarhi și slujitori ai Bisericii de Alexandria, care l-au vorbit de rău către patriarh, insinuând că ar dori să-i ia locul. Această clevetire nedreaptă a tulburat pe toți și a făcut să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla.

Reîntors în Grecia

Smerindu-se și cerându-și iertare de la toți, Nectarie a dat slavă lui Dumnezeu că s-a împlinit și cu el cuvântul Mântuitorului, Care zice: „Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea!” (Matei 5,11). Apoi s-a retras la Atena în anul 1891, fiind sărac, defăimat de ai săi și nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu și în rugăciunile Maicii Domnului.

Director de școală teologică în Atena

În capitala Greciei a fost câțiva ani predicator, profesor și director al unei școli teologice pentru preoți, până în anul 1894, reușind să formeze duhovnicește mulți tineri iubitori de Hristos, pe care îi hrănea cu cuvintele Sfintei Evanghelii și cu scrierile Sfinților Părinți. Pe lângă acestea, mai făcea și slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei.

În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevărat isihast și un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus („Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”), care îi dădea multă pace, bucurie, blândețe și îndelungă răbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creștea duhovnicește pe cei din jurul său și avea întotdeauna pace și bucurie în Hristos, nebăgând în seamă defăimarea și osândirea celor din jurul său.

Ctitorul mănăstirii din insula Eghina

Dorind la bătrânețe să se retragă la mai multă liniște, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioși și ucenici, o frumoasă mănăstire de călugărițe în insula Eghina din apropiere, rânduind aici viață desăvârșită de obște, după tradiția Sfinților Părinți. Apoi s-a retras definitiv în această mănăstire, unde a dus o viață înaltă de smerenie și slujire, de dăruire totală și rugăciune neadormită, arzând cu duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii și pentru toți cei care veneau și îi cereau binecuvântare, rugăciune și cuvânt de folos duhovnicesc.

Vindecător de boli și făcător de minuni

Pentru viața sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de harul Duhului Sfânt. De aceea, mulți bolnavi și săraci alergau la biserica mănăstirii din Eghina și cereau ajutorul lui. Mai ales după Primul Război Mondial, numeroși săraci și bolnavi, lipsiți de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor duhovnicesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mănăstirea sa să împartă la cei lipsiți orice fel de alimente și să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea și pe unii și pe alții. Dar și cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.

Aducător de ploaie la bună vreme

Într-o vară, fiind mare secetă în insula Eghina, cu rugăciunile Sfântului Nectarie a venit ploaie din belșug și au rodit țarinile, încât toți s-au îndestulat de hrană. De aceea, toți – mireni și călugări, săraci și bogați -, cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe un păstor și un vas ales al Duhului Sfânt și urmau întocmai cuvântul lui. Astfel, el era totul pentru toți, căci putea toate prin Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit și blând și nu căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mănăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toți se foloseau de tăcerea și smerenia lui.

Scriitor de literatură teologică

Pe lângă multele sale ocupații duhovnicești, Sfântul Nectarie a redactat mai multe scrieri teologice de morală și de istorie a Bisericii, întărind tradiția Sfinților Părinți în patria sa, împotriva influiențelor occidentale care asaltau țările ortodoxe.

Prigonit din cauza invidiei confraților săi

Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase ispite, căutând să-l biruiască. Astfel, numeroși slujitori și ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, făcându-i multe răutăți: îl cleveteau și îl acuzau, atât pe el, cât și mănăstirea lui. Dar fericitul Nectarie le răbda pe toate, în numele lui Iisus Hristos, Care locuia în inima sa.

Și-a cunoscut dinainte data morții

Simțindu-și sfârșitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie le-a descoperit ucenicilor săi că în curând va pleca la Domnul. Apoi, îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. Dar el răbda cu tărie toată boala și ispita, așteptând cu bucurie ceasul ieșirii sale din această viață.

După aproape două luni de suferință, Sfântul Nectarie și-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos, la 8 noiembrie, 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieți, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata sfinților lui Dumnezeu. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduială, în biserica zidită de el, unde a continuat și după aceea să facă multe minuni și să-i vindece pe cei bolnavi, care alergau cu credință la ajutorul lui.

Cum i s-au descoperit moaștele

Trecând mai bine de 20 de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg și neputrezit, răspândind bună mireasmă. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare.

Cum a fost canonizat

Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaștele sale, l-a declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie, devenind astfel cel mai venerat sfânt din această binecuvântată țară ortodoxă. Zilnic, credincioșii se închină la moaștele Sfântului Nectarie și la mormântul său, făcând din mănăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia.

Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin.

Citiți și: Acatistul Sfântului Nectarie

Paraclisul Sfântului Ierarh Nectarie

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina

Rugăciune către Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghi­na