Pr Dumitru Ichim din Canada: Toamna kilometrilor de suflet parcurs. Românul născut în Limba Română, oriunde s-ar afla geografic față de granițele țării, poate fi numit oricum, dar nu DEZȚĂRAT
Cei care nu știu de MICA ROMÂNIE, realizată cu un grup inimos de români din Kitchener, Ontario, de departe pot folosi cuvintele de genul dezțăraților fără a ști despre ținuturile împărătești ale cuvântului românesc. Despre un vorbitor de limbă românească, oricât de fluent ar rosti-o am putea folosi sintagma de a te dezțăra, dar românul născut în limba română, ori unde s-ar afla geografic în relație cu relativele granițe ale țării, poate fi numit oricum dar nu dezțărat.
Chiar dacă vorbește și alte limbi limba română rămâne certificatul inimii împământenită, cu fiecare bătaie de lumină, ca lumen în amândouă sensurile generate de etimologie. Poți vorbi în cuvinte despre toate lucrurile, în orice limbă, dar a fi născut pe plaiul limbii române te face nu numai văzător și vorbitor de cuvinte ci rostitor ale lor cu gura raiului. Limba depășește semanticul și lexiconul academic, ea făcând parte ființial din tine legându-te de un anumit neam cu credințele, istoria, cultura și spiritualitatea lui. Relația dintre neam și limba română e cea dintre tulpină și floare. Înflorești după soiul copacului din care faci parte. ADN-ul tău prin limba română este cel al luminii și al neamului. Al luminii pentru că în limba română ai văzut lumina zilei. Al neamului pentru că sângele tău pulsează din aceeași inimă, care nu este kardia, ci neam. Și pentru că veni vorba de originea acestui cuvânt. DEX ne sugerează etimologia ca provenind din maghiarul NEM care înseamnă nu. O aberație mai mare nici că s-ar putea comite de un dicționar apărut sub egida Academiei Române. Ce lingvist, care specialist care are cel puțin liceul, ar putea admite ca un cuvânt atât de uzual și atât de popular să fie derivat, ca origine, dintr-o negație? Noaptea minții! Originea cuvântului neam făcând comparație cu alte limbi moderne este NOMEN, adică nume ( name, Namen, nume, nom, nombre,etc.). Cum s-a format cuvântul? Simplu, ca o curgere de apă. Cei din aceeași familie purtau același nume, același nomen. Numele, nomen, te face parte din aceeași familie, din aceelași neam. Spunem despre cineva că e din familia, sau neamul lui cutare. La fel, grupurile de familii înrudite din aceeași tulpină a limbii române formează neamul românesc, care la rîndul lui face parte din neamul omenesc creat de Dumnezeu din primul NOMEN al luminii.
Eu nu pot fi dezțărat pentru că inima mea, inima limbii române care mă ține viu este formată dintr-un pumn de țărână românească. Ea este ca fagurul de miere oferit de Iisus cel înviat apostolilor săi. Neamul românesc e împământenit de Dumnezeu în cea mai limpede și profundă limbă – limba pe care am supt-o de la mama, cea care m-a născut ca fiu al unui neam pe care nu eu, ci el m-a ales hrănindu-mă din binecuvântările lui. Nicio limbă nu poate fi mai frumoasă decât cea în care te rogi, visezi, iubești și te face deoființă cu ziua de naștere a luminii din fiecare cuvânt. În limba română te simți acasă cu plugarul și cu îngerii, frate cu piatra și brazii ninși de colinde, cu rândunicile ce-și fac cuib sub streașina cântecului tău. Cum ai putea să trăiești – lăstun fiind, fără vecinătatea verbului tău cu gânguritul de taină al Porumbelului Sfânt? Lacrima inimii tale nu poate să curgă decât pe obrazul bradului de-a pururi verde prin vocalele limbii române. E limba de nuntă a fecioarelor înțelepte cu ulciorele pline, limba pe care plângi, limba care tămăduie durerea, întristarea și suspinul pe care numai codrul poate să i le fremete lui Dumnezeu. În limba română apusul cuvinte sunt doar arvună de lumină lină Răsăritului cel de Sus, cel din înaltul inimii. Știați că verbul A FI își are meridianul trecând exact prin inima limbii române? El e merindeața, merindarea, ștergarul țesut cu firul de lună și arniciul de aur în care ascundem cuvintele ca sfinte odoare? Limba română este mlădioasă ca spicul ce se aplecă în rugăciune de seară deasupra Pâinii care s-a pogorât din cer, împărtășania care ne-a ținut ca neam în pretutindenitatea tuturor cuvintelor, oștirile îngerești cu bucium, cobză și vioară. Omul sfințește locul, dar cum ai putea să-l sfințești dacă nu știi limba de sfințire a locului? Limba română a împământenirii împărăteștilor cuvinte atât de largi că vulturii se rotesc în amarul fără de margini ale cerului care bea și el din limpezimile limbii române devenind pajura de stemă a duhului. Limba română este singura care l-a surprins pe Dumnezeu cântând și i-au furat cuvintele pe care nici îngerii nu le cunosc, harta apelor curgând la fel de românește de la-nceput de veac și de genune crudă și verde.
Sursa: Facebook Dumitru Ichim
Citiți și: De vorbă cu preotul Dumitru Ichim , poet din Kitchner, Ontario, Canada (uzp.org.ro)
Mă urmărește-un gând: o biografie Dumitru Ichim (Curentul Internațional)
Poezie: Dumitru Ichim (Ziarul Lumina)
Dumitru Ichim – Rătăcind din oare-n oare… (art-emis.ro)
Poezii de Dumitru Ichim (ecreator.ro)