Dumitru Chiseliță, Tribuna.ro: Poate am iertat ce ne-aţi făcut în pandemie, dar nu putem să vă uităm

Circulă pe net un fel de manifest al unui fel de pace post-pandemică. E pe sursă america-nă, de fapt un articol într-o gazetă faimoasă, care îndeamnă la un fel de împăcare post-război între cele două părţi „combatante” în (experimentele sociale efectuate sub pretex-tul) pandemiei. Adică un fel de „asta a fost”, „aşa erau vremurile”, „noi ne-am făcut doar datoria”, scuze că ţi-am tras-o că doar nu voiai să mă pish contra vântului ca tine, conclu-zia fiind că acum hai să fim prieteni şi să ştergem cu buretele (mai ales tu) ca şi când ni-mic nu s-ar fi întâmplat. Să mai dăm o şansă relaţiei noastre şi să pornim un nou început. Că scrie cu cerneală grie, ce-i (pardon), (pardon) să fie, aşa cum cântam noi în armată. Sau nu, noi cântam aia cu „m-am aplecat să te sărut, dar miroseai a praf de puşcă”, dar ştiam şi de cealaltă piesă „de liberare”. Numai că e o problemă, dragii moşului. Nu se poate. Nu se poate efectiv. Pentru că de iertat, hai să zicem că am iertat, că ştim cum e omul şi cum o ia pe ulei, ba de la putere, ba că are ordin, ba de slugă ce e, ba ca să facă parte din lumea aia bună, ba să se bage în seamă, ba de fraier. Spun „hai să zicem” pentru că acul bate cam spre „nu”, chiar dacă nu e creştineşte să spun/simt asta. Dar ne dăm silinţa să trecem peste, deşi ştim că la următoarea ocazie tot voi veţi fi cei care vor sări la beregată, asta dacă nu o faceţi deja. Iar dacă la faza cu iertatul se mai poate lucra, la cea cu uitatul scuze, nu. Că cine uită, nu merită, vorba lui Iorga. Poţi uita răul făcut ţie, bun. Dar să uiţi răul făcut altora, sau unei întregi ţări, asta deja no-senc-iu.

Aha, deci să uităm… Să uităm isteria bine întreţinută care a dus la pustiirea magazinelor. Să uităm cum ne-aţi închis în casă fără vreo logică. Să uităm că trebuia să ieşim la aer doar cu o hărţoagă cu „subsemnatul”, că asta chiar ajuta la ne-răspândirea pandemiei: să afle organu’ unde te duci tu după bere, ţigări sau pită. Să uităm cum nu m-ai lăsat să circul noaptea, fără a te căzni măcar să oferi în doi ani o explicaţie coerentă, de om normal. Să uităm cum ne-aţi închis bisericile plus isteria „linguriţei cu covid”. Să uităm cum plângeau copiii că nu au voie in parc sau la locurile de joacă din cauza nu atât a unei lipse de logică pe cât a dorinţei de a oferi o mostră de dictatură. Să uităm cum aţi închis aproape TOT, cum aţi trimis oamenii în şomaj tehnic din care unii au devenit şomeri ne-tehnici şi pe bune. Să uităm cum hărţuiaţi cabinetele stomato­logice, prin controale DSP. Să uităm morţii din spitale. Sacii cu cadavre. Să uităm cum ardeau spitalele. Să uităm ştirile despre „au sfidat ordonanţele militare”, cu morţi neapărat trâmbiţaţi că erau „nevaccinaţi”, cu „antivaccinistul” care a făcut covid? Să uităm anormala scanare de la intrarea în magazine? Să uităm masca purtată prin pădure sau pe stradă. Să uităm mai ales odiosul şi stupidul „certificat verde” care legaliza împărţirea oamenilor în categorii „superioare” şi „inferioare” Să uităm „Se sufocă ne imploră regretă”. Să uităm flegmele „eroilor” care nu au pupat „linia întâi” dar era mari ciumeţi pe reţele şi mari citaţi prin ziare. Să uităm că am fost făcuţi „conspiraţionişti”, „asimptomatici”, „antivaxeri”, „şoşocari”, „putinişti” (încă de atunci se pregătea terenul), „daci liberi” şi cum urlau istericii că… (citiți continuarea în Tribuna.ro)

Citiți și: Amintiri din pandileală despre cum am lăsat Crăciunul nerepornit în târg. Garduri, coduri, Libertate. FOTO-EDITORIAL

3 thoughts on “Dumitru Chiseliță, Tribuna.ro: Poate am iertat ce ne-aţi făcut în pandemie, dar nu putem să vă uităm

  1. Citatul din Mungiu-Pippidi – „Oamenii care nu au acces la vaccin trebuie ajutaţi, ceilalţi educaţi, iar recalcitranţii pedepsiţi” – este un PLAGIAT după dictonul COMUNIST „Dacă nu poți, te ajutăm. Dacă nu știi, te învățăm. Dacă nu vrei, te obligăm”!

    Consider că iertarea este, așa cum ați spus, o opțiune personală (ca și creștinismul), dar uitarea nu trebuie să se aștearnă. Pentru că ni se pregătesc și alte crize, în timpul cărora vor fi folosite aceleași metode. Ați observat că NIMENI DINTRE FĂPTAȘI nu numai că n-a fost sancționat, dar SE AFLĂ TOȚI în aceleași poziții de conducere? Despre ce iertare/uitare poate fi vorba? Cine uită istoria e condamnat s-o repete. Iar cine vrea să fie iertat trebuie SĂ FACĂ PENITENȚĂ, nu să rămână tot cum a fost, iar la următoarea criză să se apuce din nou de împroșcat, discriminat, incitat, condiționat, șantajat, DAT ÎN CAP semenilor săi. Experimentul „pandemic” se va repeta, sub aceeași formă sau sub alta, până în 2030, iar când se va porni din nou mașinăria diabolică TREBUIE SĂ NE GĂSEASCĂ CU TEMELE FĂCUTE. Pentru că aceiași infractori „certificați” dar nesancționați vor fi tot acolo, sus și de jur împrejur, proaspăt „iertați” și reinventați. Era bună LEGEA LUSTRAȚIEI în anii 90, dar ce bună ar fi acuma, în pauza dintre dictaturile globaliste!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *