Zelenski a promulgat controversata lege a minorităților naționale, în ciuda obiecțiilor MAE român și a reprezentanților românilor din Bucovina și Bugeac. George Damian: Cu actualele standarde în ceea ce privește minoritățile naționale, Ucraina nu are nici o șansă de aderare la UE

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a promulgat legea privind minoritățile naționale din Ucraina, care a fost criticată la București și Budapesta, potrivit Flux24.ro și R3Media.ro. În Ucraina trăiesc peste 500.000 de etnici români, în special în regiunile Cernăuți (Bucovina de Nord) și Odessa (Basarabia de Sud sau Bugeac), care sunt supuși unei politici de deznaționalizare de lungă durată, dar accelerată după 2014 când, sub paravanul unei politici anti-rusești, Ucraina a luat măsuri drastice și nedemocratice împotriva tuturor minorităților etnice. Românilor le-au fost închise școli cu predare în limba română care datau de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza și care au continuat să funcționeze inclusiv în epoca sovietică, deși folosind alfabetul chirilic. După începerea războiului ruso-ucrainean și pe fondul solidarității demonstrate de România, președintele Zelenski a promis, în cadrul discursului difuzat în Parlamentul de la București pe 4 aprilie 2022, acțiuni concrete pentru protejarea minorității române din Ucraina. Cu toate acestea, la 30 decembrie 2022 el a promulgat legea minorităților într-o formă care afectează grav drepturile românilor din Ucraina, iar asta, în ciuda obiecțiilor ridicate recent de MAE român.

Potrivit regulamentului Radei Supreme, parlamentul unicameral de la Kiev, legea semnată de președinte va fi publicată ulterior în ziarul „Vocea Ucrainei” iar majoritatea prevederilor acesteia vor intra în vigoare după 6 luni.

Citiți și: Ucrainenii nu învață din greșelile trecutului și îi imită pe ruși la cerbicie, lovind în minoritatea română și, deci, în România până acum aliată. Gazetarul Ion Cristoiu comentează lipsa de reacție a regimului Iohannis față de Legea Minorităților a regimului Zelenski. VIDEO

Ziaristul și istoricul George Damian a publicat pe contul său de Facebook un punct de vedere în care susține că România nu va face, probabil, mai nimic în privința legilor anti-românești promulgate de autoritățile de la Kiev, deoarece nu are curajul să-i deranjeze pe aliații americani. Astfel, minoritatea românească din Ucraina va fi supusă, încet și sigur, deznaționalizării, din cauză că România este un stat slab, iar Ucraina încă nu este un stat democratic, capabil să-și ia în serios angajamentele UE și altfel decât la modul declarativ, potrivit d-lui Damian.

„A fost puțină emoție publică în legătură cu „noua lege a educației” din Ucraina, care numai nouă nu este, cine s-a mai interesat de subiect știe că e o poveste luuungă, nu este nimic nou, Kievul a pus în mișcare de 30 de ani un mecanism de asimilare a comunității românești. Nu este nimic nou, nu este nimic surprinzător. Dar am zis să scriu aici niște gânduri legate de poziția românilor față de războiul din Ucraina. (…)

Am urmărit procesul acesta de asimilare etnică începând de prin 2002, am scris sute de articole prin ziare și reviste, am cunoscut sute de oameni care sunt la curent cu această evoluție. Nu este nimic nou, nu este nici o surpriză, este un proces în plină desfășurare, foarte bine reflectat în spațiul public. Însă mecanismele politice și diplomatice ale Bucureștiului sunt blocate total, statul român este un stat slab. Citiți în oglindă rapoartele de monitorizare ale Consiliului Europei privind situația minorităților din România și pe cele ale minorităților din Ucraina, replicile guvernelor de la București față de replicile guvernelor de la Kiev. Intrați în arhiva Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și vedeți ce au făcut parlamentarii români în ultimii aproape 30 de ani acolo pentru protejarea românilor din afara granițelor țării. Au fost câteva excepții de parlamentari de la București și Chișinău care chiar au încercat să pună în mișcare niște mecanisme, însă degetele de la o singură mână sunt mult prea multe ca să îi numărăm.

Bineînțeles că au trebuit să apară în spațiul public românesc câțiva bezmetici care să explice că nu e nici o problemă cu legea educației din Ucraina și cu asimilarea etnică a românilor de acolo. Cine zice ceva de subiectul ăsta intră la categoria „putinist” și „pro-rus”. Bănuiesc că și Consiliul Europei (plus APCE) intră tot la categoria „putinist” și „pro-rus” cu calificativele lor negative față de tratamentul la care Kievul supune minoritățile naționale. Băieții și fetele care ne spun în esență să-i abandonăm pe românii din Ucraina sunt cei care încearcă să impună o anumită structură narativă în spațiul public referitor la războiul din Ucraina. Structura asta narativă pornește de la ideea că Ucraina trebuie sprijinită cu orice preț, fără nici un fel de comentarii, cine are cea mai mică abatere de la structura asta narativă nu poate fi decât un agent al Moscovei. Ba mai mult, se găsește o ziaristă care să scrie că Biserica Ortodoxă Română i-a abandonat pe românii din Ucraina și să atace liderii românilor ucraineni absolut gratuit pentru alianțe politice vechi de 10-15 ani. În mod evident, autoarea articolului nu știe ce au pățit preoții români în Ucraina în anii 90. E ușor să zici că „Biserica Ortodoxă Română i-a abandonat pe românii din Ucraina” când nu știi că un preot care ținea de Patriarhia de la București a fost legat de mașină și târât prin sat. Sau că alt preot a fost bătut pe stradă în repetate rânduri. Sau că altui preot i-a fost aruncată o grenadă (din fericire dezamorsată) în casă. Și multe altele. Sunt evenimente vechi de 25 de ani, dar explică multe. Despre atacul inutil împotriva Auricăi Bojescu ar fi prea multe de scris, merită zis doar că dovedește că autoarea nu cunoaște istoria românilor din Ucraina din ultimii 30 de ani, habar nu are de proiectele în care a fost implicată dna Bojescu la CoE și APCE. Ideea genială a ziaristei: statul român să sponsorizeze școli private pentru românii din Ucraina! Minunată ideea asta, doar că vine la pachet cu reciprocitate: școli private cu predare în ucraineană pentru ucrainenii din România, școli private cu predare în maghiară pentru ungurii din România. Dacă în Ucraina se predă doar în limba ucraineană și în România se predă doar în limba română.

Citiți și: Persecuție religioasă în Ucraina. Cel mai democratic regim din Europa a pus gând rău bisericii ortodoxe canonice. SBU percheziționează mănăstiri pentru deținere de literatură rusă

„Scuza” invocată de Kiev și susținătorii Kievului este următoarea: minoritatea rusă din Ucraina reprezintă un pericol la adresa statului ucrainean, Ucraina nu poate adopta o legislație permisivă față de minoritățile naționale. În plus, Ucraina se află în război cu rușii și trebuie sprijinită cu orice preț. Și aici avem o mare problemă: dezumanizarea rușilor în spațiul public românesc. Statul rus este un stat agresor și războiul din Ucraina este unul oribil, Moscova distruge intenționat infrastructura energetică, ceea ce îi afectează pe civili. Însă uneori nivelul de demonizare a rușilor în spațiul public din România mă sperie. În esență rușii sunt prezentați drept „ne-oameni” și nimeni nu vede o problemă în chestia asta. Dacă epitetele care sunt aplicate rușilor ar fi aplicate oricărei alte minorități naționale ar fi un scandal total, dar despre ruși poți să spui aproape orice.

Apoi mai este o problemă: drepturile omului sunt universale, se aplică tuturor oamenilor. Nu prea putem avea un set de standarde pentru minoritatea maghiară din România și un alt set de standarde pentru minoritatea română din Ucraina. Nu putem avea un set de standarde pentru minoritatea ucraineană din România și un alt set de standarde pentru minoritatea rusă din Ucraina. Ideea este că dacă preluăm în spațiul public din România linia narativă a Kievului se cam duc dracului toate echilibrele la care s-a ajuns cu greu în ultimii 30 de ani. Cu actualele standarde în ceea ce privește minoritățile naționale, Ucraina nu are nici o șansă de aderare la UE dacă mai ținem seama de criteriile de la Copenhaga – sau dacă abandonăm criteriile de la Copenhaga, s-a cam terminat cu UE. Băieții și fetele de mai sus care ne zic să uităm de minoritatea românească din Ucraina ne spun de fapt să uităm de criteriile de la Copenhaga și să aruncăm la coș toate mecanismele de monitorizare ale Consiliului Europei. Parcă Churchill a întrebat „și atunci de ce ne mai batem?” atunci când i s-a cerut să taie bugetul pentru cultură în timpul războiului. Cam așa și cu situația minorităților naționale din Ucraina: de ce să mai sprijinim Kievul în numele drepturilor omului câtă vreme Kievul alege să le calce în picioare? Asta ca să nu ne amintim de vorbele liniștitoare ale lui Zelensky de la începutul anului referitoare la situația comunității românești din Ucraina. (…)

O privire atentă asupra economiei/ politicii din țările Europei Occidentale în a doua jumătate a secolului XX ne dezvăluie perioade de crize intense – căderea URSS a eliberat un nou „spațiu colonial” pentru Europa Occidentală în țările fostului spațiu socialist. Nu este vorba de un sistem colonial precum cel din secolele XIX-XX, este altceva, dar la bază stă același principiu: importul de bunăstare din zonele hinterlandului. Însă pentru nivelul de bunăstare din Europa Occidentală este nevoie de mult mai mult decât gura de oxigen asigurată de înglobarea hinterlandului reprezentat de fostele state socialiste. Astfel că s-a ajuns la o evoluție care repetă de data asta la scară mult mai mare experiența Germaniei din perioada interbelică: o înțelegere cu Rusia post-sovietică. Moscova le-a dat acces la resurse statelor din Europa Occidentală în schimbul unei apropieri care se îndrepta spre o „nouă arhitectură de securitate europeană”(o veche marotă a diplomației sovietice) (v. Memorandumul de la Meseberg sau Pactul Merkel – Putin).

„Vechea arhitectură de securitate europeană” pe care Putin vrea s-o înlocuiască a fost descrisă de lordul Ismay cam așa „keep the Russians out, the Americans in, and the Germans down”. În esență despre asta este vorba în actualul război. Țările mari ale Europei Occidentale în primul rând nu pot (nu au capacitatea, cunoașterea și resursele) să ajute Ucraina – dar nici nu sunt foarte grăbite să o facă (cine citește presa germană vede câte promisiuni a făcut Berlinul Kievului și câte au fost îndeplinite). Actualul război din Ucraina, direcția în care merge, vine să întărească formula lordului Ismay.

Întorcându-ne la istorie: România se găsește din nou în situația geopolitică și economică din perioada interbelică. Atunci România era aliată militar cu Franța și Marea Britanie, dar dependentă economic de Germania. Acum România se află încadrată în „vechea arhitectură de securitate europeană” și este dependentă economic de spațiul vest-european – care nu este foarte mulțumit cu formula lordului Ismay.

Multe sunt date peste cap de războiul din Ucraina. Pentru România (Polonia și restul hinterlandului UE) se produce o repoziționare treptată față de Europa Occidentală în condițiile parteneriatului cu SUA, de data aceasta alianța militară funcționează. Dar vor mai veni bobârnace de la Bruxelles. Pentru subiectul care ne interesează aici lucrurile par destul de limpezi: România nu va face mai nimic în chestiunea legii educației din Ucraina. Vor mai exista consultări și protocoale și tot felul de petulanțe diplomatice, însă per ansamblu comunitatea românească din Ucraina va continua să fie supusă procesului de asimilare etnică. La București nimeni nu va risca alianța militară cu SUA pentru comunitatea de români din Ucraina”, este de părere ziaristul și istoricul George Damian, într-un „text mai lung, ca pentru zile libere” postat public pe contul său de Facebook.

6 thoughts on “Zelenski a promulgat controversata lege a minorităților naționale, în ciuda obiecțiilor MAE român și a reprezentanților românilor din Bucovina și Bugeac. George Damian: Cu actualele standarde în ceea ce privește minoritățile naționale, Ucraina nu are nici o șansă de aderare la UE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *