Prima biserică din post-comunism închisă de un ierarh. Blestemul Sfântului Calinic, reformulat de mitropolitul Irineu al Olteniei peste capul Arhiepiscopului Râmnicului în ograda Mănăstirii Frăsinei. Nici un slujitor hirotonit nu mai are voie să oficieze în biserica de jos, frecventată mai ales de credincioase
O hotărâre luată de Arhiepiscopul Craiovei în eparhia Arhiepiscopului Râmnicului cu privire la accesul credincioșilor într-un lăcaș de cult aparținând Mănăstirii Frăsinei a creat sminteală în săptămâna de după Bobotează. Concret, invocându-se un blestem aruncat de Sfântul Calinic, întemeietorul mănăstirii cu regim athonit de viețuire, care le interzicea mirenilor de parte femeiască să treacă dincolo de o piatră de hotar, pe locul căreia mai târziu s-a ridicat o bisericuță, le-a fost interzis monahilor și preoților din Frăsinei să mai coboare la acea bisericuță limitrofă pentru a săvârși sfinte slujbe, dezlegări, taina spovedaniei ș.cl. inclusiv pentru publicul feminin, care nu are acces în mănăstirea propriu-zisă, și se mulțumea să frecventeze această biserică. Noua interdicție invocă vechiul blestem, dar îi dă, pare-se, o interpretare nouă. Dacă Sfântul Calinic le interzicea femeilor să urce din sus de hotar, Mitropolitul Olteniei le interzice monahilor să coboare până la hotar, ceea ce s-a practicat timp de decenii fără încălcarea tradiției locului. Pe de altă parte, ierarhul le permite închinoviaților Frăsineiului să călătorească o dată pe lună la mănăstirea de maici Bistrița Vâlcii, loc aflat mult mai departe de hotarele „blestemului calinichian”, pentru a săvârși acolo slujbe și spovedanii pe care înainte le făceau la bisericuța de la hotarul mănăstirii lor. Ce a determinat o decizie atât de radicală? Mitropolitul Olteniei susține că „monahii și clericii au produs mari sminteli” coborând din Frăsinei la biserica de jos pentru a sluji nevoilor pastorale ale mirenilor de ambe sexe. Pe de altă parte, mirenii iubeau aceste slujbe și se crease o mișcare deosebită în jurul Frăsineiului, care ar fi trezit neliniști în rândul ierarhilor sau chiar al politicienilor, care nu și-ar dori refacerea unor mase critice precum cele de la Maglavit sau Cernica. Pe surse se vorbește despre anumite interese pecuniare pe care le-ar avea Mitropolia în zonă, iar alții spun că monahii ar fi deranjat pentru posibile luări de poziție anti-ecumeniste sau anti-vacciniste. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române consideră că decizia Mitropoliei Olteniei a fost luată în folosul – fiecare înțeleagă ce poate – monahilor de la Frăsinei, dar a criticat modul în care ÎPS Irineu a recurs la blestem. Una peste alta, ceea ce ar putea fi mai îngrijorător pentru Patriarhie este că „imprecația ireneică” prevede ca nimeni să nu îndrăznească să dezlege ceea ce el a legat – „nici arhiereu și nici altă față ierarhică, indiferent ce rang bisericesc ar avea”. (Sursa foto)
Un comunicat de presă publicat pe pagina web a Arhiepiscopiei Râmnicului ne-a informat că ÎPS Dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, împreună cu Protos. Onisifor Petrescu, Starețul Mănăstirii Frăsinei, au întrunit, în ziua de 10 ianuarie 2023, Consiliul Duhovnicesc care a hotărât:
„Noi, Irineu, din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, împreună cu starețul Protos. Onisifor și membrii Consiliului Duhovnicesc al Sfintei Mănăstiri Frăsinei (Arhim. Ioanichie, Arhim. Ioachim, Ierom. Iachint, Ierom. Victorin, Ierom. Ilarion, Ierom. Ghervasie, Ierom. Hristofor), uniți într-un singur gând, astăzi, 10 ianuarie 2023, am analizat situația anticanonică creată împotriva legământului cu blestem pus de Sfântul lerarh Calinic, prin construirea bisericii pe locul unde a fost așezată piatra de legământ cu blestem.
Am constatat că, deși piatra a fost ridicată în condiții de constrângere comunist-atee, totuși blestemul a rămas neschimbat. Datorită acestei situații, mulți monahi și clerici, părinți din mănăstirea Sfântului Ierarh Calinic au încălcat acest legământ. Însăși construcția bisericii s-a făcut din neascultare și încălcarea blestemului Sfântului Calinic.
Observând cu durere că monahii și clericii au produs mari sminteli, semnalate în decursul timpului, coborând în acest loc aflat sub blestemul Sfântului Calinic,
Hotărâm, în numele Sfintei Treimi, ca, de acum înainte și până la sfârșitul veacurilor, nimeni dintre monahi și cei hirotoniți, preoți sau diaconi, să nu mai coboare la această biserică și să nu mai săvârșească vreo slujbă bisericească, molitvă sau dezlegare sau Sfântă Taină și nici vreo Sfântă Liturghie să nu se mai oficieze în această biserică sau în spațiile din jurul acesteia. Cei care vor încălca această hotărâre să cadă sub blestemul Sfântului Ierarh Calinic și sub blestemul nostru. De sunt clerici, să se caterisească, iar de sunt mireni, să se afurisească, iar de este vreun preot de mir și va încălca acest legământ, să fie în aceeași osândă.
Nimeni să nu îndrăznească să dezlege această legătură cu blestem pus de noi, nici arhiereu și nici altă față ierarhică, indiferent ce rang bisericesc ar avea.
Întărim acest document de legământ cu Blestem cu semnăturile noastre și cu pecetea Sfintei Mănăstiri.
Așa să ne ajute Dumnezeu și să ne ocrotească Sfântul Ierarh Calinic, ctitorul și binefăcătorul Sfintei noastre mănăstiri”, se arată în documentul semnat de ÎPS Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei și de noul stareț al Mănăstirii Frăsinei, Protos. Onisifor Petrescu.
Așa arăta legământul/blestemul dat de Sfântul Calinic în secolul al XIX-lea:
„Legătură de blestem
Calinic, cu mila lui Dumnezeu episcop al Râmnicului Noul-Severin
Acest sfânt locaș s-a zidit din temelie spre a fi chinovie de părinți monahi și fiindcă prin parte femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor viețuitori aicelea, de aceea sub grea legătură s-a oprit ca de la acest loc să nu mai treacă înainte sub nici un chip parte femeiască, iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem și toate nenorocirile să fie asupra lor, precum: sărăcia, gârbovia și tot felul de pedepse. Și iarăși cele ce vor păzi această hotărâre să ia blagoslovenia (binecuvântarea, n.r.) lui Dumnezeu și a smereniei noastre și să vie asupra lor tot fericitul bine! Amin.
Calinic, episcopul Râmnicului Noul-Severin, 1867-ian.-17”.
Așa arată pisania de pe biserica de jos a Frăsineiului, unde aveau acces și credincioasele: (de remarcat că textul contrazice aserțiunile Mitropolitului Irineu: biserica nu s-a ridicat în condiții de constrângere comunist atee, în 1946 România era încă Regat, iar comuniștii republicani abia își consolidau ascensiunea la putere; și NU A FOST CONSTRUITĂ DIN NEASCULTARE, ci „din îndemnul tainic dat de Dumnezeu ieromonahului Calist Mihăescu, slujitor în Mînăstirea Frăsinei”, „sub stăreția preacuviosului arhimandrit Simeon Combea”, iar la sfințirea bisericii a slujit un sobor de preoți „ rînduit de Sfînta Episcopie a Rîmnicului”, pictura bisericii făcându-se în 1966 „cu aprobarea prea fericitului Patriarh Iustinian”. Se mai precizează că numele ctitorilor „le-a înscris Domnul în Cartea Vieții”. Unde vede ÎPS Irineu „neascultare”, dacă, de la stăreția mănăstirii până la „sfânta episcopie” și „îndemnul tainic dat de Dumnezeu”, biserica „muerească” de la Frăsinei s-a zidit urmând toți pașii îndătinați și luând aprobarea sau având girul superiorilor, atât mănăstirești cât și ierarhicești?)
„Cu vrerea Tatălui, ajutorul Fiului și săvîrșirea Sfîntului Duh, în anii mîntuirii 1945 – 1946, s-a zidit din temelie această biserică cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” sub stăreția prea cuv. arhimandrit Simeon Combea ca să fie adăpost duhovnicesc și locaș de rugăciune credincioaselor creștine, rîvnitoare a sui la sfînta Mînăstire Frăsinei, dar sfătuite prin arhiereasca opreliște a Sfîntului Ierarh Calinic să nu treacă dincolo de hotarul pe care e-a așezat biserica. Ridicarea ei, pornită din îndemnul tainic dat de Dumnezeu ieromonahului Calist Mihăescu, slujitor în Mînăstirea Frăsinei, a fost dusă la bun sfîrșit prin strădaniile acestuia și cu ajutorul multor credincioși și credincioase, ale căror nume le-a înscris Domnul în Cartea Vieții, sfințindu-se în anul 1946, septembrie, 8, ziua praznicului Nașterii Maicii Domnului, de către soborul de slujitori, rînduit de Sfînta Episcopie a Rîmnicului.
Iar în anul Domnului 1966, Prea Fericirea sa Părintele Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romîne, – fiu al plaiurilor vîlcene și închinoviat, la intrarea sa în monahism în Mînăstirea Frăsinei – a dat părintesc sprijin de s-a pictat frumos această sfîntă biserică și s-a împodobit cu chipul Prea Fericirii sale și cu al Prea Sfințitului Părinte Iosif, Episcopul Rîmnicului și al Argeșului, de către pictorul Stan Hermeleanu din Govora. Fie ca rugăciunile care se vor înălța către Prea Sfînta Născătoare de Dumnezeu, pentru toți bine credincioșii creștini și mai ales pentru bine credincioasele creștine, adăpostite sub bolta acestei sfinte biserici, să fie primite ca o mireasmă cu bun miros de puternica ei ocrotitoare. Iar Milostivul Dumnezeu să reverse darurile Sale cele bogate peste toți cei ce au trudit și au ajutat la ridicarea și împodobirea ei. Cu aprobarea Prea Fericitului Patriarh Iustinian și preot Cazacu. Amin. Lucrare executată de I. D. Oltețeanu P.V.”, se arată în pisania de la intrarea în biserica „de jos” a Mănăstirii Frăsinei, unde puteau avea acces și credincioasele creștine.
Gând despre situația de la Mănăstirea Frăsinei al unui preot smerit, de provincie
„Deși tulburarea de la Frăsinei ține de câteva luni bune deja, n-am vrut să scriu nimic despre acest subiect pentru că fiecare mănăstire are rânduiala ei și noi e bine să ne vedem de ale noastre. Însă ce s-a întâmplat ieri mi se pare de o gravitate cu totul excepțională. Nu întâmplător toată lumea vorbește despre asta, mulți mă sună și îmi scriu să mă întrebe ce părere am, știind că sunt apropiat de această Sfântă Mănăstire de peste 20 de ani, încă din timpul Facultății. De aceea îmi permit să spun și eu câteva cuvinte, mai ales că simt simt că hârtia semnată de mitropolitul Irineu ieri ne aruncă multe secole înapoi, într-un Ev Mediu întunecat și rușinos. Chiar dacă sunt un simplu preot de provincie, poate că e important ca uneori să ne spunem și noi părerea…
Deci, consider că:
1.Actul semnat ieri este nul, din mai multe puncte de vedere.
-În primul rând, nu este semnat de episcopul locului, care este arhiepiscopul Varsanufie și care stă ascuns în toată perioada asta. Deci, ca să fie clar: doar episcopul locului poate lua hotărâri în Eparhia lui. Mitropolitul, de exemplu, nu poate intra în altă eparhie fără binecuvântarea episopului locului; mai concret: mitropolitul Irineu este episcopul Craiovei și nu poate semna nimic la Râmnic.
-Apoi, antetul este al Arhiepiscopiei Râmnicului, dar de fapt actul este înregistrat la Mănăstire, cu numărul 3, iar apoi, foarte ciudat, a fost postat chiar aseară pe site-ul Arhiepiscopiei, pentru că altfel nimeni ar fi putut crede că este real. Toți am crezut că e un fake de zile mari până nu am citit pe site. Cu alte cuvinte, mitropolitul semnează un act în numele Mănăstirii, fără a avea dreptul să facă asta, chiar dacă a fost călugăr acolo vreo 30 de ani.
2.Faptul că scrie că nimeni nu va putea reveni asupra acestei hotărâri, nici măcar patriarhul și se înțelege că nici măcar Sfântul Sinod, este de o infatuare până la cer, adică câtă mândrie mai poți să ai? Și că, în numele Sfintei Treimi, până la sfârșitul veacurilor să nu se mai facă niciun fel de slujbă în această biserică? Adică îi punem dinamită, sau cum?
3.Faptul că sunt foarte multe greșeli gramaticale într-un act semnat de un academician și renumit teolog dogmatist al nostru, ne pune foarte multe semne de întrebare. Nu știu ce s-a întâmplat acolo, dar să fie oare de la înlocuirea venerabilului stareț Ioanichie, un părinte cu viață sfântă, cu părintele Onisifor, responsabilul de tractoare? Probabil ni se va explica în zilele următoare cum a apărut această hârtie, că mie îmi roșește obrazul când o recitesc.
Deci, cei care își doresc denigrarea Bisericii nu vor reuși decât dacă subminarea va fi din interior și la un astfel de nivel înalt. Eu consider această hârtie mult mai gravă decât tot ce a pătimit instituția Bisericii românești în ultimii 30 de ani, pentru că acelea erau căderi ale oamenilor, fie că s-au numit Pomohaci, sau Alexa, sau Onilă, dar acum se pune la îndoială însăși credibilitatea Bisericii care blestemă, face zâzanie și nu știe să-și rezolve o problemă care, de fapt, e foarte simplă. Adică în acel loc, la biserica de jos, cum i se spune, s-au făcut mii și mii de minuni, de vindecări, oamenii au primit foarte multă mângâiere. Acum dintr-o dată aflăm că nimic n-a fost bine acolo și că toți părinții care au slujit sunt acum sub osândă. Este incredibil!
Aș mai adăuga doar atât: discuția despre blestem pe care am auzit-o pe toate posturile de radio astăzi ar trebui cu adevărat să o purtăm deschis și să spunem cum poate un preot să blesteme, dacă este în duhul Noului Testament al Mântuitorului Hristos. Apoi să arătăm clar că Biserica nu este și nici nu poate fi misogină, iar interdicția de la Frăsinei, după rânduiala Muntelui Athos, nu are nicio legătură cu asta.
Deși sunt într-adevăr foarte tulburat, vă îndemn la multă rugăciune și înțelepciune. Și nu uitați, creștinismul nu e pentru proști, pentru superstițioși sau fricoși. Creștinii caută, întreabă, citesc… Și au curaj smerit!” – Pr. Costin Butnar din Brașov.
Citiți și: Opinia lui Buturugă Anghel
One thought on “Prima biserică din post-comunism închisă de un ierarh. Blestemul Sfântului Calinic, reformulat de mitropolitul Irineu al Olteniei peste capul Arhiepiscopului Râmnicului în ograda Mănăstirii Frăsinei. Nici un slujitor hirotonit nu mai are voie să oficieze în biserica de jos, frecventată mai ales de credincioase”