ACTUALIZARE: Discriminarea dintre statuia lui Samuel von Brukenthal și cea a lui Gheorghe Lazăr din Sibiu merge până la capăt? Nu doar dimensiunile, ci și iluminatul joacă în defavoarea ilustrului român
ACTUALIZARE 21.01.2023: Se pare că, în urma articolului nostru, cel puțin iluminatul din paviment a fost reaprins la statuia pedagogului Gheorghe Lazăr, punând-o astfel în evidență și pe timp de noapte. Rămâne însă discriminarea comparativ cu statuia lui Samuel von Brukenthal în privința dimensiunilor și a reflectorului cu leduri cocoțat pe stâlpul de iluminat public din dreptul Muzeului Brukenthal. (articolul continuă dedesubt)
După ce a fost inaugurată în prezența președintelui Klaus Iohannis în octombrie 2021 în Piața Mare din Sibiu, statuia lui Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei în perioada ocupației habsburgice – în care românii erau considerați „tolerați” printre cele 3 națiuni (maghiară, săsească și secuiască) recunoscute cu drepturi pe vechiul pământ daco-roman -, a stârnit vii dispute pe plan local și național. În primul rând pentru că este o emblemă a ocupantului pusă la loc de cinste în centrul unui oraș românesc în care mulți dintre eroii românilor – revoluționarul Avram Iancu ar fi doar unul dintre exemple – nu și-au găsit încă loc de statuie; apoi, pentru că von Brukenthal a servit cu credincioșie curtea imperială de la Viena, capitala Austriei, acea țară care, în zilele noastre, a blocat aspirațiile firești ale României de a se integra în Spațiul Schengen; nu în ultimul rând, din cauză că singura statuie prezentă anterior în Piața Mare, cea a pedagogului Gheorghe Lazăr, este subdimensionată și ocultată privirilor publicului de tot felul de amenajări festivaliere.
Culmea culmii a fost atinsă atunci când Poliția Locală s-a apucat – sau a primit ordin? – să facă de pază zi și noapte în apropierea statuii ocupantului, după ce un ins cu hanorac stropise noaptea cu vopsea tricoloră pe pieptul „filantropului” alogen. Nu departe de această culme se află și montarea pe stâlpii de iluminat public a unui reflector care să evidențieze noaptea soclul lui von Brukenthal – din rațiuni turistice sau de pază discretă? -, în timp ce la statuia lui Gheorghe Lazăr din aceeași piață, aceleași autorități nu au simțit nevoia vreunui reflector, ba chiar și becul montat în pavaj s-a stins dintr-o „eroare” tehnică. Discriminare sau ce?
Este simplu Vlad: Gheorghe Lazăr a luminat si luminează peste veacuri in timp ce Sam are nevoie sa fie luminat si acum!