5 februarie: Sfânta Muceniță Agatha – model de credință, perseverență, feciorie și martiriu. Viața ei, istorisită de Sf Nicolae Velimirovici și Pr Pimen Vlad. VIDEO

Agatha, această slăvită fecioară și muceniță a lui Hristos, s-a născut în cetatea siciliană Palermo din părinți slăviți și bogați. Când împăratul Decius a pornit prigoană împotriva creștinilor, Sfânta Agatha a fost prinsă și dusă înaintea judecătorului Quintian. Judecătorul, văzând că Agatha era frumoasă la chip, a poftit să o ia de soție. Când i-a spus gândul său, ea i-a răspuns că este mireasa lui Hristos și nu-i poate fi necredincioasă Mirelui ei. Atunci Quintian a pus-o la cazne grele.

Agatha a fost umilită, lovită, legată de un copac și biciuită până ce din ea au început să curgă râuri de sânge. După aceasta, judecătorul a încercat iarăși să o facă a se lepăda de Hristos, ca să se izbăvească de pătimiri și suferințe. Dar mireasa lui Hristos i-a răspuns: „Prea mare folos am eu din aceste chinuri. După cum grâul nu poate ajunge în jitniță mai înainte de a fi curățit de pleavă, tot așa nici sufletul meu nu poate intra în Rai dacă nu este smerit mai întâi prin chinuri!”. Atunci, judecătorul a poruncit ca fecioarei să i se taie sânii și să fie aruncată în temniță.

Acolo i s-a arătat Sfântul Petru, tămăduind-o și făcând-o întreagă la trup. Și iarăși Agatha a fost dusă la chinuri și iarăși a fost aruncată în temniță, unde și-a dat sufletul lui Dumnezeu în cetatea Catania, în anul 251, pe vremea împărăției lui Decius.

După moartea Agathei, Quintian, chinuitorul ei, a plecat Palermo ca să-i răpească avuția. Dar, pe drum, calul său și caii însoțitorilor lui au devenit furioși și sălbatici. Quintian a fost mușcat de față, trântit la pământ și zdrobit cu copitele până ce a murit. Grabnică a fost pedeapsa lui Dumnezeu pentru chinurile cele grozave gătite de acesta Sfintei Agatha! (Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. I, pag. 153). Tot în această zi se mai face pomenirea Sfintei Mucenițe Teodula și a Sfântului Polieuct, Patriarhul Constantinopolului.

Vă invităm în cele ce urmează să-l ascultați pe Părintele Pimen Vlad de la O chilie Athonită („Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” de la Schitul Lacu) istorisind viața Sfintei Mucenițe Agatha. VIDEO: (articolul continuă dedesubt)

Viața Marii Mucenițe Agata
„Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. Vreau să vă vorbesc acum despre viața unei mucenițe, demult poate mai puțin cunoscută. Se prăznuiește pe 5 februarie: Sfânta Mare Muceniță Agata. Ea este de undeva din zona Panormului, din Catana. Era o tânără dintr-o familie nobilă. Avea părinți de neam bun, bogați, dar a fost crescută cu frică și cu dragoste de Dumnezeu, crescută bine, cu mult drag de părinții ei. Ea își dorea foarte mult, crescând cu vârsta, să rămână toată viața fecioară, să nu se căsătorească. Se zice că era de o frumusețe foarte mare. Era în perioada împăratului Deciu, care-i prigonea pe creștini. În zona aceea era numit un voievod pe nume Chintian, care bineînțeles îi prigonea pe creștini.

Voievodul prigonitor a ispitit-o cu daruri
Acest voievod, în timp, a auzit că este o fecioară acolo, de o frumusețe nespusă, mai frumoasă decât toate din zonă și s-a interesat de ea, deoarece, ca voievod, avea stăpânire pe toată zona. Trăind în huzur și în distracție, căuta femei frumoase. Printre altele, i s-a spus că-i creștină și atunci ăsta era motivul cel mai ușor de a dobândi pe cineva. Fiind creștină, voievodul avea tot dreptul de la împărat asupra ei și asupra trupului ei. Putea să facă ce voia. Celui care nu se supunea, i se lua și averea. Și astfel, a trimis soldați să i-o aducă pe fecioara aceea. Când au ajuns soldații la ea acasă, au înștiințat slugile casei că au venit cu daruri de la voievod. Atunci ea și-a dat seama și a intrat în biserică și s-a rugat și o cerut ajutorul lui Dumnezeu pentru ceea ce va urma.

Părăsită de rude, nu și de Dumnezeu
După aceea, bineînțeles că a plecat cu soldații. Rudele și cunoscuții ei au petrecut-o pe drum până la un punct. La un moment dat, când a trebuit să se aplece să își lege încălțările, a privit în urmă și a văzut că niciun cunoscut nu mai era cu ea. Atunci s-a rugat la Dumnezeu să facă o minune care să-i întărească credința, ea fiind părăsită de cunoscuți. Și în acel moment, pe acel loc pietros, a răsărit un măslin mare, sălbatic, fără rod, arătând astfel cum erau inimile celor care au abandonat-o. Cunoscuții ei n-au îndrăznit să meargă mai departe, știind că dacă ajunge să fie chinuită, vor fi și ei. Și a fost dusă la voievod, care a încercat în toate felurile să îi fie pe plac, lăudându-i frumusețea.

Rugăciune la ceas de ispită
În cele din urmă, a poruncit să fie dusă în casa unei femei bogate, care se închina la zei și care avea 5 fete ce trăiau în libertate. Și i-a poruncit femeii să facă ce știe ea ca și Agata să înceapă să se distreze, să bea, să facă de toate, cumva să o îndepărteze de Dumnezeu. Dacă ar fi picat în păcat, voievodul putea să o aibă pentru el. Au încercat femeile să facă petreceri, chefuri în casă, au încercat prin toate căile, dar ea, nimic, se ruga și își vedea de treaba ei. Văzând acestea, femeia bogată a mers la voievod și i-a zis că mai degrabă întorci pietrele decât pe ea, pentru că ea rămâne lipită de Hristos al ei. Atunci voievodul a adus-o la palat și a început să o amenințe.

– De ce refuzi să te închini la zei? Din ce neam ești?

– Sunt din neam nobil și bogat!

– Atunci de ce umbli cu hainele astea sărace și vechi?

– Pentru că sunt roabă!

– Cum adică?

– Sunt roaba lui Hristos și Lui îi slujesc și nu am nevoie de bogăție!

Tortura nu i-a slăbit credința
Văzând că nu este cale să o înduplece, a poruncit să fie chinuită. Au dezbrăcat-o și au legat-o de un lemn ca să o facă de rușine și să o și bată. În timp ce era bătută, ea se ruga. Realizând voievodul că nu rezolvă nimic așa, a poruncit să i se taie sânii. Văzând aceasta, ea a zis: „Nemilostive și împietrite, nu te gândești că și tu ai fost hrănit la sânul mamei tale? Așa îți bați joc de firea femeiască?”. Atunci el s-a enervat mai tare și a poruncit să o bage într-o închisoare întunecoasă. Aici i s-a arătat Sfântul Apostol Petru, cu chipul unui doctor bătrân și i-a spus:

”- Uite, am venit să te tămăduiesc!

– Nu pot să primesc lucrul ăsta, chiar dacă aș ști că m-ai tămădui, nu te-aș putea lăsa să mă atingi pentru că nu m-a atins până acum mână de bărbat. Cum să mă tămăduiești tu? Prefer să suport durerile, să suport chinurile decât să mă atingi tu!”.

Și atunci, văzând el credința fetei, a zâmbit și a zis: „Eu sunt Sfântul Apostol Petru și am fost trimis de Dumnezeu să te vindec!”. În momentul ăla s-a făcut nevăzut, iar când și-a cercetat trupul, ea a văzut că e vindecată complet. Astfel, a rămas în închisoare slăvindu-l pe Dumnezeu, timp de câteva zile. După un timp, voievodul a aflat că nu a murit și a cerut să fie adusă la el. Când a cercetat-o, a văzut că e întreagă și luminoasă.

”- Cine te-a vindecat?

– Hristos al meu!

– Închină-te la zei și îți promit orice vrei!

– Soția ta să fie ca Afrodita și tu ca Zeus, adică cei în care crezi tu.

– Loviți-o peste față, cum vorbești așa voievodului tău?

– Dar ce, îți e rușine cu zeii tăi? Când ți-am zis să fii ca ei, am zis să fii în cinste. Atunci înseamnă că ești conștient că aceia sunt doar niște bolovani și nu vrei să fii ca ei!”.

Torturată de prigonitori, vindecată de Dumnezeu
Atunci voievodul a poruncit să pregătească un loc cu cioburi de sticlă, un fel de pat care să aibă și cuie ascuțite înroșite în foc și cărbuni aprinși. În momentul în care au pus-o pe locul acela, a început un cutremur care a despicat pământul. Voievodul avea doi prieteni apropiați, dintre care unul era iubitul lui. Pe iubitul voievodului l-a înghițit primul pământul și după aceea și pe celălalt. Ați văzut? Pe iubitul lui! El, ca bărbat, trăia cu alt bărbat. Din cauza cutremurului, din munte a ieșit foc ca dintr-un vulcan. Și venea spre ei, la vale, încât toți s-au speriat și au fugit. Voievodul a poruncit atunci să fie băgată iar la închisoare. Acolo ea s-a rugat ”Doamne, primește duhul meu!”.

Rugăciunea dinaintea sacrificiului
Dar, înainte de asta a spus o rugăciune frumoasă pe care mi-am notat-o: „Mulțumescu-Ți, Doamne, că m-ai învrednicit a pătimi pentru numele Tău cel sfânt și luând de la mine dorul vieții celei vremelnice, mi-ai dat răbdare. Deci, ascută-mă, Doamne, în ceasul acesta, binevoiește ca să las lumea aceasta și să trec spre mila Ta cea bogată și mare!”. Rugându-se astfel, și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. Vedeți? S-a rugat și Dumnezeu i-a primit duhul ei.

Îngerii Domnului au însoțit-o pe ultimul drum
Se spune că, toți ceilalți fiind fugiți, creștinii au venit și i-au luat trupul. În acel moment, s-a arătat un tânăr luminos, însoțit de alți o sută de tineri și cu toții au însoțit trupul sfintei până unde a fost îngropată. Iar când au pus trupul în groapă, acest tânăr i-a pus la căpătâi o piatră pe care scria „Minte cuvioasă, cinste lui Dumnezeu și patriei izbăvire”. După înmormântare, acel tânăr frumos împreună cu cei o sută de însoțitori ai săi frumoși și luminoși, s-au făcut nevăzuți. Erau îngerii lui Dumnezeu, care au însoțit-o. Da, dragii mei, ați văzut ce viață a avut?

Iubirea de avere l-a pierdut pe voievodul prigonitor
Dar să vedeți ce a pățit voievodul! După cutremur, s-a gândit să meargă să-i ia averea pentru că avea acest drept, acesta fiind ordinul împăratului, de a li se lua averea creștinilor. Știind că sfânta Agata a fost bogată, din neam bun, a vrut să se ducă să-i jefuiască toată averea, pornind însoțit de suita lui. Pe drum trebuia să treacă un râu mai mărișor. Au făcut o luntre și au pus și caii pe ea. Când au ajuns în mijlocul râului, caii s-au sălbăticit și au început să-i muște. Calul voievodului l-a mușcat pe acesta de cap, de urechi, până i-a fărâmat toată fața, după care l-a aruncat în apă, iar acesta s-a înecat. Și dintre ceilalți care mai erau pe luntre, unii s-au înecat, iar cei care au scăpat nu au mai îndrăznit să se apropie de familia sfintei mucenițe să îi ia averea.

Sfânta Agata, ocrotitoarea cetății și a celor curați
Se spune că odată a fost un alt vulcan, tot pedeapsă a lui Dumnezeu. Focul venea la vale spre cetate și atunci toți au alergat, și creștini și necreștini, la biserica sfintei Agata, care se făcuse între timp lângă mormântul ei. De acolo au luat haina sfintei, care mai avea încă sângele acesteia pe ea și au pus-o către munte. În acel moment. focul s-a oprit și s-a stins ca și cum s-ar fi rușinat de haina sfintei. Deci sfânta ocrotea cetatea acolo. Vedeți cum sfinții primesc daruri de la Dumnezeu? Pentru viața lor, pentru răbdarea lor în mucenicie, pentru lupta pentru Hristos, pentru mărturisirea lui Hristos și pentru că au ținut de Hristos, pentru că au rămas până la capăt ancorați în Hristos…

Datorită acestui fapt am putea spune că sfânta Agata, pe lângă faptul că e ocrotitoarea tinerilor care vor să rămână în curăție, a fetelor, a fecioarelor tinere, cu viață curată, a monahiilor care trăiesc în mănăstire, este și izbăvitoare de foc. Ați văzut, când a venit pedeapsa lui Dumnezeu, când a venit focul, haina ei fiind scoasă în față, a oprit focul!

Moaștele sfintei aduse în dar de la Ierusalim
Și încă ceva! Avem o părticică destul de mărișoară din moaștele ei, ale sfintei Agata. Așa a rânduit sfânta în urmă cu vreo trei ani, să ajung la cineva care avea o raclă frumoasă cu o părticică din moaștele ei, adusă chiar de la Ierusalim. Văzând că îmi place, persoana mi-a dăruit-o. Am adus-o și acum o avem aici, în Sfântul Munte. Deci sfânta ne-a binecuvântat și a venit aici, în bisericuța noastră, și așa o avem printre noi. Să vă rugați la sfânta Agata, că ajută foarte mult! Toți tinerii, fecioarele, rugați-vă, că vă ajută! Și ocrotește și de foc!

Să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului și sfânta Agata! Doamne ajută!” – Pr. Pimen Vlad. Transcriptul a fost realizat mulțumită ostenitorilor de la O Chilie Athonită. Dacă doriți, le puteți răsplăti munca AICI.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *