Ioan Sperling: E greu când te trezești dintr-un vis frumos într-o realitate de coșmar! Gânduri de vrabie 

Nu am mai scris de ceva vreme pe blog, nu am mai scris de fapt pe nicăieri nimic și se pare că pământul continuă să se învârtă mai departe, fără probleme!
Sigur am multe de spus încă, cine nu are, dar noi ăștia „conspiraționiștii” vorbim prea mult și nu facem nimic! Iar vorbele noastre nu fac altceva decât să ne întărească nouă înșine convingerile! Pentru cei cărora le sunt de fapt adresate, ele nu sunt interesante, așa cum nu sunt pentru noi știrile din sursele oficiale!
Aseară auzeam, din camera în care mă aflam, televizorul din sufragerie… O masă rotundă de VIP-uri, cu discuții înfocate despre mersul războiului. Nu știu de ce „înfocate” că, din cât am prins eu, toți erau de acord că actorașul acela din Ucraina e un înger-erou, Putin un monstru, iar războiul nu se poate opri decât dacă toată lumea ajută Ucraina să învingă Rusia!
Am închis ușa să nu-i mai aud!
Probabil dacă le-aș fi văzut convingerea de pe fețe aș fi vomitat pe loc; doar câteva fraze au făcut să mi se reverse bila! Nu știu dacă greața asta continuă pentru mass-media, politică, „noua” medicină, e datorată faptului că se sfidează orice logică, orice bun simț elementar, cât de faptul că ani întregi i-am crezut! Cu ceva rezerve, ce-i drept, dar i-am crezut! Am crezut în basmele cu democrația, în auto-reglarea prin concurență, în statul social, în organismele de control statale, în toate bazaconiile cu care am fost intoxicați!
Sigur, am văzut totdeauna că unii sunt „mai egali” decât restul, dar nu m-a deranjat prea mult, fiindcă mi-a fost lăsat lanțul mai lung și mi s-a creat senzația că aș avea putere de decizie!
E greu când te trezești dintr-un vis frumos într-o realitate de coșmar! Și încă este bine, dar nu pentru multă vreme, pentru că se vorbește deschis deja despre ce ne așteaptă!
Faptul că ritmul de trecere la sistemul sclavagist, cu supraveghere totală, cu drepturi și libertăți condiționate, nu este mai rapid nu se datorează decât dorinței păpușarilor de a face de la bun început totul cum doresc, fără greșeli care trebuiesc ulterior remediate!
Nu au nici o teamă de revoltă, sau de-o eventuală împotrivire care i-ar frâna! Noi, ăștia care am înțeles ce urmează, nu facem altceva decât să vorbim! Să vorbim ca să ne auzim pentru că alții (cei mulți) nu ne aud nicicum, stând hipnotizați în fața televizoarelor!
Mă bucur că începe postul și voi încerca să mă rup de lumea aceasta, să mă pregătesc de cea în care vom ajunge cu toții, ajutați sau nu!
E foarte greu după o viață în care ai fost învățat să-ți faci planuri de lungă durată să începi să trăiești doar ziua de astăzi, iar la cea de mâine să nu te gândești deloc!
Sigur, ar fi trebuit sa trăim așa tot timpul, pentru că nimeni nu știe cât mai are de trăit, dar până acum, dacă apucai „mâine” știai pe ce drum să continui! De acum regulile jocului se schimbă zilnic, după cum doresc păpușarii, așa că doar mâine știi dacă drumul pe care mergeai mai e practicabil sau trebuie căutat altul! Dacă cei de lângă tine te urmează sau nu!
Dacă mai ești un om oarecare, sau ai fost declarat terorist!
Și n-am mai scris pentru că în mintea mea răsuna mai tot timpul:

Veți auzi de războaie și vesti de războaie…”

Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății; și, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciume…”

„Atunci vă vor da să fiți chinuiți și vă vor omorî; și veți fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu.
Atunci multi vor cădea, se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții….”

Cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit!

Un articol de opinie publicat de Ioan Sperling la data de 23.02.2023 pe Vrăbiuțe.blog. V-ar mai putea interesa și… Zgarda de 15 minute

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *