Mișcarea Națională, partidul lansat de Mihai Târnoveanu de ziua lui Radu Gyr la statuia Baronului Samuel von Bruckenthal din Sibiu. FOTO/VIDEO exclusiv
Mihai Târnoveanu, liderul Asociației Calea Neamului, a decis să facă pasul spre politică, înființându-și „Mișcarea Națională” chiar de ziua poetului naționalist Radu Gyr, 2 martie, în fața statuii Baronului Samuel von Brukenthal din Sibiu, considerată simbolul ocupației străine din România. Câteva zeci de persoane din toate colțurile țării s-au adunat joi la ora 13:30 în Piața Mare din Sibiu, purtând steaguri tricolore și pancarte cu Mișcarea Națională, scriitorul Mihai Eminescu și luptătorul Avram Iancu, precum și mesajul „Ceva este etern: Transilvania, pământ românesc!”. Manifestarea a început cu intonarea imnului național „Deșteaptă-te, Române!”. Discursuri au rostit liderul formațiunii și alte câteva persoane. Mai multe detalii despre programul formațiunii nou-înființate a dat dl. Târnoveanu în cadrul filmării de la fața locului, realizate de Starea de Libertate (VIDEO). Articolul continuă mai jos
„Cu ajutorul lui Dumnezeu, am înființat partidul cu numele „Mișcarea Națională”. Obiectivul nostru este eliberarea României de sub ocupația străină, redobândirea libertății de a fi român. Suntem în fața statuii baronului Samuel von Brukenthal pentru că aceasta reprezintă simbolul ocupației împotriva căreia noi luptăm: vorbim de ocupația străină atunci când Canalul Bîstroe distruge Delta Dunării, când ni s-a impus în anii trecuți vaccinarea aproape obligatorie și certificatul „verde”, când multinaționalele sfidează România și își externalizează profiturile, când pământul agricol al țării se vinde la liber către străini, când capitalul de dincolo sufocă firmele românești, când ni se impune cel mai mic salariu minim pe economie din Europa și când frații noștri sunt trimiși să muncească dincolo, împinși de nevoie.
Ocupația străină înseamnă o educație din care se rup paginile istoriei și culturii identității naționale românești, punându-se în locul lor istoria altor popoare sau o așa-zisă educație sexuală. Ocupația străină înseamnă prigoana „corectitudinii” politice împotriva sfinților, martirilor închisorilor comuniste; atacul programat și susținut împotriva Bisericii Ortodoxe Române; atacul împotriva crucilor eroilor Armatei Române de la Valea Uzului; atacul împotriva statuii lui Avram Iancu de la Turda, a lui Mihai Viteazu și Mihai Eminescu de la Oradea; atacul împotriva acestor sfinte simboluri și repere naționale românești.
Ocupația străină înseamnă co-suveranitatea Ungariei în România, U.D.M.R. la guvernare de peste 30 de ani și retrocedările ilegal făcute către noii grofi.
Eliberarea de această ocupație care înrobește România, impunerea instituțională a libertății de a fi român înseamnă scoaterea din majoritatea parlamentară și de la guvernare a cozilor de topor trădătoare a U.D.M.R.-ului, a P.S.D.-ului, a P.N.L.-ului și, bineînțeles, a U.S.R.-ului și înlocuirea lor cu forțe politice naționaliste autentice.
Eforturile societății civile naționale au fost și vor fi în continuare vitale; la acestea am participat și noi de-a lungul anilor cu toată puterea. Am reușit în unele cazuri să reacționăm decisiv și să stopăm sau să frânăm planurile trădătorilor. Aceștia, însă, au luat-o din nou și din nou de la capăt prin noi legi date în Parlament sau prin ordonanțe de urgență împotriva intereselor poporului român.
Ce poate face societatea civilă prin eforturi colosale, prin epuizare fizică și logistică în zeci de mitinguri, marșuri sau petiții, parlamentul poate face contrariul printr-o simplă ridicare de mână ce apucă 30 de arginți – durează câteva minute! Guvernul, la fel, poate să emită o ordonanță de urgență peste noapte – totul, la ordin!
Societatea civilă națională poate și este extrem de important să intervină, dar nu poate să o facă întotdeauna la timp și, din păcate, nu întotdeauna cu succes. De-a lungul zecilor de ani am simțit asta din proprie experiență.
Treizeci de ani am așteptat de la alții să se întâmple ceva din punct de vedere politic – am așteptat, fără îndoială, prea mult. Sunt oameni care spun că mai trebuie, încă, așteptat, că nu avem șanse, că nu este momentul, că motorul Sistemului trebuie să se gripeze singur. Eu, noi, mai putem aștepta, fără discuție! În schimb, România nu mai poate aștepta, căci este nu pe marginea prăpastiei, ci în cădere vertiginoasă în această prăpastie a ocupației străine! Noi mai avem timp, România, însă, nu mai are. Instituțiile statului trebuie re-românizate, repuse în slujba articolului 1 din Constituția României, curățate de trădători, nevolnici și incapabili și revitalizate de români cu conștiință națională și buni profesioniști. Acest fapt nu se poate atinge decât prin mijloace politice!
Recuperarea bogățiilor naturale ale țării, înstrăinate de 30 de ani încoace, la fel, nu se poate face decât prin hotărâri politice. Ne-am săturat să cerem politicului, adeseori în zadar, libertatea de a fi români. Trebuie să devenim noi, împreună cu alți naționaliști, puterea politică capabilă să redea poporului libertatea de a fi român, de a-și orândui singur propriul destin, de a-și recăpăta moștenirea națională, adică bogăția Cerului, moștenirea cultural-istorică reprezentată de voievozi, martiri, sfinți și marii oameni de cultură și bogăția Pământului, adică resursele naturale.
O familie nu primește ordine de la vecini ce și cum să facă, cum să-și crească copiii, ce să pună pe masă, cum să-și rânduiască economiile și cum să-și cinstească strămoșii. Cu atât mai mult, o țară nu poate să facă acest lucru, anume să primească ordine! Aceste ordine, această rânduială se cuvine a ne o face singuri.
Nu înseamnă că trebuie să ne batem sau să ne dușmănim cu vecinii! Vrem relații bune cu toată lumea, relații care trebuie să aibă la bază în primul rând respectul reciproc, relații construite pe demnitate, nu pe ținutul căciuli în mâini la înaltele porți din Vest sau din Est.
Alianțele politice sau militare este obligatoriu să fie puse în slujba intereselor noastre naționale. Trebuie să negociem totul la sânge, dar nu trebuie în nici un caz să negociem traseul istoric al neamului românesc trasat de înaintașii noștri. Pentru a fi în stare să și facem asta, nu doar să ne dorim asta, trebuie să ne ridicăm din genunchi, adică trebuie să avem o armată performantă, o economie generată de capitalul propriu, agricultură în mâna românilor, comerț în mâna românilor, turism în mâna românilor!
Tinerii noștri laureați ai marilor olimpiade naționale și internaționale trebuie recompensați cu cel mai mare preț pentru a rămâne în țară și a lucra pentru ea. Bani pentru toate aceste lucruri există, oameni buni! Banii sunt în marile averi frauduloase ale clanurilor corupției, care au jefuit România, banii sunt la clanurile interlope care ne sfidează din castelele lor cu turnulețe – și aici știți bine la cine mă refer. Recuperarea acestor bani de la ei, de la jefuitori, ține exclusiv de voința politică, care poate genera o Justiție liberă să confiște conform legii aceste mari averi în interesul unui stat român aflat în subordinea marilor interese ale regenerării României.
Am înființat Mișcarea Națională luând act atât de această necesitate vitală, cât și datorită faptului că nici eu, nici foarte mulți naționaliști români nu se regăsesc în actualele partide din opoziția extra- sau intra-parlamentară. Sunt o grămadă de oameni buni care încă stau pe margine din punct de vedere politic. Mișcarea Națională se adresează în primul rând lor, iar dacă ne întreabă cineva ce am făcut până acum, le răspundem că mișcarea națională continuă din punct de vedere politic demersurile Asociației „Calea Neamului”. Nu am apărut de nicăieri, ci dintr-o luptă organizată de ani buni încoace în sute de acțiuni. Nu am dezamăgit pe nimeni niciodată, nu am dat niciodată un pas înapoi, ci am mers întotdeauna acolo unde este mai greu, fără să facem compromisuri. Principalul nostru discurs este acțiunea. Nădăjduiesc că vom fi sprijiniți în continuare de partenerii noștri din societatea civilă alături de care am fost de-a lungul timpului în lupta pentru România.
Împreună, să mergem cu Dumnezeu înainte pentru biruința neamului românesc. Doamne, ajută!”, a afirmat Mihai Târnoveanu la Sibiu, adăugând că cel mai mare obiectiv de politică externă al Mișcării Naționale este Reunificarea României cu teritoriile românești înstrăinate și revenirea acestora în hotarele naturale ale Țării.
După manifestarea din Piața Mare, Mihai Târnoveanu și invitații săi au mers la Catedrala „Sfânta Treime” a Mitropoliei Ardealului, unde s-au închinat Sfinților Transilvăneni, unii dintre ei martirizați chiar în timpul domniei împărătesei Maria Tereza și a guvernatorului ei Samuel von Brukenthal, străini de neam și de credință, prigonitori ai românilor ortodocși prin impunerea convertirii lor la greco-catolicism pentru a primi astfel drepturi naționale. Românii din Mărginimea Sibiului, atât preoți cât și simpli țărani, care au refuzat „Uniația” și au ținut dreapta-credință au fost executați public, plătindu-și credința cu viața.
Mihai Târnoveanu și-a pus Mișcarea Națională nu doar sub pavăza Sfântului Arhanghel Mihail, ci și sub protecția Sfinților Mărturisitori Transilvăneni:
„Sfânta Treime”, hramul Catedralei Ortodoxe din Sibiu, exprimă codificat idealul unirii românilor ardeleni într-o singură Țară formată din cele 3 provincii, Treimea Românească. Fotografie de grup:
Apoi, Mișcarea Națională a străbătut pas cu pas aleile Parcului ASTRA (Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român), poposind la statuia lui Badea Cârțan – ciobanul ce făcea contrabandă cu cărți românești pe ambii versanți ai Carpaților – și a Mitropolitului Andrei Șaguna – organizatorul învățământului românesc teologic și laic în Ardealul ocupat, canonizat în 2011.
Fotografiile și filmările au fost realizate de trimisul nostru special. VIDEO:
Galerie FOTO pe Twitter
Dumnezeu sa sustina Neamul Romanesc!
O declarație, fără dubii sinceră, venită din inimă, plină de dragoste la adresa trecutului , prezentului și viitorului neamului românesc , neîmpachetată de vorbe goale zaharisite, ancorată in realitățile dureroase trăite de români și România. Avem nevoie mai mult ca oricând de a ne regăsi speranța spre un viitor favorabil nației noastre și urmașilor noștri; implicarea noastră directă, a patrioților si naționaliștilor români în actul decizional este o condiție „sine qua non” pentru a putea schimba direcția greșita în care ne îndreptăm. Sunt alături de dvs. în acest demers. Doamne Ajută!