
Duminica a doua din Postul Paștilor, a Vindecării Slăbănogului din Capernaum. Comentariul lui Ioan Sperling
În duminica a doua din Postul Paștilor, în cadrul Sfintei Liturghii săvârșite în bisericile ortodoxe este rânduit să se citească pasajul evanghelic despre vindecarea slăbănogului din Capernaum, relatat în capitolul al doilea al Sfintei Evanghelii după Marcu, versetele 1 -12.
„1.Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă.
2.Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul.
3.Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi.
4.Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.
5.Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!
6.Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor:
7.Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte.
Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?
8.Şi îndată cunoscând Iisus, cu duhul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?
9.Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?
10.Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului:
11.Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.
12.Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.” (Marcu 2, 1-12)
Câteva gânduri despre boală și semnificațiile ei în creștinism. Ioan Sperling: Este boala urmarea păcatului?
Este boala urmarea păcatului?
Cu siguranță! În ceea ce mă privește, cel puțin, pot spune că bolile mele sunt urmare a păcatelor mele! Le-am meritat, dar și s-a meritat să le am! Am învățat mai multe din ele decât din zeci de ani de școală și mii de predici! Dacă la început le-am văzut ca pedeapsă și m-am întrebat ca oricare „de ce eu?” cu timpul am început să-I mulțumesc lui Dumnezeu că mi le-a dat mie și nu celor din jurul meu sau să-i mulțumesc că prin ele m-a salvat de păcate mai mari, m-a adus pe drumul pe care-l pierdusem și la care nu m-aș mai fi întors altfel!
Boala nu este însă atât o pedeapsă, cât este o posibilitate de a înțelege că ai greșit și de a te îndrepta! Posibilitatea asta este dată de Dumnezeu nu în mod exclusiv bolnavului, ci și celor, sau doar celor din jurul lui, care nu ar înțelege dacă ar fi ei înșiși bolnavi! Boala celui drag doare întotdeauna mai tare decât propria suferință!
Suferința unei boli „pe nedrept” *este însă o mare oportunitate de mântuire pentru cel bolnav, cu condiția să o facă fără cârtire! Și nu-i puțin lucru să te mânuiești fără să faci nimic pentru asta! Sunt pustnici care din tinerețe se roagă neîncetat, postesc, își chinuie trupul cu sete, foame, frig, căldură, nesomn în singurătate, o viață întreagă și abia de speră la mântuire!
Și fiindcă există și boli „pe nedrept” e bine să dăm slavă lui Dumnezeu că nu avem noi o astfel de boală și mai ales să nu vedem în cel bolnav pe cel mai mare păcătos care a primit pe drept suferința! Sau să-l vedem ca pe un desfrânat care a mâncat, băut, s-a distrat prea mult, nu a avut grijă de sănătatea lui și acum primește răsplata comportamentului său, pentru că s-ar putea să greșim grav! Iar astfel de judecăți superficiale, astfel de osânde pripite, acționează adesea ca un bumerang, întorcându-se asupra celui care l-a aruncat; „în ce judeci în aceea vei cădea”!
Vindecarea, sau moartea, când vine, este doar atunci când cei pentru care a fost „lecția” au și învățat-o, sau, dimpotrivă, nu sunt capabili/nu vor să o înțeleagă! Alte boli înseamnă alte lecții, pentru alte păcate, sau pentru alți „beneficiari”! O lecție uitată, de obicei, nu este repetată, sau dacă da, atunci „tonul” este mult mai aspru și rareori se mai vindecă!
Nevindecarea este datorată fie refuzului de a învăța lecția, fie de a renunța la păcat!
Parabola care s-a citit astăzi vine să confirme cele spuse mai sus! Iertarea păcatului/păcatelor celui bolnav este anterioară vindecării. „Lecția” se pare că a fost învățată de toți și ea a fost adresată mai ales celor apropiați bolnavului, care nu au precupețit nici un efort coborând bolnavul în fața lui Iisus prin acoperiș, desigur nu în aplauzele mulțimii! Durerea lor pentru cel bolnav era mult mai mare decât durerea bolnavului!
Ca un bolnav cu experiență îndelungată, am câteva sfaturi care mie și altor bolnavi ne-au fost de folos:
1.Dumnezeu alege cine trăiește și cine când moare sau se vindecă! Nu vă temeți pentru că un doctor sau o sută de doctori au spus că mai aveți puțin timp de trăit! Nu au de unde să știe! O să moară mulți oameni mai tineri și sănătoși înaintea voastră! Vă promit eu!
2.Când vă este foarte greu gândiți-vă dacă ați fi dorit în locul dumneavoastră sa fie copilul dumneavoastră, iar voi să fiți cei care îl purtați peste tot, cu pat cu tot?
3.Boala este calea ușoară spre mântuire sau, ca să nu smintesc, este mai ușor să te mântuiești bolnav decât sănătos, așa cum este mai ușor să o faci sărac decât bogat!
Vă doresc o duminică binecuvântată!
*Bolile nu sunt datorate doar păcatelor noastre, ci, uneori, ele sunt „plata” greșelilor înaintașilor noștri (o afirmă indirect Iisus: „nici el n-a păcătuit, nici părinții lui!”) Noi, din exterior, vedem, ce-i drept, boala, dar nu vedem cauza și ,cu atât mai puțin, folosul final al ei! Deci, e bine să nu judecăm! Oricum, e bine să nu judecăm niciodată pe nimeni! Ce folos are bolnavul în cazul acesta? Foarte mare …dacă rabdă și dă slavă lui Dumnezeu! Care e „lecția” de învățat? Gândiți-vă când păcătuiți că „plata” uneori vine mai târziu asupra copiilor voștri și, dacă asta nu vă convinge, atunci gândiți-vă că mai există o Judecată Universală în care sunt puse pe cântar urmările vieții voastre până în ultima zi a pământului!
O opinie publicată inițial de Ioan Sperling la data de 12.03.2023 pe Vrăbiuțe.blog.
One thought on “Duminica a doua din Postul Paștilor, a Vindecării Slăbănogului din Capernaum. Comentariul lui Ioan Sperling”