Părintele Onufrie din Masivul Postăvarul a trecut la cele veșnice, după 3 decenii petrecute în creierii munților. N-a putut să-l clintească nici extinderea domeniului skiabil. VIDEO cu pustnicul zăpezilor
Părintele Onufrie, pustnicul din Postăvarul, a trecut la cele veșnice. Unul dintre puținii sihaștri ai României a trecut la Domnul la vârsta de aproape 70 de ani, după o viețuire de aproape 3 decenii în pustietate, la circa 1.800 de metri altitudine, potrivit MyTex.ro. Este același trăitor din apropierea pârtiei de ski „Sulinar” care s-a împotrivit să fie strămutat în 2011, când s-a decis extinderea domeniului skiabil și a primit somație de la autorități să își părăsească chilia și micul paraclis, potrivit Observator News și Adevărul.ro. Nu știm cum au evoluat afacerile sportului zăpezilor, dar pustnicul a reușit să viețuiască netulburat în zona unde se stabilise în seara zilei de 13 martie 2023, când inima părintelui Onufrie a încetat să mai bată, după cum relatează Știrile TVR.
„Sunt ieromonahul Onufrie Ioan, cu metania la Mănăstirea Cernica”. Așa se prezenta pustnicul din Postăvarul. S-a născut la Cluj. Părinții lui s-au cunoscut în timpul războiului. Iar chemarea credinței a simțit-o de mic copil. „Asta a fost chemarea mea. De mic, mama – care era rusoaică, mă ducea la biserică. Și aşa am simţit eu că trebuie să fac”, spunea părintele Onufrie, citat de MyTex.ro.
A primit taina preoției la Mănăstirea Cernica, unde a viețuit timp de 25 de ani. Starețul l-a trimis, la începutul anilor 90, la o familie din zona Brașovului. Își amintește că a fost invitat la o excursie în masivul Postăvarul. A urcat până aproape de vârf și, de atunci, farmecul acestui munte l-a cucerit. Aici a venit atunci când a ales să ia calea pustniciei. „La început, un an am trăit și prin pădure și la o stână, chiar și în Peștera Laptelui. Apoi, am găsit un fost refugiu, l-am mai reparat și m-am așezat acolo. Într-o zi, când eram plecat, a intrat ursul și a dărâmat o candelă, pe care o țineam aprinsă mereu. A ars tot și am rămas doar cu hainele de pe mine”, își amintea pustnicul.
A căutat alt loc, lângă un izvor din pădure, cum îl învățase părintele Cleopa, și acolo și-a ridicat chilia. Puțini oameni i-au călcat pragul de-a lungul anilor. Îi primea în paraclisul pe care l-a construit în spatele chiliei sale. Acolo avea un altar. Icoanele de pe pereți i-au fost dăruite de credincioșii care se nevoiau să ajungă la el pentru spovedanie sau pur și simplu pentru un sfat ori o vorbă bună. „Dimineaţa nu pot să fac Sfânta Liturghie singur, fac dimineaţa Acatistul, seara Vecernia pe la 5-6. Pe urmă noaptea, vin iar sus pe la 12 şi atunci fac Miezonoptica cu Utrenia de la 12-1 până la 4-5″, spunea ieromonahul Onufrie. Citiți continuarea pe MyTex.ro.
Citiți viața Sfântului Onufrie cel Mare, patronul spiritual al pustnicului din Postăvaru.
S-ar putea să vă intereseze și cartea Cuvioșii Pustnici din Bucegi. Epopeea Sfinților de regretatul Pr. Protopop Gheorghe Colțea