Pr Pantelimon și Pr Gheorghe de la Mănăstirea OAȘA, invitați de Organizația Tinerilor din Sibiu să conferențieze la Academia Andreiană
Dacă, joia trecută, Organizația Tinerilor din Sibiu (O.T.S.) a organizat în Aula Facultății de Medicină o conferință susținută de Pr. Nicolae Tănase de la Valea Plopului, marți, 21 martie 2023, aceiași tineri creștin-ortodocși, coordonați de profesoara de religie Carmen Jinariu, i-au avut invitați la Facultatea de Teologie (Academia Andreiană) pe Pr. Pantelimon Șușnea, iconarul și fotograful de la Oașa, și pe Pr. Gheorghe, ambii de la Sf. Mănăstire Oașa din jud. Alba. Așezată între munți și apele unui lac artificial, Oașa, vatră monahală reaprinsă de studenți-monahi prin anii 90, a devenit renumită pentru continuarea unei idei de tabără de tineret avută prima dată de Pr. Teofil Părăian în 2001 și adusă la apogeu mai târziu de Pr. Iustin Miron, dar și de actualul stareț, Pr. Silvan Cablea. Cu ocazia întâlnirii de la Sibiu, s-a lansat și numărul 1/2023 al revistei „Academia Munților”, în fapt un album color cu fotografii din arhiva mănăstirii, tipărit pe hârtie lucioasă, conținând și mărturii ale participanților la tabere, de la simpli elevi din toate județele și până la oameni precum Dan Andronic (red.-șef Evenimentul Zilei) sau conf. univ. dr. Adrian Lemeni (Facultatea de Teologie din București), dar și gânduri ale părinților duhovnici, precum Pr. Teofil Părăian, Pr. Iustin Miron, Pr. Pantelimon Șușnea și alții.
Redăm, mai jos, câteva idei despre Postul Mare și alte răspunsuri formulate de Pr. Pantelimon și transcrise liber de reporterul nostru – motiv pentru care nu le vom cita cu ghilimele, căci au fost stenografiate cu un oarecare procent de subiectivism:
Postul, o deschidere către lumea nevăzută
Dumnezeu este Frumusețe. Dumnezeu este frumos, totul este frumos în Biserică. Divertismentul îl epuizează pe om ca să nu se mai poată bucura – „om cu luminile stinse” (cf. Pr. Arsenie Boca). Prin curățirea sufletească, totul devine străveziu: simți până și sensul suferinței.
Cum putem convinge o persoană reticentă?
Să nu abordăm situația sau persoana la modul polemic. Omul o va lua ca un atac la persoană și se va închide. (Oricât ai fi tu de finuț, e el sensibil pe subiect. „L-ai învins, dar nu l-ai convins” cu argumentele tale -Pr. Teofil Părăian) Să nu se simtă judecat, osândit și condamnat. Poți doar să-i deschizi omului un orizont, dar el să-l acceseze când va dori și va putea. Să vezi DINCOLO de faptele lui, nu ceea ce este, ci ce ar putea să fie: POTENȚIALUL. Numai în deșert nu cresc buruieni, dar în deșert nu crește nimic. Acolo unde cresc buruieni e semn că este pământ fertil. Omul e într-o continuă schimbare. Măsura lui e funcție de vârstă, stare, râvnă etc. Domnul Iisus Hristos le vorbea oamenilor despre Împărăția Cerurilor, nu despre iad, dreptate socială, politică ș.a. „Pocăiți-vă!” = „Schimbați-vă!”.
Frământarea noastră de bază e cum să se alinieze sensul vieții noastre cu sensul voinței lui Dumnezeu.
Partea noastră în acest „contract” e să ne înmulțim talanții. Să ne dezvoltăm capacitățile. Pentru ca atunci când viața/ Dumnezeu va avea nevoie de ele, ele să nu fie uzate și imperfecte.
Vom avea parte de „examene” în care se va vedea: ai principii, corectitudine, fidelitate, tărie de caracter?
Cum să avem timp mai mult pentru Rugăciune
Scuza lipsei de timp nu ține. Ați încercat să înlocuiți timpul pierdut pe smartphone cu rugăciunea? Într-adevăr, programul de rugăciune și-l face fiecare în funcție de întregul program personal de peste zi. Rugăciunea nu poate fi desprinsă de viață, dar trebuie să ieșim din domeniul pragmatic spre cel spiritual. Viața duhovnicească este dăruită de Dumnezeu după criteriile Lui subiective.
Rugăciunea inimii îți este dăruită de Dumnezeu dacă ești și tu ca Dumnezeu: cu empatie, dorință de într-ajutorare, iubire de aproapele.
Ar fi cazul să punem mai mult accent pe Evanghelie?
Tot ce este în Biserică este manifestarea Evangheliei. Evanghelia ocupă locul central în Biserică. Toate manifestările Bisericii sunt întemeiate pe Evanghelie. Nu Biserica este derivată din Evanghelie, ci Evanghelia este o componentă a Bisericii. Revelația lui Dumnezeu este continuă, inclusiv dincolo de Evanghelie, dar, bine-înțeles în acord cu Evanghelia.
Dumnezeu Își împlinește planul indiferent de cât suntem noi de implicați în realizarea planului Lui.
Despre Înviere
Cei înviați de Hristos au mai trăit viață omenească, dar tot au murit apoi. Însă ceea ce s-a întâmplat cu Învierea lui Iisus Hristos e o altă categorie de existență a materiei. Hristos S-a înălțat la cer nu doar spațial, ci și calitativ (având trup pnevmatizat, n.r.).
Învierea este un har dat de Dumnezeu, pe care îl obținem participând la tainele Bisericii. Dar Hristos a ajuns prin moarte la Înviere. Nemurirea în condițiile de acum (ale omului căzut, n.r.) ar fi un mare blestem. Este o condamnare doar să fii viu, dacă n-ar fi nimic mai mult de atâta (viața spirituală, viața veșnică n.r.). Moartea, după căderea în păcat a omului, e o binecuvântare. Prin harul necreat, în Biserică, materia se întrepătrunde cu dumnezeirea.
Cum putem fi autentici?
Autenticitatea e o chestiune de Libertate, de a identifica minciunile sădite în noi (cel mai periculos virus e un gând), reprezintă o căutare de o viață: cine ești tu, care e specificul tău, care e matca spirituală în care a fost sădit sufletul tău. Omul trăiește într-un context și se formează în dialog cu contextul.
Relația cu semenii
Viața duhovnicească ține de domeniul relațiilor, nu se reduce la o simplă practică religioasă. Fratele fiului risipitor era împlinitor al unor lucruri corecte, dar faptul că nu mai voia să intre în casă arată că el era departe, chiar și acasă fiind.
Iubirea aproapelui
„Nu poate cineva să spună că Îl iubește pe Dumnezeu, dacă pe aproapele lui îl urăște”. Dar nu trebuie să ajungă la ură, indiferența e deja destul de gravă.
Trebuie să îți exersezi relația cu aproapele și cu Dumnezeu. Trebuie să îți exersezi capacitatea de simțire. Să fii sensibil, cumsecade. Să fii om de cuvânt! Dar, vedeți, primul limbaj pe care îl învață pruncul e tonul vocii, nu cuvintele. Exersând relația cu oamenii ne apropiem și de o relație mai aprofundată cu Dumnezeu, făcătorul oamenilor.
Cum să ne raportăm la tehnologie?
Cu realism. Cum se raporta poporul evreu la Faraon.
„Ridică-te, ia-ți patul și umblă!”
Paraliticul din Capernaum, dacă ar fi fost vindecat de un om obișnuit (de exemplu, un medic), ar fi trebuit să petreacă luni de zile în recuperare, să reînvețe să meargă. Forța capitală a minunii e că Mântuitorul l-a făcut ca nou în aceeași clipă.
Urmăriți un scurt VIDEO realizat de Trinitas TV cu Pr Pantelimon Șușnea de la Oașa:
S-a întâmplat în aceeași zi:
V-ar mai putea interesa și…
3 thoughts on “Pr Pantelimon și Pr Gheorghe de la Mănăstirea OAȘA, invitați de Organizația Tinerilor din Sibiu să conferențieze la Academia Andreiană”