Disputa privind Pascalia: Pentru pretinsa unitate cu neortodocșii din Apus distrugem unitatea reală cu ortodocșii din Răsărit. Apusenii ne-au refuzat unitatea în spațiul Schengen, dar noi trebuie să le cedăm totul, chiar și data Paștilor? Dacă tot vă frământă DATA, de ce nu și DURATA? Sărbătorim 3 zile, nu două, nu una!
Dacă până și dl. Dan Diaconu, care, deși nu e teolog, înțelege bine substraturile politice ale chestiunii, s-a apucat să comenteze năstrușnicia lansată de civili dilematici, GDSiști ori băsiști precum Papahagi, Baconschi, Paleologu, Bănescu ș.a., îngăduit fie-mi și mie să fac câteva observații privind falsa nevoie de a schimba data Paștilor la ortodocși în numele unei pretinse unități cu catolicii/protestanții, dar cu posibila consecință a întreruperii unității cu celelalte biserici ortodoxe, rezultând în sânul Ortodoxiei, unde nu există unanimitate, ceea ce dl. Papahagi deplânge față de apuseni: date diferite de sărbătorire a celei mai importante sărbători creștine.
Dintru început, mi se pare ciudat felul în care, pentru acceptabilizarea publică a tuturor deviațiilor, este clamată DIVERSITATEA, dar acolo unde ea există în mod natural (specificul național, religios etc.), ea e blamată pe toate căile, iar sloganul UE „unitate în diversitate” devine „desființați diversitatea pentru unitate”. Să n-aveți impresia că Biserica Ortodoxă nu folosește un calcul științific pe care doar catolicii ar fi apți să-l urmeze! Problematica a fost tranșată magistral de Nae Ionescu în perioada interbelică, atunci când BOR a trecut la calendarul pe stil nou, dar a păstrat pe stil vechi data Paștilor din motive de unitate inter-ortodoxă, pentru că alte biserici-surori au rămas pe vechi și era nevoie ca măcar cea mai mare sărbătoare creștină, Învierea Domnului Iisus Hristos, s-o sărbătorim toți ortodocșii la aceeași dată. Nu e vorba doar de ruși, ci și de ucraineni, sârbi, georgieni, republica-moldoveni, Muntele Athos ș.a.
Dacă de mâine s-ar trece pe stil nou cu Paștile, am avea două Învieri în Ortodoxie – atâta timp cât nu vor trece toate popoarele ortodoxe pe stil nou – de dragul unei false unități cu neortodocșii. Zic „false” pentru că, chiar și atunci când data Paștilor coincide uneori “pe vechi” cu cea de “pe nou”, tot nu putem sărbători „împreună”, ci fiecare la biserica lui – canoanele interzic rugăciunea laolaltă cu neortodocșii (cu atât mai mult, slujbele în comun). Nu văd de ce am face o dezbinare față de ceilalți ortodocși pentru o falsă unitate cu neortodocșii, decât dacă planul politicienilor este integrarea „europeană” și prin religie. Ultima dată când s-a încercat asta, de către Maria Tereza, s-a lăsat cu persecuție religioasă, demolări sau confiscări de biserici, martirizarea ortodocșilor nesupuși etc. A se vedea tragica și eroica rezistență a Sfinților Mărturisitori Ardeleni sau a Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni, care au fost sfinți prin aceea că au apărat Ortodoxia de diktatul “unirii cu Roma” (de fapt, cu Viena) prin trecerea forțată și in-corpore la (greco-)catolicism, o confesiune înființată ad-hoc de ocupant – Imperiul Habsburgic – și care nu are rădăcini organice în Ardeal sau în alte teritorii unde s-a încercat “experimentul”.
Deși nu se pune încă fățiș problema greco-catolicizării, o situație politic similară se întâmplă azi în Ucraina “liberă”, unde regimul neortodox de la Kiev îi forțează pe ortodocșii subordonați Patriarhiei Ruse să treacă sub Patriarhia Ucraineană Autocefală (structură ne-recunoscută la nivel pan-ortodox) ori sub Patriarhia Constantinopolului (a Istanbulului, structură recunoscută, dar lipsită de teritoriu în patria ei, având jurisdicție internațională mult prea apropiată de SUA și Europa occidentală ca s-o putem socoti independentă sau neutră în cazul schismei ucrainene).
Domnii “intelectuali” invocă pretinsa unitate cu neortodocșii din Apus în detrimentul unității reale și în vigoare încă dintre ortodicșii din Răsărit. Judece fiecare ce priorități are, dar eu, unul, nu cred că e cazul să mutăm situația de la Lavra Peșterilor în Dealul Patriarhiei. Și pentru cine? Pentru catolici, care la Vatican au impus, sub sancțiunea pierderii locului de muncă, vaccinarea obligatorie cu seruri experimentale dezvoltate din linii celulare prelevate de la prunci avortați, iar în Germania, căsătoria homosexualilor la altarul catedralelor? Pentru Austria, țară majoritar catolică și hub al Rusiei în UE, țară care ne-a refuzat „unitatea” în spațiul Schengen, dar căreia noi trebuie să-i cedăm toate resursele noastre, chiar și data Paștilor? Până aici!
DATA sau DURATA?
Dacă tot vă frământă DATA, de ce nu și DURATA sărbătorilor? E normal să fie date zile libere pentru tot felul de prilejuri discutabile, dar să fie tăiate pentru singurele două sărbători mari ale creștinătății? Paștile și Crăciunul durează TREI ZILE, nu două, nu una! Tăiați de la Revelion, de la Ziua Copilului, de unde vreți, dar lăsați cele trei zile INTEGRALE la Paști și la Crăciun! Mi se rupe inima când văd români care lucrează în dimineața celei de-a treia zile de Paști, când la biserică se oficiază Sfânta Liturghie Pascală! Asta da, eroare de îndreptat! Dacă vă pasă de români, nu de occidentali sau de ruși sau de extratereștri. Doar de România!
CHIAR NE PASĂ DE ROMÂNII DIN OCCIDENT? SAU ÎI FOLOSIM, CA ȘI ALTĂ DATĂ, PENTRU REGLĂRI DE CONTURI ÎN ȚARĂ?
Un prieten a făcut constatarea că dl. Papahagi a folosit pentru îndemnul său de a se schimba data Paștilor la ortodocși un pretext de ordin PRACTIC, anume că românii care lucrează în străinătate întâmpină dificultăți privind zilele libere la locul de muncă, dat fiind că nu serbează Paștile în același timp ca majoritatea localnicilor. Alți mulți români din străinătate i-au infirmat aserțiunea: ei nu sunt obligați să își ia liber de sărbătorile catolicilor și nici să muncească în timpul sărbătorilor ortodocșilor, deoarece patronii manifestă înțelegere și deschidere în aceste cazuri speciale și oricum zilele libere se declară și se negociază încă de la începutul anului, astfel încât toți angajații să fie mulțumiți.
Dar ARGUMENTUL PRACTIC care contrazice pioasa grijă afișată de profesorul de la Cluj pentru comunitatea românească din Occident e faptul că, în cele mai multe parohii, românii nu au încă un lăcaș de cult al lor, fiind obligați să închirieze lăcașurile cultelor preexistente în acele țări ATUNCI CÂND NU SUNT FOLOSITE de populația majoritară. Or, dacă data Paștilor ar coincide la ortodocși și la catolici/protestanți, foarte multe comunități de români din Europa de Vest ar rămâne fără spațiul în care preoții ortodocși slujesc Sfânta Liturghie Pascală și celelalte rânduieli. Iar asta, din cauză că s-ar suprapune peste programul „stăpânilor” lăcașurilor respective, care ar avea, bine-nțeles, prioritate în fața „chiriașilor”.
Dar nu cred eu că de grija libertății religioase a ortodocșilor români a ridicat această problemă PRACTICĂ dl. prof. Papahagi ci, mai grav, deoarece dânsul chiar s-ar bucura ca ortodocșii să liturghisească împreună cu neortodocșii, fapt interzis de canoanele Bisericii Ortodoxe. De altfel, într-o postare pe care ulterior și-a reticluit-o,acesta recunoștea că se bucură de frumusețea slujbelor ortodoxe dar că, în egală măsură, apreciază messele gregoriene și liturghiile tridentine. Un astfel de „credincios” lipsit de rădăcinile propriei tradiții, dar cu ramurile „aerisite” legănate de adierea globalismului interconfesional, e clar că n-ar simți nici un impediment în a participa la o co-liturghisire romano-greco-orto. Sper să n-am dreptate, dar prea mult îi pasă de apropierea de creștinii apuseni și prea puțin de consecința dezbinării intra-ortodoxe pentru a nu concluziona că centrul său de greutate duhovnicească se află… în partea cealaltă!
V-ar mai putea interesa și…
2 thoughts on “Disputa privind Pascalia: Pentru pretinsa unitate cu neortodocșii din Apus distrugem unitatea reală cu ortodocșii din Răsărit. Apusenii ne-au refuzat unitatea în spațiul Schengen, dar noi trebuie să le cedăm totul, chiar și data Paștilor? Dacă tot vă frământă DATA, de ce nu și DURATA? Sărbătorim 3 zile, nu două, nu una!”