Lansare de carte și regal poetico-muzical la Cercul Militar: Anca Sîrghie oferă autografe pe recent-apărutul Dialog epistolar cu Nae Antonescu, Cenaclul Literar Radu Theodoru își lansează un nou număr al revistei Rapsodia, iar muzicienii sibieni ne învață că Iubirea se cântă mereu

Sibienii sunt așteptați astăzi, de la ora 17:00, la o serată culturală, poetică și muzicală desfășurată la Cercul Militar (B-dul Victoriei, nr. 5). Este vorba de lansarea unei noi cărți publicate de d-na profesoară Anca Sîrghie, intitulate „Dialog epistolar cu Nae Antonescu”. Proaspătul volum apărut la editura Techno Media Sibiu va fi prezentat de d-na Elena Dragoș și d-nii George Vulturescu, Florian Roatiș, Ioan Radu Văcărescu.

Tot vineri, 28 aprilie 2023, în cadrul aceluiași eveniment, Cenaclul Literar „Radu Theodoru” lansează numărul 224 al revistei „Rapsodia”, care va fi prezentată de redactorul Ovidiu Repede.

Cele două lansări literare vor fi urmate de un recital muzical intitulat „Iubirea se cântă mereu”. Cântăreții iubirii vor fi Angela Stoian (voce), Teodora Ruja-Stoian (pian), Dan Podoleanu (chitară) și Gabriel Ruja-Stoian (percuție).

La final, ne întoarcem la literatură: poeții Cenaclului „Radu Theodoru” își vor recita cele mai recente scrieri, iar autoarea volumului proaspăt lansat le va oferi autografe cumpărătorilor. Parteneri ai evenimentului sunt Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Sibiu, Liga Culturală Sibiu, Cercul Militar Sibiu și cenaclul literar deja amintit.

Menționăm că, la aceeași editură unde publică și alți universitari sibieni, Prof. Anca Sîrghie a mai adus la lumina tiparului și alte titluri, precum: Radu Stanca și Sibiul (ediția a II-a), Lucian Blaga et sa dernière muse, Radu Stanca – Evocări și interpretări în evantai, Lucian Blaga și ultima lui muză, …

Profesorul Nae Antonescu în corespondență cu „A opta minune a lumii”
      „La începutul secolului al XXI‑lea, interesul pentru genul literar memorialistic – fie notele de călătorie, fie epistolele sau interviurile – ne apare tot mai manifest. Cititorul zilelor noastre duce o viață alertă, nemaifiind dispus să caute imaginea realității învăluită în coaja unor transfigurări estetice, așa cum, robit de telefon, așteaptă doar informație rapidă, servită instantaneu. Nu mai este timp la tinerii de astăzi pentru asemenea proiectări estetice. Ei preferă nuditatea realității, pe care genul memorialistic le‑o oferă cu prisosință. Ion Dur observa că „după câte se pare, epistolele ne înfățișează autorul într‑o lumină mai autentică, și anume, ca un personaj care și‑a lăsat pentru un timp masca la garderobă și se plimbă printre noi așa cum apare în viața cea de toate zilele și cea de toate nopțile.
      Istoria epistolei este lungă, dacă am exemplifica‑o cu Scrisorile către Luciliu ale lui Seneca, având sensul lor moral‑filosofic. Rămânând pe aceeași linie tematică, ajungem până la Descartes și Leibniz. Fiecare epocă, din antichitate până în prezent, și‑a pus amprenta pe stilul epistolar. În funcție de adresant, scrisorile diferă tematic și ca modalitate a discursului chiar și la același autor. Ciclul Scrisorilor către cei de‑acasă al lui Emil Cioran s‑a născut din dorința de a‑i informa pe cei dragi cât mai precis, autorul aruncând o lumină asupra propriei activități, dar și asupra epocii în care trăiau membrii familiei în plin socialism românesc. El se deosebește radical de corespondența lui Emil Cioran cu prietenii de idei, precum Constantin Noica, Bucur Țincu, Arșavir Acterian și alți câțiva, dialogul lor confesiv dobândind o înălțime atitudinală metafizică. În dialogul său cu Alina Diaconu, publicista argentiniană de origine română poposită la Paris în 1985, Emil Cioran opina: „Sunt unele afirmații pe care le faci în singurătate, ca și cum ai fi Dumnezeu. Scrisul este un act de megalomanie. Îl faci ca și cum ți‑ai scrie testamentul. Și atunci, evident că într‑un sens absolut, este tot atât de absurd ca și a respira. Când scrii, te afli singur cu tine însuți, nu gândești la consecințe, nici la ceilalți. Ca și cum ai sta singur în fața Neantului.” Emil Cioran prinsese misterul confesiunii prin cuvânt, care atinge o culminație sacră, definită de el ca „taină dumnezeiască”.
      Există în lume maniere diferite de a concepe un dialog epistolar. În zilele noastre, în mod uzual, te așezi în fața foii albe ori la computer când ai de transmis un mesaj important pentru corespondentul tău. De cele mai multe ori consemnezi întâmplări și evenimente recente ori anunți unele viitoare, dacă nu cumva scopul pragmatic al inițiativei este cel de a transmite sfaturi practice. Așadar, rămâi în plină realitate. Oricum, în funcție de target, dai sau nu importanță și formei în care te exprimi. Dar tocmai în asemenea situații, răzbate din formulări câte ceva din caracterul autorului, umorul ori lipsa lui, plăcerea unor formulări sensibile, modul cum te raportezi la realitate. La polul opus, unii autori epistolari elaborează îndelung enunțul pe o ciornă și, doar când sunt cu adevărat mulțumiți, transcriu pe curat scrisoarea care va pleca spre adresant. De ce un asemenea efort? Pentru că, în această accepție, scopul eseului conversațional este cel de a impresiona pe partenerul de dialog epistolar, fie prin cultura pe care ține să o etaleze ori ca să lase impresia de om inteligent, sclipitor, din teama că, în fapt, nu este tocmai așa. În asemenea gen epistolar elaborat cu minuție, chiar și enunțurile sunt concepute eseistic. Ele abundă în citate din autorii preferați ori pot conține versuri de iubire, când se dorește a se demonstra o afecțiune pentru cel ce va primi scrisoarea. Efectul este căutat și pentru ca argumentele să convingă, de cele mai multe ori mărturisirile se fac cu o anumită teatralitate, izvorând dintr‑un joc actoricesc ad‑hoc.
      Dialogul epistolar devine instrumentul împlinirii unui scop, mai mult sau mai puțin nobil, practic ori distractiv, dens în idei sau superfluu. Până la urmă, esențială este valoarea documentară a textelor epistolare, în care uneori sunt consemnate situații ce scapă studiilor și articolelor de presă. Culoarul de transmitere epistolară este altul, mai intim, mai familiar. Una este să citești poeziile de dragoste ale lui Eminescu și alta să parcurgi corespondența poetului cu Veronica Micle. Niciun alt poet român nu a reușit să atingă în corespondența sa cu femeia adorată o tensiune a trăirii ce are forță poematizantă, ca Radu Stanca adresându‑i‑se lui Doti. Toată corespondența junimiștilor, publicată între 1931 și 1946 de I.E. Torouțiu și Gh. Cardoș în 13 volume ilustrează caleidoscopic personalități variate, relațiile dintre scriitori, aspecte ale vieții literare, sociale și politice, drept care sunt cercetate și astăzi pentru adevărul de viață pe care îl cuprind. Corespondența dintre Lucian Blaga și Vasile Băncilă, cel care publicase la Cluj în 1938 valorosul studiu Lucian Blaga, energie românească, se cifrează la peste 160 de piese, dar, în timp ce Băncilă elabora în ciornă scrisori eseistice ample, Blaga răspunde concis, fără să iasă din cercul preocupărilor pentru propriul său destin de creator, unul cu vocații paralele, dovedind geniu nu numai ca poet, ci, în egală măsură, și ca filosof sau ca dramaturg.
      …………………………………………………
      Un laitmotiv al corespondenței noastre era cel al programatelor descinderi ale lui Nae la Sibiu. În iarna anului 1980 apăruse un obiectiv în plus, anume Păltinișul, unde îl vizitam pe Constantin Noica: „Când te repezi la Sibiu să urcăm și până la Noica în Păltiniș? Îți promit să fie o vizită infinit mai fructuoasă și lucidă decât cea făcută lui Marin Preda.” Trimiterea se făcea la proiectul meu de a‑l intervieva pe autorul Moromeților, proiect în care Nae s‑a oferit să mă ajute, însoțindu‑mă la Editura Cartea Românească din București, unde scriitorul ne invitase cu tot entuziasmul, aflând că‑și va revedea un coleg de școală de altădată. În loc să‑mi dea răspunsurile așteptate la cele 8 întrebări lăsate din toamna anului 1979, Preda s‑a interesat de vechii lui colegi, discuția oprindu‑se acolo, pentru că, deși era dimineață, el dădea semne că a băut și că nu se poate concentra cum s‑ar fi cerut pentru formularea unor idei de interviu. Văzându‑mi dezamăgirea, m‑a asigurat că interviul nostru va fi foarte frumos, numai să revin altădată pentru el. Ca să‑l încânt pe Nae, i‑am povestit în scrisoarea mea din 14 februarie 1980 de cele tocmai petrecute: „Am fost săptămâna trecută cu prof. Scridon și dna. Sanda Odaie sus în Păltiniș. Am nimerit o seară divină, cu ninsoare frumoasă și calmă. Am urcat la Noica așa ca la un ascet înțelept. L‑am găsit în kutiarul lui. Ne‑a vorbit pe toate tonurile și motivele, de la încântări de lectură până la ironii la adresa universitarilor. Oricum, o baie spirituală!” În același an, relatez epistolar că Noica „mi‑a făcut zilele trecute o vizită plăcută pentru noi. S‑a discutat filosofie, s‑a băut cognac și cafea. Am povestit 3 ore la o tensiune intelectuală ridicată.” Dar niciun eveniment nu va avea în epistolele mele dimensiunea evocării finalului vieții lui Constantin Noica, patriarhul de spirit din Păltinișul Sibiului.
      …………………………………………………
      Deloc întâmplător, evenimentul funerar al înmormântării lui Constantin Noica la Schitul de la Păltiniș la care eu am participat cu mare tristețe, după ce la Spitalul Județean Sibiu îl vizitasem zi de zi, în săptămâna în care medicii au făcut încercarea de a‑i salva viața, a fost povestit în epistola mea din 29 decembrie 1987, cea mai lungă, cred eu, dintre toate, cu cele 13 pagini dactilografiate. Panoramarea prezenței filosofului în perioada păltinișană se face, de data aceasta, cu popasuri asupra gloriei repurtate în niște conferințe răsunătoare și „dueluri” cu filosofi ori literați, cărora, în pofida victoriei de moment, le‑a purtat până la sfârșit o prețuire autentică. Profesorul Andrei Marga de la Cluj avea să scrie, așa cum îi sugerase Noica o Introducere în filosofia contemporană, iar academicianul Eugen Simion va rezolva strălucit problema „Caietelor Eminescu”, așa cum îi încredințase misiunea filosoful de la Păltiniș.
      Pentru atașamentul total al lui Nae Antonescu la acea oază de viață și de echilibru spiritual, nu este deloc întâmplător faptul că profesorul-publicist a murit tot la Terebești, unde trăise aproape fără întrerupere, în 18 iunie 2008, fiind înmormântat în cimitirul localității”, a precizat Prof. Anca Sîrghie pentru TechnoMedia.ro.

Cine este Anca Sîrghie?

Pentru cei care nu au avut șansa de a o cunoaște la catedra Facultății de Litere și Arte pe d-na Anca Sîrghie, d-na Ada Stuparu a publicat la aceeași editură un eseu monografic despre profesoara universitară și scriitoarea sibiană:

„ Anul 2019 este unul aniversar pentru scriitoarea sibiană Anca Sîrghie: a împlinit 75 ani de viață, dintre care 51 i-a dedicat cu o pasiune neostoită activității didactice, o permanență fiind in continuare munca de creație, consacrată scrisului și cărții. O prezentare monografică, așadar, cu caracter jubiliar, i se cuvine.
     Profesoară în învățământul liceal și universitar, Domnia Sa a răspuns cu pasiune, devotament și deplină responsabilitate misiunii de formare și educare a tinerelor generații, munca la catedră fiind o opțiune definitivă, asumată pentru întreaga ei activitate. Educația în familie în spiritul iubirii de carte și temeinica școală în instituțiile de învățământ din Sibiu, desăvârșită mai apoi prin studiile superioare din prestigiosul centru universitar Cluj-Napoca i-au nutrit de timpuriu pasiunea pentru literatură și cercetare științifică. Desfășurate și completate în mod fericit, activitatea didactică și cea de cercetător și scriitor au impus-o ca personalitate recunoscută în viața culturală din țară și de peste hotare.
     Ceea ce impresionează de la început este o bibliografie copleșitoare – 27 de volume redactate, 20 îngrijite pentru editare, majoritatea prefațate, peste 500 de articole publicate în presa locală, națională sau din alte țări, precum Franța, Germania, Statele Unite ale Americii și Australia. Acestora li se adaugă peste 120 de conferințe și comunicări științifice susținute în țară sau în străinătate – aici se pot adăuga Finlanda, Spania și Turcia – la instituții științifice și de cultură de mare rezonanță și peste 100 de lansări de carte. În zona de interes a cercetătoarei, alături de alți scriitori cunoscuți, se află figuri remarcabile, reprezentative pentru cultura și gândirea românească, precum Radu Stanca, Lucian Blaga, Nicolae Cristea, Constanin Noica sau Emil Cioran, la a căror exegeză aduce contribuții fundamentale.
     Ca preocupare constantă și, în aceeași măsură, onorantă pentru Anca Sîrghie, se poate remarca strânsa legătură pe care o construiește cu hărnicie prin numeroase activități cu diaspora românească din America și Canada, participând, în acest fel, la conservarea identității naționale a românilor de peste hotare. Este un act recuperator, dar, mai ales, un efort de recunoaștere și afirmare a unității noastre spirituale, pentru promovarea scrisului românesc în lume.
     Implicarea sa în viața literară este continuă și susținută. Inițiază și redactează reviste școlare și universitare, acestea ca urmare a desfășurării unui amplu proiect de cercetare studențească, Sesiunea de comunicări științifice „Lumina slovei scriseˮ, la care sunt antrenați studenți, dar și cadre didactice din țară și din afară. Publicate în cele douăzeci de volume cu același titlu apărute în perioada 2003-2018, lucrările prezentate probează interesul universitarei de a-și pregăti studenții pentru cercetarea științifică și de a-i forma în spiritul responsabilității față de cuvântul scris.
     Făclia unei pasiuni atât de arzătoare nu poate fi predată decât unor tineri bine pregătiți, gata să facă față exigențelor actuale.
     Ilustrative pentru largul domeniu în care se înscrie activitatea pe care o desfășoară Anca Sîrghie sunt participările la lansările de carte, evenimente cu ecou în lume, prin care face cunoscute volumele de critică și istorie literară, studiile pe care le-a publicat, precum și apariții editoriale ale unor cercetători sau scriitori, dedicați plămădirii artistice a cuvântului românesc, oriunde s-ar afla. În acest context se preocupă de participarea unor specialiști, oameni de știință, personalități cunoscute ale lumii artelor, care transformă aceste întâlniri în momente de îmbogățire și delectare spirituală.
     Nu întâmplător, teatrul și muzica sunt domenii în care își găsește împlinirea aspirațiilor pentru frumos, care o caracterizează. Recunoscută ca profesor și cercetător în domeniul literaturii, Anca Sîrghie se impune și ca susținător, organizator și critic remarcabil al spectacolelor dramatice și muzicale.
     Bogata sa activitate i-a adus recunoașterea meritelor în plan național și internațional, fiind cooptată în instituții și organizații culturale de mare prestigiu.
     Nelipsită de la evenimentele culturale și artistice, interesată de toate formele în care puterea creatoare a omului se poate manifesta, Anca Sîrghie este un om de acțiune și de implicare și în viața socială a orașului, remarcându-se și în activitatea de consilier local.
     Receptarea unei astfel de activități nu a întârziat să apară. Cele peste 180 de semnalări consemnate, apărute în volume sau în publicații periodice din țară și din străinătate, marchează importanța contribuțiilor pe care Anca Sîrghie le aduce istoriei și criticii literare, domeniului didactic prin studiile de metodologie și de biblioteconomie, precum și în scopul stabilirii punților spirituale dintre românii diasporei și patria mamă.
     Un semn al prețuirii de care universitara sibiană se bucură este distingerea sa cu 92 de ordine, medalii, premii și diplome.

* * *

     În prezent, Anca Sîrghie este în plină activitate creatoare. O dovedesc numeroasele proiecte pe care le inițiază, având darul de a-și aduce alături oameni animați de aceeași iubire față de carte, pasionați ai studiului, profesioniști ai scrisului, convinși de calitățile sale profesionale și umane.
     Un volum dedicat prezentării vieții și activității unei astfel de personalități remarcabile este, fără îndoială, un act motivat de valoarea sa exemplară”, a precizat Ada Stuparu pentru TecnoMedia.ro.

La rândul ei, d-na Ada Stuparu, în peste un deceniu şi jumătate, este autoarea unor volume de referinţă în literatura română: Marin Sorescu – starea poetică a limbii române (Aius, 2006), Sonetele lui Marin Sorescu (Eikon, 2016), Marin Sorescu în postume (Scrisul Românesc, 2017) şi Marin Sorescu în Suedia şi Singapore (Aius, 2019), coautor la acesta din urmă alături de profesorul George Sorescu, ca şi la alte volume de documente inedite, de jurnal sau corespondenţă. Ada Stuparu este și coordonatoarea cărții „Marin Sorescu în patru continente”, publicată în 2022 la editura AIUS Craiova.

Pentru corespondență, observații sau adăugiri, rugăm organizatorii să ne scrie în secțiunea de comentarii a acestui articol sau la adresa: redactia@cerulcodrulsiparaul.ro

V-ar mai putea interesa și…

One thought on “Lansare de carte și regal poetico-muzical la Cercul Militar: Anca Sîrghie oferă autografe pe recent-apărutul Dialog epistolar cu Nae Antonescu, Cenaclul Literar Radu Theodoru își lansează un nou număr al revistei Rapsodia, iar muzicienii sibieni ne învață că Iubirea se cântă mereu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *