Euro-deputatul polonez Ryszard Legutko, două minute de adevăr în Parlamentul UE: Lipsă de reprezentativitate, impunerea de proiecte nevotate de nimeni, ocolirea răspunderii, promovarea agendei Stângii radicale. Numiți-o cum vreți, dar Democrație nu este!
Profesorul universitar, scriitorul și filozoful Ryszard Antoni Legutko, deputat în Parlamentul U.E. din partea partidului „Lege și Justiție” din Polonia, a ținut recent (mai 2023) un discurs în plenul forului comunitar, acuzându-i pe euro-parlamentari de lipsă de reprezentativitate reală, lipsă de răspundere, dezinformare, minciună chiar, iar pe deputații partidelor de stânga, de intoleranță și ipocrizie, spunând că „diversitatea” e o noțiune care nu există în teritoriu și, cu atât mai puțin, în Euro-Parlament. Judecând după huiduieli și gesturile celor care cereau tăierea microfonului, polonezul atrăgea atenția că „toleranta” adunare nu tolerează puncte de vedere diferite și, în ultimă instanță, e alergică la Adevăr. Discursul de doar două minute le-a făcut să tremure pe Ursula von der Leyen, președinta Comisiei U.E., și pe Roberta Metsola, președinta Parlamentului U.E.
„Adevărul amar este că Parlamentul European a FĂCUT MULTE DAUNE în Europa. A transmis un mesaj fals cum că reprezintă „demos-ul” european. Nu există și nu va exista un popor (demos) european. INFECȚIA a devenit atât de contagioasă încât s-a răspândit la alte instituții, precum Comisia Europeană.
Parlamentul și-a abandonat funcția de bază de A-I REPREZENTA PE OAMENI. Numiți-o cum doriți, dar numai DEMOCRAȚIE NU ESTE!”, a acuzat Riszard Legutko în discursul său. VIDEO: (transcrierea integrală urmează dedesubtul filmării)
Riszard Legutko: „Doamnă președintă, domnilor prim-miniștri, două minute de adevăr, de adevăr amar! Și adevărul amar este că Parlamentul European a FĂCUT MULTE DAUNE în Europa. A transmis un mesaj fals cum că reprezintă „demos-ul” european. Nu există și nu va exista un popor (demos) european.
Parlamentul a infectat Europa cu un partizanat nerușinat, iar infecția a devenit atât de contagioasă încât s-a răspândit și la alte instituții, precum Comisia Europeană. Parlamentul și-a abandonat funcția de bază de REPREZENTARE A OAMENILOR! În schimb, a devenit o mașinărie de implementare a așa-numitului „proiect european”, prin aceasta înstrăinând milioane de votanți.
Parlamentul a devenit un vehicul politic al Stângii, prin care aceasta își impune monopolul cu INTOLERANȚA sa față de orice opinie diferită. Nu contează de câte ori repetați cuvântul DIVERSITATE: diversitatea a devenit o specie dispărută în Uniunea Europeană și, mai ales, în această Cameră.
Parlamentul este doar pe jumătate parlament din cauză că respinge principiul fundamental al parlamentarismului, anume RĂSPUNDEREA. Deputatul – permiteți-mi să vă reamintesc – este ales de votanți și TREBUIE să fie RĂSPUNZĂTOR în fața votanților care l-au ALES! Dar asta, NU ȘI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ! Ideea că, să zicem, deputați spanioli, germani, francezi, răspunzători în fața alegătorilor lor naționali pot dicta ceva, să zicem, societății ungare sau oricărei alte societăți (decât cea națională, care i-a ales reprezentanți, n.r.) în fața căreia NU POT FI RĂSPUNZĂTORI și care NU-I POATE TRAGE LA RĂSPUNDERE este pur și simplu absurdă!
Numiți-o cum doriți, dar numai DEMOCRAȚIE NU ESTE!
Să recapitulăm: Parlamentul (european) reprezintă demos-ul (european) care nu există, lucrează pentru proiectul (european) care ignoră realitatea și legea, evită tragerea la răspundere, întoarce spatele milioanelor de oameni și servește interesele unei SINGURE ORIENTĂRI POLITICE – și ăsta-i doar vârful aisbergului!
Acestea fiind spuse, doamnelor și domnilor, îmi închei pledoaria”, a afirmat euro-deputatul polonez de dreapta, prof. Ryszard Antoni Legutko, citat de Cotidianul TV.
Ignorați titlul dat de sursa citată. Polonezul nu „șterge pe jos” cu Parlamentul U.E., este cât se poate de clar și de calculat, în timp ce-i aplică „forului comunitar” o lovitură de grație care-o face să fiarbă pe Ursula von der Leyen, șefa formală a Comisiei U.E. și conducătoarea de facto a euro-parlamentului. Nu știm cu ce i-a înfuriat ea atât de tare pe polonezi (poate cu tentativa de subordonare a Justiției ignorând Constituția națională? Poate cu presiunile LGBTiste? Poate cu sancțiuni la fondurile UE?), dar avem amintiri proaspete din ultimii 3-4 ani cu Ursula încheind contracte preferențiale și discreționare cu firma Pfizer pe spinarea tuturor națiunilor din UE, dar fără să dezbată nimic cu nimeni, în afară de directorul general al firmei producătoare de seruri experimentale ARNm, cu care comunica „transparent” prin SMS-uri pe care nu a vrut să le facă publice nici la cererea Ombudsmanului U.E. Ne amintim cum Comisia U.E., condusă de sus-numita, a cerut impunerea pașapoartelor vaccinale „pentru facilitarea” libertății de circulație în U.E., un drept fundamental și necondiționat înainte de 2021 și cum, în vara anului 2022, când epidemia se epuizase pretutindeni în Europa, aceeași Ursula a cerut – și a și obținut! – prelungirea cu încă un an a pașaportului covidian al U.E. Și toate proiectele venite de-a gata de la Comisie, inclusiv înarmarea Ucrainei sau includerea acesteia via Bîstroe/Chilia în rețeaua TEN-T de căi navigabile interioare ale U.E., au fost sau urmează să fie aprobate FĂRĂ CRÂCNIRE de Parlamentul U.E., o adevărată mașinărie de vot a Comisiei, incapabilă să legifereze în sine, darmite să ia în calcul dezbaterile publice (în vara anului 2022 am trimis cu toții argumente împotriva prelungirii certificatului covidian, dar acestea n-au contat, el a fost oricum prelungit de euro-deputați până – cel puțin – la 30 iunie 2023) .
Opinia lui Chiazna: „Mă apucasem să studiez în amănunt cum funcţionează instituţiile europene şi mi-a venit silă, e mai rău ca în URSS!”
„În esenţă PARLAMENTUL EUROPEAN nu este Parlament! Adică parlamentarii nu elaborează legi şi nu votează legi, ci doar aprobă legislaţia venită de la COMISIA EUROPEANĂ.
Parlamentarii votează ca primarii fără să poată dezbate sau propune modificări legislative, legile vin deja elaborate în amănunt de birocraţii Comisiei, angajaţi nealeşi.
COMISIA în sine este creată prin negocieri „în umbră” între guverne, care teoretic poartă rolul partidelor, deşi, mai apoi, organizarea în parlament se face pe grupuri, după „culoare”, ca să dea impresia că, totuși, ăsta e un parlament.
Apoi, teoretic, într-un parlament grupurile parlamentare se fac în funcție de negocieri – nu și în parlamentul UE unde niște MARKET MAKERI, un fel de personaje din umbră, fac grupurile, numesc șefii și grămada trebuie pur și simplu să voteze, pentru că nimeni nu poate face de capul lui o grupare sau o comisie, e ca și cum te-ai duce la Palatul Poporului la noi și ai zice că vrei să faci guvern paralel!
Culmea culmilor este că capul UE, tanti aia incompetentă care ne-a adus inflație, explozia prețului la energie și ne bagă în război cu Rusia, nu a primit un vot de la cetățenii europeni și tot ea dă și legile!
Cine cunoaște, ca fapt divers, măcar un alt membru al „comisiei”?
Așa cum comisia are un rol superior și autoritar asupra parlamentului, tot asa președintele comisiei, asupra membrilor …
Și comentariile despre situația aberantă și care, teoretic, ar trebui să provoace o revoltă, pot continua.
Mă apucasem să studiez în amănunt cum funcționează instituțiile europene și mi-a venit silă, e mai rău ca în URSS, unde măcar puterea era deținută central de câțiva oameni și, la nivel local, chiar exista autonomie”, a explicat G. Chiazna pe o rețea de socializare.
Cine este curajosul euro-deputat polonez?
Ryszard Antoni Legutko (n. 24 decembrie 1949) este un filozof și politician polonez, profesor de filozofie la Universitatea Jagiellonă din Cracovia, specializat în filozofie antică și teorie politică, potrivit WikiPedia.
Dizidentul anticomunist care publicat vreo 30 de cărți de filosofie și politică
În timpul comunismului a fost unul dintre editorii publicației trimestriale samizdat „Arka”. După prăbușirea regimului comunist, a fost co-fondator al Centrului pentru Gândire Politică, ce combină cercetarea, predarea, seminariile și conferințele și constituie, de asemenea, o editură. A tradus și a scris comentarii la operele platoniene Phaedon (1995), Eutifron (1998), Kriton și Apologia (2003). Este autorul mai multor cărți (28, conform Good Reads, dintre care Wikipedia citează): Critica democrației în filosofia politică a lui Platon (1990), Toleranța. Un lucru despre starea brută, legea naturii, dragoste și conștiință (1997), Tratat despre libertate (2007), Eseu despre sufletul polonez (2008) și Socrate. Filozofia unui om drept (2013). Ar mai fi interesant de citat: Polonia, polonezii și suveranitatea, Nu-mi place toleranța: Schițe și coloane, Dispute asupra capitalismului, Prometeu frivol: schițe și cronici, Și cine e prostul aici, Vremuri de mare imitație, Demoni răuvoitori, Despre societatea liberă: Principii pentru noul mileniu, Societatea ca un magazin: Reflecții critice asupra statului liberal, Paradisul restaurat, Aplauze pentru bufon, Demonul în democrație: Tentații totalitare în societățile libere, Filosofia presocraticilor. De la Thales la Democritus, Viclenia libertății: Salvarea sinelui într-o epocă a idolilor falși, Homo Americanus: Ascensiunea democrației totalitare în America, Împotriva restaurării Republicii, Triumful omului de rând, John Stuart Mill: Despre democrație, libertate și guvernare și alte scrieri alese etc.
În România i s-au tradus, deocamdată, doar două cărți: Triumful omului de rând și Eseu despre sufletul polonez.
În 2005 a fost ales în Senatul polonez (reprezentând Partidul Lege și Justiție), unde a devenit vicepreședinte. În 2007 a fost ministru al educației din Polonia, iar în perioada 2007-2009, secretar de stat în cadrul Cancelariei președintelui Lech Kaczyński. În prezent, este membru al Parlamentului European, unde face parte din Comisia pentru afaceri externe, șef al Delegației poloneze pentru Lege și Justiție la Parlamentul European și copreședinte al grupului parlamentar al Conservatorilor și Reformiștilor.
Un creștin și apărător asumat al valorilor majoritare
Ryszard Legutko i-a numit „puști indisciplinați și răzgâiați de părinți” pe elevii care cereau îndepărtarea simbolurilor creștine dintr-o școală publică, motiv pentru care a fost dat în judecată în 2010 pentru „încălcarea drepturilor personale” – ale ateilor, nu ale creștinilor. Despre creștini nu se pune problema, deși sunt majoritari în Polonia. Reclamanții fiind apărați gratuit de un avocat al Fundației soroșiste „Helsinki pentru Drepturile Omului”, până la urmă Legutko a pierdut procesul, fiind obligat în 2013 să publice scuze în mass-media și să plătească 5.000 de zloți polonezi pentru o cauză socială.
Oponent al căsătoriilor între persoane de același sex
Legutko a declarat în 2014 că mariajul între persoane de același sex este un „experiment inutil și distructiv.” El a susținut că „homofobia” este „un băț cu care îi bați pe cei care îndrăznesc să ridice orice fel de obiecție” și „o problemă total fictivă” și a susținut că, în realitate, „creștinii sunt grupul care a fost cel mai discriminat.” El a descris îmbrăcarea homosexualilor în preoți și călugărițe cu prilejul paradelor de „mândrie” LGBT ca fiind „agresivă, anticreștină și șocantă”. Un gest vădit de intoleranță a homosexualilor față de creștinii pe care tot ei îi acuză de pretinsă intoleranță.
Cenzurat în SUA la Middlebury College de activiști „queer” (lgbtQ), extremiștii care n-au vrut să audă o prelegere despre totalitarism
Cu un an înainte de pandemie, o prelegere despre cartea sa „Demonul din democrație: Tentații totalitare în societățile libere” (publicată în engleză și în spaniolă) ce urma să aibă loc pe 17 aprilie 2019, la care fusese invitat personal să participe de Forumul Alexander Hamilton de la Middlebury College din Vermont, SUA, a fost amânată sine die din cauza unei manifestații pro-LGBT a studenților americani, programată chiar lângă sala de conferințe a „rasistului” și „homofobului” filozof polonez. Administrația colegiului Middlebury pretextând că nu are la îndemână suficient personal de securitate pentru a „asigura siguranța” atât a conferinței conservatoare, cât și a show-ului activiștilor pro-homosexualitate, le-a anulat pe ambele cu doar câteva ore înainte de începere.
Câteva citate din opera lui Ryszard Legutko
” Captivată de animozitatea ideologică, atât arta socialistă, cât și cea democrat-liberală au abandonat criteriul frumuseții – considerat anacronic și cu o valoare politică îndoielnică – și l-au înlocuit cu criteriul corectitudinii.” – Ryszard Legutko, „Triumf człowieka pospolitego” (Triumful omului de rând)
„…egalitarismul și despotismul nu se exclud reciproc, ci merg de obicei mână în mână. Într-o anumită măsură, egalitatea invită la despotism, deoarece pentru a-i face egali pe toți membrii unei societăți și apoi pentru a menține această egalitate pentru o perioadă lungă de timp, este necesar să se doteze instituțiile de control cu o putere excepțională, astfel încât acestea să poată eradica orice potențială amenințare la adresa egalității în fiecare sector al societății și în orice aspect al vieții umane: parafrazând o frază binecunoscută a unuia dintre personajele lui Dostoievski, „Începem cu egalitatea absolută și sfârșim cu despotismul absolut”. Unii îl numesc paradoxul egalității: cu cât vrei să introduci mai multă egalitate, cu atât trebuie să ai mai multă putere; cu cât ai mai multă putere, cu atât încalci mai mult principiul egalității; cu cât încalci mai mult principiul egalității, cu atât mai mult ești în măsură să faci lumea egalitară.” – Ryszard Legutko, „Triumf człowieka pospolitego” (Triumful omului de rând, publicat în românește la Casa Cărții de Știință)
„Omul ideologic este astfel atât absolut suspicios, cât și absolut entuziast. Se pare că nu există idee sub soare pe care să nu o pună sub semnul întrebării și să nu o transforme în obiect de derută, scepticism sau dispreț, nicio idee pe care să nu o reducă la o ramificație a instinctelor ascunse, a intereselor lumești, a pornirii biologice și a complexelor psihologice. Prin urmare, este probabil să disprețuiască rațiunea ca facultate autonomă, să retrogradeze idealurile nobile și să demitizeze trecutul, văzând peste tot aceeași mistificare ideologică. Dar, în același timp, el trăiește într-o stare constantă de mobilizare pentru o lume mai bună. Gura îi este plină de sloganuri nobile despre fraternitate, libertate și dreptate și, cu fiecare cuvânt, lasă să se înțeleagă că știe care este partea corectă și că este gata să-și sacrifice întreaga existență pentru victoria acesteia. Combinația deosebită a celor două atitudini – neîncredere neclintită și afirmare neclintită – îi conferă un sentiment incomparabil de încredere morală în sine și de îndreptățire intelectuală.” – Ryszard Legutko, „Demonul în democrație: Tentațiile totalitare în societățile libere”
V-ar mai putea interesa și…
2 thoughts on “Euro-deputatul polonez Ryszard Legutko, două minute de adevăr în Parlamentul UE: Lipsă de reprezentativitate, impunerea de proiecte nevotate de nimeni, ocolirea răspunderii, promovarea agendei Stângii radicale. Numiți-o cum vreți, dar Democrație nu este!”