Arafat o punea de-o pandemie încă din 2009. Ce l-a împiedicat atunci? Destăinuirea lui Ioan Moraru față în față cu Ion Cristoiu la Gândul Live. VIDEO

Ion Moraru, fost secretar general adjunct al Guvernului Boc PSD-PD(L), invitat marți, 20 iunie, la emisiunea „Față în față cu Ion Cristoiu” transmisă live pe canalul de YouTube al ziarului Gândul, povestește că în 2009 a fost martorul încercării de implementare de către Raed Arafat a unui regim pandemic foarte similar celui stârnit în 2020. Doar că, pe atunci, vedeta nu era noul coronavirus, ci gripa porcină – Gripa tip A(H1N1). După ce i-au înspăimântat bine pe guvernanți, amenințându-i cu sute de mii și milioane de morți ipotetici, Arafat și ministrul de atunci al sănătății, Ion Bazac, au trasat două căi de acțiune: 1. comenzi masive de produse medicale; 2. elaborarea unor planuri pentru restrângerea treptată a activităților publice (un început de lockdown).

„Era o ședință de guvern. La ședința de guvern participă miniștrii, participă secretarul general al Guvernului, dacă e și secretar general adjunct și mai participă, în funcție de rugămințile miniștrilor și deciziile primului ministru, o serie de consilieri ca suport pentru miniștri.

După ce s-a terminat ședința, primul ministru a spus: Acum vă rog să rămâneți în sală numai miniștrii și secretarul general – atunci nu mai știu dacă era secretar general, eu eram secretar general adjunct, în orice caz, și participam – pentru că este o problemă foarte importantă! Am rămas numai noi, fără presă și, atuncea, am fost anunțați că ministrul Sănătății, care era Ionuț Bazac, tocmai se reîntorsese de la o reuniune la nivel european a miniștrilor sănătății din U.E.

A luat cuvântul dl. Bazac, care ne-a spus că au fost anunțați că este pe cale să se pornească o pandemie, o nenorocire! Am uitat să vă spun că, înainte să prezinte dl. Bazac, a intrat în sală și dl. Arafat, care era șeful Situațiilor de Urgență, ca și acuma, cu niște planșe, cu un ecran, și-a aranjat ca pentru o prezentare.

Mă rog, ce ne-a spus dl. Bazac ne-a îngrozit. Dar, zice: Pentru mai multe detalii, rog pe dl. Arafat să prezinte! Sigur, pe urmă mi-am dat seama, m-am gândit: mă, dar dacă Bazac de-abia s-a întors, de unde avusese timp dl. Arafat să se pregătească? Dar, atuncea nu ne-am împiedicat în aceste amănunte, poate că le știa de mai de mult… În sfârșit, ne-a făcut o prezentare, era clar că vine Apocalipsa și că în câteva zile se declanșează și urmează să moară: la început, mii de oameni, pe urmă zeci de mii, pe urmă sute de mii, milioane de oameni…

Și trebuiau făcute două lucruri: urgent trebuia să cumpărăm niște medicamente și, doi, să elaboreze fiecare instituție niște planuri de măsuri care aveau ca principal obiect restrângerea progresivă a activității pe măsură ce pandemia se dezvolta. Însă trebuia luată o decizie foarte urgentă cu medicamentele, mai ales în condițiile în care ni s-a precizat că Franța, Germania, Anglia deja își procuraseră cantitățile necesare cu bani de la bugetul țărilor respective.

Iarăși un mic amănunt: de unde au știut aceste țări să cumpere dacă de-abia li se (spusese despre izbucnirea pandemiei, n.r.), în sfârșit, erau amănunte care nu mai aveau (rost)”, povestește fostul secretar general adjunct al Guvernului Boc (care, înainte de 1989, a mai fost și șeful cancelariei lui Nicu Ceaușescu). Întrebat de Ion Cristoiu despre o mărturie anterioară în care funcționarul observase că Raed Arafat părea să se bucure de situație, invitatul încuviințează:

Unul din miniștri a zis: „Domnule premier, dacă tot ne ia dracul pe toți, decât să luăm medicamente, haideți mai bine să dăm banii la Patriarhie, să facă niște morminte frumoase!”. Domnului Arafat nu i-a plăcut deloc!

„Da! Cum am sesizat treaba aceasta? După ce s-a prezentat, s-a lăsat tăcerea și toată lumea era consternată, preocupată, ne gândeam la familii, ce să facem, pe unde să ne băgăm… Nu mai rețin ce medicament trebuia să luăm. Și, atunci, realmente nu mai țin minte (cine), unul din miniștri a zis: domnule premier, dacă tot ne ia dracul pe toți, decât să luăm medicamente, haideți mai bine să dăm banii la Patriarhie, fac niște morminte frumoase să aibă și pe(ntru) noi!

Mă rog, atmosfera s-a mai destins, dar domnului Arafat nu i-a plăcut deloc! (…) Nu știu dacă îi face plăcere, dar era clar că… eu am pus-o atuncea pe seama profesionalismului său faptul că el, cunoscând aceste date, era mai preocupat decât noi, care eram niște novici.

În sfârșit, s-au luat medicamente, am făcut planurile de măsuri, despre care… n-am auzit acuma, în pandemie (cea din 2020 – 2022, n.r.) să se fi scos de la sertare. În sfârșit, poate că nu mai erau… o fi fost poate alt microb, altă…

Și, după vreo două-trei săptămâni, nu s-a mai vorbit nimic, am uitat și… n-a mai fost (pandemie)”, își amintește Ion Moraru. VIDEO: (articolul continuă dedesubt)

O mărturie personală

Din întâmplare, autorul articolului își amintește foarte bine ce a însemnat pentru un om simplu semi-pandemia din toamna anului 2009 și primăvara anului 2010. Ea avea și similitudini și diferențieri față de „viitoarea” pandemie din 2020. Prima similitudine constă în faptul că inamicul public nr. 1 era tot un virus respirator, care dădea simptome similare gripei, și era tot un virus animalier care „făcuse saltul” la transmisia umană – virus porcin în 2010 și virus de liliac în 2020. A doua similitudine e propagarea fricii în populație prin intermediul mass-media, la doar câțiva ani după ce un virus aviar făcuse daune similare. În fiecare oră se transmitea la jurnalul Radio România Actualități numărul nou de „cazuri”, mereu în creștere. A treia asemănare este că, până în primăvara anului 2010, exista deja un nou vaccin care se distribuia prin unitățile spitalicești, iar oamenii (neinternați!) făceau coadă la injectare, deși se zvonea și atunci despre reacții adverse nedeclarate, inclusiv mortale. Se introdusese condiționarea vaccinării pentru cei care doreau să intre în România. Partea care nu a semănat cu scenariul din 2020 este că încă nu se introduseseră restricții pe plan intern, nu era nevoie de mască în aer liber (cine o purta risca să fie legitimat de polițiști pe stradă!) și nici în spații închise, nu s-a limitat sărbătorirea Crăciunului, bisericile n-au fost închise, iar până de Paști „pandemia” avea să dispară ca prin farmec. Ar mai fi o asemănare numerologică: dacă ar fi să credem că totul era programat să se întâmple, nu se poate să nu ne sară în ochi momentul declanșării molimei la final de deceniu, când se iau lucrurile de la zero – 2009 / 2010 și 2019 / 2020. O observație care se verifică și în cazul unei alte „resetări”: schimbările de regim din țările Europei de Est, 1989 / 1990.

După cum bine remarcă ziaristul Ion Cristoiu, deși „pandemia” din 2009 s-a stins ca prin minune, comenzile uriașe de stocuri medicale, făcute la îndemnul aceluiași abil domn Raed Arafat, au rănas să cântărească greu la bugetul de stat. Iar criza economică, tăierile și împrumuturile făcute de regimul Băsescu II urmau să lovească din plin în a doua parte a anului 2010. O stranie corelație între „crize multiple”, dintre care, la acea vreme, a lipsit doar războiul (deși intervenția militară din Siria și „criza migranților” erau după colț). O întrebare, totuși, rămâne: ce anume a determinat stoparea pLandemiei din 2010?

V-ar mai putea interesa și…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *