Părintele Constantin Necula, conferință în Catedrala Mitropolitană pentru Festivalul de Teatru de la Sibiu: Nu putem aplauda, aici aplaudă doar Dumnezeu, restul e rugăciune!
Preotul Constantin Necula, slujitor la altarul Catedralei Mitropolitane din Sibiu și profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna”, a susținut joi, 29 iunie 2023, de la ora 16:00, în catedrală, o conferință cu titlul „Cum mai e cu putință minunea de a crede!”, cuprinsă ca eveniment în cadrul celei de-a XXX-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (F.I.T.S.). Părintele Necula a susținut an de an conferințe în cadrul F.I.T.S., următoarea urmând să aibă loc în aceeași catedrală ortodoxă sâmbătă, de la ora 16:00.
Festivalul de teatru de la Sibiu și-a obișnuit publicul cu evenimente culturale desfășurate și în lăcașuri de cult, în special concerte de muzică sau recitaluri de poezie având ca „scenă” interiorul marilor locuri de rugăciune, de la Sinagogă până la Catedrala „Ursuline” (greco-catolică), Catedrala Romano-Catolică (Piața Mare) și cea Lutherană (Piața Huet). Rămâne discutabilă metoda de a atrage un public neîmbisericit în spațiul Bisericii sub pretextul unor evenimente subordonate Festivalului de Teatru: se poate la fel de bine ca unii dintre intelectualii „liber-cugetători” să fie atrași, astfel, spre credință, dar și ca unii dintre credincioși să simtă diluarea și secularizarea mesajului creștin în chiar ceea ce-l face diferit și unic față de paradigma lumească. Care dintre aceste efecte e cel mai probabil? Depinde foarte mult de calitatea predicatorului și a conținutului mesajului/ predicii /spectacolului care se expun în spațiile sacre.
Reporterul publicației noastre a spicuit (transcriere aproximativă) câteva dintre ideile expuse de părintele Necula în cadrul primei conferințe susținute pentru F.I.T.S 2023 care, spre deosebire de alți ani, nu a mai fost transmisă în direct:
„Minunea a trecut spre neamuri, dar nu orice minune este semnul credinței. (…) M-a întrebat o dată o mămică care e cea mai mare minune la care am participat… Toate minunile sunt mari… Am străbătut nopți cu oameni bolnavi, a căror moarte părea iminentă, și, în mod ciudat, n-au murit! Am văzut oameni vindecându-se nimic făcând, în timp ce alții, agitându-se, n-au făcut nimic. Cea mai mare minune pe care o văd în fiecare zi e omul. Omul! Ne-am născut fără piese de schimb, fără termen de garanție și continuăm să fim cea mai mare invenție tehnică din istoria lumii. Putem construi orice, mai puțin de la noi.
M-au întrebat studenții pe la cursuri cum o să ne descurcăm cu inteligența artificială. Le-am spus: Stați liniștiți! La prima pană de curent o să vedem că… doar ce înveți la lumina zilei și la lampa de gaz te va însoți pentru toată viața. Ce se întâmplă când n-ai calculatoare, computere, laptop? Am uitat să zâmbim, am uitat să scriem, am uitat să facem o rugăciune, am uitat să respirăm frumusețea aceasta a miracolului sacru. (…)
Nu putem aplauda, aici aplaudă doar Dumnezeu, restul e rugăciune”, a explicat părintele Constantin Necula în conferința susținută la catedrala ortodoxă sibiană în după-amiaza zilei în care au fost prăznuiți Sfinții Apostoli Petru și Pavel.
Cei care au asistat la conferință au primit un exemplar gratuit al revistei „Capital Cultural” al cărei numărul 35 / 2023 se deschide cu un interviu luat (în română și tradus în engleză) de preotul ortodox lui Constantin Chiriac, directorul Teatrului Național de la Sibiu și al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Pe lângă întrebările pe care i le pune directorului Chiriac, preotul Necula mai împărtățește și câteva considerații personale:
„Fiecare ediție a FITS e o provocare. Nu doar în raport cu limitele actorilor ori „personajelor” din Festival ci și în raport cu Sibiul. Devenit pentru câteva zile un colț de neuitată Frumusețe. Furtuni ori vremuri cuminți, fire de borangic asprite de ploaia lacrimilor ori fusuri de tămâie ridicând spre Cer cuvinte, gesturi…Un soi de ritual de vindecare a rănilor din sufletele noastre, din comunitatea ce înconjură cu Liniște și gând Festivalul. În acest an aniversar suntem parte a Minunii. Un dialog care limpezește starea de spirit numită FITS. Școală de cuvânt și duh, de comportament cultural și cultură a comportamentului. Crescat! (…)
Deci e un Festival care naște alte festivaluri, nu simple festivități. Sărbători nu sărbătoriri. Și mai e un lucru pe care l-am remarcat în anii ăștia. Generațiile pleacă și vin, dar rămâne un spirit, un spirit absolut. L-am găsit, de exemplu, când m-am întâlnit cu voluntarii de aici la Edinburgh, unde ne-au recunoscut că suntem sibieni. Mie nu mi-a venit să cred. M-a impresionat că aveau spiritul luat din Sibiu. Știau locuri. Eu uitasem de exemplu de faptul că s-a jucat în curtea Sinagogii sibiene într-o vreme. Am fost acolo la spectacol, dar uitasem unde ne-am întâlnit. Ei își aduceau aminte. Erau lucruri care au marcat. Ca și cele de la Cetatea Cisnădioara și momentele de la Fabrica de Cultură, nici nu știu cum să descriu locul – poate loc de supracultură, care sper să își primească investițiile necesare să își finalizeze drumul. (…)
Pe mine m-a impresionat mult pentru că citind zilele acestea o carte a unui teolog italian, Gianfranco Ravasi, spunea la un moment dat că Matei, Luca și Marcu vorbesc despre minuni în timp ce Ioan de semne. Minunea, ca un semn din care înveți, care prelungește aproape la nesfârșit minunea. (…) Semne și minuni. Românii așteaptă semne, dar nu semnele pe care le așteaptă cel care crede într-o magie a nimicului. Ci semnul prezenței reale a lui Dumnezeu, care iubește minunea ca formă de comunicare. Că până la urmă e o formă de comunicare minunea. M-am întrebat zilele acestea dacă ce propune FITS este numai metaforă sau e realism. (…)
M-am mai gândit la o treabă. Spectacolul de drone de anul trecut a vindecat drona. Știi, că este o armă de atac. Trecem printr-un an greu, e război, nu putem să uităm asta. Dar a vindecat drona, adică e una dintre minuni; m-am gândit la un moment dat să filmăm acest spectacol și să îl oferim și celor din armată. (…)
Mi-am adus acum aminte de începutul discuției noastre, de Sisif, care e un miner într-o mină de cuvinte de lumină, cam așa. Știe să scoată la iveală niște valori cu totul speciale în fiecare dintre noi. Dar mi-am mai adus aminte de încă ceva. Olga Greceanu, când povestește (în volumul Jutabel Ben – Eder) cum se întoarce Hristos din ținutul Gadarenilor către Capernaum povestește, așadar, cum toate corăbiile aveau pânzele albe, doar corabia care îl purta pe Hristos cu viteză mai mare către cei care îl așteptau, avea pânzele verzi, de la prezența Duhului Sfânt. FITS-ul este un Rusalii cultural, trebuie să spunem și asta. Faptul că se și apropie ca dată de momentul Rusaliilor, anul acesta și nu numai, dă senzația că Rusaliile împing înainte o corabie culturală. (…)
Cum sună asta! Dumnezeu, în Sibiu, locuiește pe o singură stradă, iar genialitatea pe o singură Alee. (…)
Din punctul meu de vedere, în spatele fiecărei minuni de festival trebuie să stea rugăciune, postire, Liturghie. Să știi că în zilele de duminică, în festival, sunt zilele cu liturghie din plin pentru festival. Chiar dacă nu scrie în program, mare parte dintre oamenii care participă la festival sunt parte din liturghie, vin și privesc înspre nedrona cupolei. (…)
Mai ales că țara noastră și toată Europa să spunem, are nevoie de mesajul acesta: nu sunt mai multe spiritualități, există un singur Dumnezeu și acesta trebuie să ne dăruiască un singur mod de a privi în duhul Lui lumea. Festivalul Internațional de Teatru are capacitatea de a iconiza privirea prin ochii lui Dumnezeu. De la mersul pe picioroange și fanfara simpatică, de fiecare dată, care străbate orașul, până la tăcerea de pe scenă sau nodul în gât al emoției dintr-un spectacol lectură, toate laolaltă alcătuiesc viață. Festivalul este un mod de a-i spune lui Dumnezeu că suntem aici, că suntem în viață. Chiar m-am gândit de foarte multe ori că e modul de a semnaliza că farul cultural al Sibiului încă mai trece prin ceață, mai poate da semne că țărmul e stabil.
M-ai întrebat de ce teatru. Pentru că are oameni de genul ăsta: regretatul George Banu și Silviu Purcărete. Pentru că are oameni de genul Costică Chiriac sau, dacă vrei, Marcel Iureș sau Victor Rebengiuc, oameni care pot schimba vieți. Oameni care schimbă viețile în bine”, a glossat Pr. Constantin Necula în interviul pe care i l-a luat celuilalt Constantin, directorul Festivalului de Teatru. Discuția dintre cei doi poate fi consultată, integral, pe CapitalCultural.ro.
Articolul din numărul 35 al revistei culturale sibiene se încheie cu fotografia celor doi Constantini stând lângă zidul curții Teatrului „Radu Stanca”, desenat de graficianul Dan Perjovschi. Mesajul din spatele celor doi cuprinde cuvinte precum: „Spectacol. 30. Cultura e vitală”. F.I.T.S. se află în 2023 la cea de-a XXX-a ediție.
V-ar mai putea interesa și…