18 noiembrie: Sfântul Mucenic Platon. Sfinții Mucenici Roman și Varul
Pomenirea Cuviosului Mucenic Platon
Platon era din părțile Galatiei, din cetatea Ancira. El s-a născut și a crescut în credința creștină și încă din tinerețe s-a arătat desăvârșit în toată fapta cea bună. Platon nu și-a tăinuit credința în Hristos Domnul, ci a propovăduit-o pe față, mustrându-i pe închinătorii la idoli pentru că slujeau lucrurilor celor fără de viață în locul Ziditorului Celui Viu. Pentru aceasta a fost dus la judecată înaintea ighemonului Agripin, care l-a cercetat și apoi l-a dat muncilor celor cumplite. Când ighemonul l-a povățuit să scape de moarte și să-și izbăvească viața, închinându-se idolilor, Platon a zis: „Sunt două morți, una vremelnică și una veșnică, precum sunt și două vieți, una de puțină vreme și alta fără de sfârșit.” Atunci Agripin l-a dat la chinuri încă și mai grozave: între altele, au așezat pe trupul gol al sfântului bucăți rotunde de fier înroșite în foc, iar apoi jupuiau fâșii din pielea sa. „Munciți-mă mai cumplit”, a strigat mucenicul către chinuitorii săi, „ca să se arate mai limpede neomenia voastră și răbdarea mea.” Când chinuitorul i-a adus aminte mucenicului că Platon filosoful, al cărui nume îl purta, era păgân, mucenicul a răspuns: „Nici eu nu sunt asemenea lui Platon, nici el, asemenea mie, decât numai cu numele. Eu învăț și propovăduiesc înțelepciunea lui Hristos, în vreme ce Platon a fost dascălul înțelepciunii celei socotite nebunie înaintea lui Dumnezeu.”
Mai pe urmă, Platon a fost aruncat în temniță, unde a rămas 18 zile fără mâncare și apă. Când paznicii s-au minunat cum de a putut răbda atâta vreme lipsindu-i mâncarea, el le-a zis: „Voi vă săturați cu cărnuri, iar eu, cu sfintele rugăciuni. Pe voi vă veselește vinul, iar pe mine mă veselește Hristos, Vinul cel Adevărat.”
Platon a primit tăierea capului pe la anul 266 și s-a învrednicit de cununa veșnicei slave.
Pomenirea Sfinților Mucenici Roman și Varul
Sfântul Roman a fost diacon al Bisericii din Cezareea și a propovăduit cu râvnă Evanghelia în Antiohia. În vremea aceea s-a întâmplat un praznic idolesc. Atunci când Asclipiad, ighemonul Antiohiei, a voit să intre în capiște să jertfească idolilor, Roman i-a stat în cale și i-a zis: „Păcătuiești, o, ighemoane, mergând să jertfești idolilor! Căci idolii nu sunt zei, ci singur Hristos este Adevăratul Dumnezeu.” Aprinzându-se de mânie, ighemonul l-a dat pe Roman pe mâna muncitorilor (torționarilor, n.n.), poruncind să fie biciuit și strujit fără milă. În vremea pătimirilor sale, Sfântul Roman a văzut un prunc, ce se numea Varula, și a zis către Asclipiad: „Până și pruncul acesta este mai înțelept decât tine, care ești bătrân, pentru că el Îl cunoaște pe adevăratul Dumnezeu, iar tu nu-L cunoști!”. Atunci ighemonul l-a întrebat și pe prunc despre credința sa, iar el mărturisea pe Hristos Domnul, Unul și Adevăratul Dumnezeu, defăimând înșelăciunea închinării la idoli. Asclipiad a poruncit ca pruncul Varula să fie tăiat cu sabia, iar Sfântul Roman să fie sugrumat în temniță. Astfel, amândoi mucenicii s-au făcut moștenitori ai Împărăției lui Hristos în anul 303.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, ed. Egumenița, 2010, pag. 667 – 668)