20 noiembrie: Sfântul Grigorie Decapolitul. Sfântul Proclu, patriarhul Constantinopolului. Sfinții Mucenici Evtasie, Tespesie și Anatolie. Sfântul Isaac, Arhiepiscopul Armeniei. Sfintele Trei Fecioare
Pomenirea Cuviosului Grigorie Decapolitul
Grigorie s-a născut în Decapolea Isauiei din părinți slăviți și credincioși, pe nume Serghie și Maria. După ce și-a săvârșit învățătura, părinții săi au voit să-l însoare, dar el a fugit în pustie și s-a călugărit.
Sfântul Grigorie a viețuit în felurite locuri: la Bizanț, la Roma și în Muntele Olimp. Dar, oriunde s-ar fi aflat, el îi uimea pe oameni prin nevoințele și minunile sale. Uneori strălucea asupra lui o lumină cerească și înaintea lui se arătau îngerii lui Dumnezeu. El privea frumusețea lor îngerească și asculta prea dulcile lor cântări.
Sfântul Grigorie a dus viață îndelungată și plăcută lui Dumnezeu și s-a săvârșit cu pace în veacul al IX-lea la Constantinopol, iar sufletul lui s-a sălășluit întru bucuria Domnului său.
Pomenirea Sfântului Proclu, patriarhul Constantinopolului
Proclu a fost un ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur. În anul 426, el a fost sfințit Episcop al Cizicului, iar în anul 435, Patriarh al Constantinopolului. Proclu a păstorit cu înțelepciune Biserica lui Dumnezeu. În vremea păstoririi sale s-au întâmplat două fapte de seamă: cea dintâi a fost mutarea moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur de la Comana la Constantinopol, la dorirea împăratului și a sa deopotrivă. Împărat era pe atunci Teodosie cel Mic, ce cârmuia împreună cu sora sa, Pulcheria. A doua faptă a fost cutremurul cel mare care a zguduit Constantinopolul și ținuturile dimprejur. În acest cumplit cutremur au pierit cele mai mari și mai frumoase zidiri din Constantinopol. Atunci patriarhul, împreună cu împăratul și cu mulțime de preoți, boieri și norod au ieșit în alai, făcând rugăciune. Pe când se rugau lui Dumnezeu, un prunc s-a înălțat în chip minunat în văzduh, până ce nu s-a mai văzut. Apoi a fost întors iarăși și coborât încet pe pământ. Întrebat unde s-a dus, copilul a răspuns că a fost ridicat la cer printre îngeri, unde a auzit cântarea îngerească: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!”. Auzind aceasta, tot poporul ce se afla în alai a început să cânte sfânta cântare îngerească, iar cutremurul a încetat pe dată. Din ceasul acela, această minunată cântare a fost adăugată în slujbele Bisericii. Nu mult după aceea, copilul s-a săvârșit și a fost îngropat în Biserica Sfintei Irina. Cu totul, Sfântul Proclu a slujit ca ierarh 20 de ani și s-a săvârșit cu pace întru Domnul în anul 446.
Pomenirea Sfinților Mucenici Evtasie, Tespesie și Anatolie
Evtasie, Tespesie și Anatolie erau trei frați după trup din cetatea Nicomidia. Părinții lor, Filotheu și Evsevia, fuseseră mai înainte păgâni, dar împreună cu fiii lor au fost luminați întru adevărata credință de Sfântul Antim, episcopul acelei cetăți. Filotheu a fost sfințit preot. După moartea sa și a femeii sale, pe vremea răului împărat Maximian, s-a pornit o cumplită prigoană împotriva creștinilor și cei trei fii ai lui Filotheu au fost duși la judecată. Învinuiți, cercetați și munciți cu tot felul de chinuri, la urmă ei au fost osândiți la moarte. Mucenicii erau adesea cercetați în temniță de sfinții îngeri care le dădeau mană spre mâncare și umpleau inimile lor cele tinere de tărie, bărbăție și răbdare. Pe când erau duși la locul osândei, s-au apropiat de ei doi prieteni, Paladie și Acachie, voind să grăiască cu dânșii. Încă grăind ei, sfinții mucenici și-au dat sufletele lor în mâna lui Dumnezeu. Atunci ostașii au tăiat capetele cele fără de viață și le-au dus înaintea judecătorului. Acești mucenici au pătimit pentru Hristos Domnul pe la anul 313 și au mers să se sălășluiască întru Împărăția Sa cea fără de moarte.
Pomenirea Sfântului Isaac, Arhiepiscopul Armeniei
Isaac s-a născut la Constantinopol pe vremea când tatăl său fusese trimis de împăratul Armeniei cu o solie la curtea din Bizanț. Isaac a fost cel de-al zecelea Arhiepiscop al Armeniei și, în această slujire, a păstorit Biserica timp de 50 de ani. Păstorirea sa a fost vestită, printre altele, și pentru aceea că, în vremea lui, Sfintele Scripturi au fost tălmăcite în limba armeană. Sfântului Isaac i s-a descoperit printr-o vedenie că, peste o vreme, armenii vor cădea din dreapta credință. Acest slăvit ierarh s-a săvârșit cu pace întru Domnul în anul 440.
Pomenirea celor Trei Sfinte Fecioare
Toate trei fecioarele erau de neam persan. Pe vremea împăratului Sapor, ele au fost prigonite pentru credința lor creștinească și, la urmă, au fost tăiate în bucăți cu cuțitele. Din mormintele lor au crescut trei smochini ce îi tămăduiau pe oameni de tot felul de dureri și de boli.
Cântare de laudă la Sfântul Proclu, Patriarhul Constantinopolului
Slăvite ucenice al slăvitului dascăl,
Preaînțelepte Proclu, robul Mântuitorului,
Întărit-ai credința și ai surpat rătăcirea,
Pentru aceasta Sfânta Biserică te laudă
Și te slăvește ca pe un uriaș.
Slăvind pe Dumnezeu ți-ai agonisit slavă,
Ca un cârmaci iscusit ai păstorit Biserica,
Văzut-ai minunile și pe Dumnezeu L-ai slăvit.
Văzător cu duhul, cu mintea plină de dar,
Fost-ai alăuta Duhului cea dulce glăsuitoare.
Povățuit de Duhul, pe împărat l-ai învățat
Să aducă în cetate trupul patriarhului celui cu gură de aur
Și împreună cu împăratul și cu norodul ai văzut
Slăvitele minuni ce s-au lucrat la moaștele sale.
Acum, sălășluindu-te în Raiul cel veșnic, roagă-te pentru noi,
Ca neclătinați să rămânem întru dreapta credință!
Cugetare
Nici un om muritor nu a tâlcuit Epistolele Apostolului Pavel cu mai multă dragoste și adâncă cugetare decât Sfântul Ioan Gură de Aur. Încă și Apostolul Pavel dacă le-ar fi tâlcuit, nu le-ar fi tâlcuit mai bine. Dar, iată, istoria ne spune că însuși Pavel a tâlcuit Epistolele sale prin mintea și condeiul Sfântului Ioan Gură de Aur. În vremea când Sfântul Ioan era patriarh, iar Sfântul Proclu era tânăr ucenic al său, Proclu avea ascultarea de a-i primi pe cei ce veneau să-l vadă pe Sfântul Ioan. Un bărbat slăvit al cetății tocmai fusese defăimat înaintea Împăratului Arcadie, iar acesta l-a alungat de la curte. De aceea, omul venise să-l roage pe Sfântul Ioan Gură de Aur să mijlocească pentru el înaintea împăratului. Proclu s-a dus să-l vestească pe patriarh de sosirea acelui om, dar, privind prin ușa întredeschisă, a văzut că, în vreme ce patriarhul scria, un bărbat stătea plecat deasupra lui, șoptindu-i ceva în ureche și a rămas tot astfel până în zori. În vremea aceasta, Proclu i-a spus boierului să se întoarcă în seara următoare, iar el a rămas în uimire, întrebându-se cine putea fi bărbatul acela ce grăia cu patriarhul și cum a putut intra nepoftit în cămara lui. În noaptea următoare s-a întâmplat același lucru, precum și în cea de-a treia noapte, iar Proclu se minuna și mai tare. Când Sfântul Ioan Gură de Aur l-a întrebat dacă a sosit boierul cu pricina, el i-a spus că venise și a așteptat trei nopți la rând, dar nu l-a putut vesti din pricina străinului celui bătrân și pleșuv care șoptea de trei nopți în urechea patriarhului. Umplându-se de uimire, Sfântul Ioan i-a spus că nu își aduce aminte să fi intrat cineva la dânsul în ultimele trei nopți. Atunci l-a întrebat pe ucenic ce înfățișare avea străinul acela, iar Proclu, arătând către icoana Sfântului Apostol Pavel, a spus că tot astfel arăta și străinul acela. Aflăm de aici că însuși Apostolul Pavel a călăuzit mintea și pana marelui său tâlcuitor.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, ed. Egumenița, 2010, pag. 675 – 679)