22 noiembrie: Sfânta Muceniță Cecilia. Sfântul Calist, Patriarhul Constantinopolului. Sfântul Mucenic Menign. Sfântul Mihail ostașul. Sfinții Apostoli Filimon și Arhip și Sfânta Muceniță Apfia


Pomenirea Sfintei Mucenițe Cecilia

Cecilia s-a născut la Roma din părinți cinstiți și bogați. Ea credea cu tărie în Hristos Domnul și avea mare râvnă pentru credință. Făgăduind lui Dumnezeu să-și păzească fecioria până la sfârșitul vieții, Sfânta Cecilia purta pe sub veșmintele cele scumpe dăruite de părinți o cămașă aspră de păr. Atunci când părinții au silit-o să se însoțească cu un tânăr păgân pe nume Valerian, Cecilia l-a povățuit pe mirele ei în noaptea nunții să meargă la Episcopul Urban și să primească botezul, iar mai pe urmă să viețuiască în feciorie. După ce a primit credința creștină, Valerian l-a adus la Hristos și pe fratele său Tivurtie. Nu mult după aceea, amândoi frații au fost osândiți la moarte pentru Hristos. Dar credința lor nu a slăbit nici în fața morții. Pe când erau duși la locul osândei, minunații frați l-au adus la credință și pe mai-marele străjerilor, pe nume Maxim. Astfel, toți trei au pătimit împreună pentru Hristos Domnul. Sfânta Cecilia a îngropat în același loc trupurile lor, după care a fost dusă și ea la judecată, pentru că pe mulți păgâni îi aducea cu sârguință la credința creștină. Într-o singură seară a câștigat pentru Hristos mai mult de 400 de suflete. Când judecătorul a întrebat-o ce anume îi dădea atâta râvnă, ea a răspuns: „Cugetul curat și credința neîndoielnică.” După munci (torturi, n.r.) cumplite, Cecilia a fost osândită la tăierea capului. Călăul a lovit-o de trei ori cu sabia peste grumaz, dar nu a putut s-o ucidă, ci numai a rănit-o. Din rănile ei a început să țâșnească sânge, pe care credincioșii îl adunau în ștergare, în bureți și în vase, ca să le fie spre tămăduire. După trei zile, sfânta muceniță și fecioară a lui Hristos și-a dat sufletul în mâinile Domnului ei, veselindu-se împreună cu Dânsul în veci. Sfânta Cecilia și cei dimpreună cu dânsa au pătimit pe la anul 230. Moaștele ei se află la Roma, în biserica închinată ei. În biserica apuseană, Sfânta Cecilia este cinstită ca ocrotitoare a cântărilor și muzicii bisericești.

Pomenirea Sfântului Calist, Patriarhul Constantinopolului

Calist a fost numit și Xantopoulos, după chilia cu acest nume din Muntele Athos, unde sfântul s-a nevoit multă vreme împreună cu fratele său duhovnicesc, Ignatie. Cu ajutorul lui Ignatie, Sfântul Calist a scris cele o sută de capete despre viața pustnicească, izvorâte din însăși cercarea vieții sale de nevoință. Ele se află printre scrierile de frunte ale literaturii ascetice. O mare înrâurire asupra vieții sale a avut-o dascălul său, Sfântul Grigorie Sinaitul, a cărui viață a scris-o. După ce a ajuns Patriarh al Constantinopolului, Sfântul Calist s-a îmbolnăvit și s-a săvârșit din viața aceasta pe când se afla în drum spre Serbia. Mai înainte de a porni la drum, Sfântul Maxim Kapsokalivitul din Muntele Athos i-a proorocit sfârșitul său apropiat.

Pomenirea Sfântului Mucenic Menign

Menign s-a născut în Helespont. El se îndeletnicea cu înălbitul pânzei, pentru care a și fost numit „Piuarul”. Pe vremea Împăratului Decius, el a rupt în bucăți hârtia pe care era scrisă porunca împărătească de prigonire a creștinilor. Pentru aceasta, a fost aruncat în temniță, unde i S-a arătat Însuși Domnul, îmbărbătându-l și zicând: ” Nu te înfricoșa, căci cu tine sunt!”. În clipa aceea, lanțurile s-au topit ca ceara, ușa temniței s-a deschis de la sine și el a ieșit slobod. Dar a fost prins și adus iarăși la judecată. Chinuitorii l-au muncit (torturat, n.r.) fără de omenie, i-au tăiat degetele de la mâini și de la picioare, iar apoi i-au tăiat capul. Capul tăiat al sfântului strălucea în noapte ca o făclie.

Pomenirea Sfântului și Dreptului Mihail ostașul

Mihail era de neam bulgar. Împreună cu prietenii săi, el lupta în oastea grecească împotriva agarenilor și etiopienilor, vădind minunată vitejie în luptă. Mihail a ucis un șarpe cumplit și a slobozit o fecioară. Curând după aceea, dreptul acesta s-a strămutat la viața cea veșnică. Sfântul Mihail a trăit și s-a săvârșit în veacul al nouălea. Trupul său a fost îngropat mai întâi în Tracia, dar, în anul 1206, Împăratul Caloian a mutat moaștele sale la Târnovo.

Pomenirea Sfinților Apostoli Filimon și Arhip și a Sfintei Mucenițe Apfia

Arhip a fost unul dintre cei șaptezeci de Apostoli. Apostolul Pavel îl pomenește în Epsitola sa către Coloseni (Coloseni 4:17), precum și în cea către Filimon, numindu-l pe dânsul împreună-oștean (Filimon 1:2). Inima creștinătății din Cetatea Colose se afla în casa lui Filimon. Aci se adunau creștinii la rugăciune. În epistola către Filimon, Apostolul Pavel o numea „biserica din casa ta” (Filimon 1:2). În vremurile acelea, Apostolii îi sfințeau pe ucenicii lor episcopi, pe unii în anumite dioceze, iar pe alții, să propovăduiască în felurite locuri. Filimon era unul dintre aceștia. Apfia, femeia lui, slujea în biserica cea din casa ei! În vremea unei sărbători păgânești închinate zeiței Artemis, toți credincioșii din Colose s-au adunat, după obicei, în casa lui Filimon pentru rugăciune. Aflând de adunarea aceasta, păgânii s-au repezit și i-au prins pe toți creștinii. Filimon, Apfia și Arhip au fost mai întâi biciuiți, iar apoi îngropați până la mijloc și bătuți cu pietre. Astfel, pe Filimon și pe Apfia i-au ucis, iar pe Arhip, aproape mort, l-au dezgropat și l-au lăsat spre batjocura copiilor. Aceștia l-au străpuns peste tot cu cuțitele. În felul acesta, cel împreună-oștean în luptă cu Sfântul Apostol Pavel bine și-a săvârșit călătoria pe cărarea sa pământească.

Cântare de laudă la Sfânta Muceniță Cecilia

Cecilia, având credință tare și bogată,
Mai minunată decât stelele, decât aurul mai aleasă,
Pe Crucea Domnului s-a țintuit,
Jertfind pentru Hristos tinerețe, veselie, însoțire și cinste!
Diavolul cel crud nu mai putea răpi nimic de la dânsa
Și, rămânâdu-i doar trupul, și pe acela l-a dăruit lui Hristos.
Pentru dragostea Lui, ea a dat lumea toată,
Ba încă două lumi a jertfit: trupul și sufletul ei cel curat.
Astfel arde văpaia credinței și a iubirii
Și, prin această văpaie, Cecilia cu slavă s-a încununat.

Surse: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, ed. Egumenița, 2010, pag. 684 – 686) și Proloagele de la Ohrida, vol. I, ed. Egumenița, 2010, pag. 210 – 211)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *