25 noiembrie: Pomenirea Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina, a Sfântului Mare Mucenic Mercurie, a Sfintei Mucenițe Mastridia
Pomenirea Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina
.
Ecaterina a fost fiica Împăratului Constus. După moartea tatălui ei, fecioara locuia împreună cu maica sa în Alexandria. Maica Ecaterinei era în taină creștină și, prin duhovnicescul ei părinte, a adus-o și pe fiică la creștinism. Într-o vedenie, Sfânta Ecaterina a primit un inel de la Însuși Iisus Domnul ca semn al unirii lor. Inelul acesta a rămas pe degetul ei până în ziua de astăzi. Ecaterina era foarte dăruită de Dumnezeu și deprinsese toată înțelepciunea grecească: filosofia, retorica și logica, precum și meșteșugul doctoricesc. Pe lângă acestea, fecioara era nespus de frumoasă la chip.
Când nelegiuitul împărat Maxentie a adus jertfe idolilor, poruncind și altora să facă asemenea lui, Ecaterina l-a înfruntat fără de teamă, dând pe față nebunia păgânătății lui. Împăratul, văzând că fecioara îl întrece cu înțelepciunea și învățătura, a chemat la sine 50 din cei mai aleși înțelepți, ca să o înfrunte în cele ale credinței și să o rușineze. Dar Ecaterina a fost aceea care i-a biruit și i-a rușinat pe dânșii. Aprinzându-se de mânie, împăratul a poruncit ca toți cei 50 de înțelepți să fie arși de vii. Prin rugăciunile sfintei, mai înainte de a fi omorâți, ei au mărturisit cu toții numele lui Hristos și s-au făcut creștini.
După ce a fost închisă în temniță, Ecaterina l-a adus la credința cea adevărată și pe Porfirie, voievodul oștilor împărătești, dimpreună cu două sute de ostași, precum și pe însăși împărăteasa Augusta Vasilisa. Aceștia toți au murit mărturisind pe Hristos.
În vremea pătimirilor Sfintei Ecaterina, un înger al lui Dumnezeu a venit la dânsa și a sfărâmat roata pe care era muncită sfânta fecioară. Mai pe urmă, i s-a arătat Însuși Domnul Iisus Hristos și i-a adus mângâiere. După multe chinuri, Ecaterina s-a săvârșit de sabie în ziua de 24 noiembrie a anului 310, fiind în vârstă de 18 ani. Din trupul ei a curs lapte în loc de sânge. Moaștele sale cele făcătoare de minuni odihnesc în Muntele Sinai. VIDEO: (articolul continuă mai jos)
Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Mercurie
.
Pornind împăratul Decius la război împotriva barbarilor, era în oastea sa un bărbat de frunte, pe nume Mercurie, mai-marele trupei Martenses din Armenia. Pe când se afla în luptă, lui Mercurie i s-a arătat un înger al Domnului, care i-a pus o sabie în mână și l-a încredințat de biruința asupra vrăjmașilor săi. Cu adevărat, el a arătat minunată bărbăție în luptă, tăindu-și dușmanii ca pe firele ierbii. După slăvita sa biruință, Decius l-a făcut voievod peste oștile sale, dar oamenii cei pizmași l-au pârât împăratului că este creștin, lucru pe care el nu l-a ascuns, ci l-a mărturisit pe față. Atunci Mercurie a fost dat la multe și grele chinuri: a fost tăiat în fâșii cu cuțitele și ars de viu. Dar un înger al lui Dumnezeu i s-a arătat în temniță și l-a tămăduit. La urmă, împăratul a poruncit ca voievodul Mercurie să fie dus în Capadocia și acolo să i se taie capul.
După împlinirea osândei, trupul lui s-a albit ca zăpada și dintr-însul ieșea bună-mireasmă de tămâie. Moaștele sale făcătoare de minuni au tămăduit mulțime de bolnavi.
Acest preaminunat ostaș al lui Hristos a pătimit pentru credință cam între anii 251 și 259 și a mers să se sălășluiască întru Împărăția Domnului și Dumnezeului său.
.
Pomenirea Sfintei Mucenițe Mastridia
.
Mastridia era din cetatea Alexandria și viețuia în sihăstrie și rugăciune, câștigându-și pâinea din lucrul mâinilor sale. Un tânăr, arzând de trupească patimă pentru dânsa, o tulbura necontenit. Nevoind să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu și neputând scăpa lesne de tânărul cel neînfrânat, Sfânta Mastridia l-a întrebat odată ce îndrăgește cel mai mult la dânsa. El a răspuns: ” Ochii tăi!”. Atunci sfânta a luat acul cu care țesea și și-a scos ochii. Astfel, Mastridia a dobândit și odihna sa, și a izbăvit și sufletul tânărului de la pieire. Tânărul acela s-a căit cu amar și s-a făcut monah.
.
Cântare de laudă la Sfânta Mare Muceniță Ecaterina
.
Ecaterina cea înțeleaptă, de viță împărătească,
S-a făcut mucenița Mântuitorului Hristos.
Smintitul Maxentie i-ar fi dăruit viața
Dacă ea ar fi voit să-i fie împărăteasă!
Sfânta Ecaterina, strălucind ca aurul cel curat,
A răspuns împăratului astfel:
„Mirele meu este Hristos cel Înviat
Și nu voiesc iubirea unui om stricăcios.
Tu râvnești trupul meu: stricăciunea caută stricăciune,
Iar duhul nestricăcios râvnește veșnicia.
Învelișul trupului are să piară,
Iar omul cel drept poartă grijă de sufletul nemuritor.
Fă cum ți-e voia, dă-mă la chinuri,
Arde-mă de vie, trage-mă pe roată,
Nu mă pot lepăda de sufletul meu,
Nici să mă închin altuia fără numai lui Hristos Dumnezeu.
Adu-ți aminte, împărate, curând vei muri
Și viermii vor năpădi afară din hoitul tău,
Viermii îți vor fi slava, ei vor mânca din tine,
Vei fi însoțit și întâmpinat de blestem,
Căci îndrăznești a lupta cu Hristos, Cel mai tare ca moartea.
Sub piatră șezând, de ea vei fi zdrobit.”
Sfântă Ecaterina, a lui Hristos fecioară,
Lepădat-ai scaunul împărătesc pentru adevărul cel veșnic,
Întru veșnica Împărăție acum sălășluiești
Și în Raiul cel desfătat cu îngerii te veselești.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, ed. Egumenița, 2010, pag. 692 – 695)