Despre luminile (lumânările) și umbrele lui Vasile Bănescu. OPINIE Prof. Vasile Chira

Opinia de mai jos a fost publicată pe blogul său de profesorul universitar, scriitorul, filozoful și politicianul Vasile Chira din Sibiu și reprezintă exclusiv punctul de vedere al autorului. (Redacția)

 La scurt timp după protestul AUR de miercuri  seara, 7 februarie de  la sediile PSD din țară, împotriva  comasării alegerilor, dar și față de   „acțiunile abuzive, neconstituționale și ilegale” ale acestui partid, unde membrii acestei formațiuni au aprins simbolic lumânări, au adus cruci și sicrie, Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al BOR, a scris un text pe Facebook în care își manifestă îngrijorarea pentru „instrumentalizarea grotescă a credinței și a simbolurilor sale concrete în agora politică”: “Întrucât realitatea imediată ne solicită mereu atenția, inclusiv morală, nu doar rutieră și pietonală, este vital pentru noi și pentru societate să acordăm totdeauna prioritate, nu doar de dreapta, bunului-simț ca expresie a legii morale și ca pedagog la purtător. Aproape al tuturor.

            Contextual, să ne amintim, în calitate de creștini lucizi, ori de câte ori creștinismul e (pre)luat în deșertul ambițiilor partinice electorale și folosit ca instrument contondent împotriva adversarilor, că nimic nu e mai străin creștinismului însuși real asimilat și Bisericii ca „școală” a discernământului, smereniei și moderației, decât caricaturizarea lor prin instrumentalizarea grotescă a credinței și a simbolurilor sale concrete în agora politică.

            Lumânările, de exemplu, se aprind pentru cei adormiți în Domnul și pentru cei vii care au nevoie de ocrotirea Lui. Chiar și pentru vrăjmași. Niciodată pentru entități publice sau politice. Întrucât în creștinism este vorba despre persoane (meta)fizice, nu juridice. Un lucru care ține de abecedarul credinței.

           „Cele ale lui Dumnezeu” sunt, prin firea lor, și așa trebuie să rămână, separate de „cele ale Cezarului”.

            Ispita unirii lor conduce inevitabil la edulcorarea religiei și la butaforizarea politicii, ambele efecte fiind profund dăunătoare sănătății organismului social “.

            Care simboluri, domnule Vasile Bănescu? De când lumânările au devenit simboluri ale credinței ?

           De când  stabiliți dumneavoastră reguli pentru cine aprinde și când aprinde lumânări?

           Pe de altă parte, chiar dacă  AUR v-ar lua în serios sfaturile și interdicțiile, criticile dumneavoastră ar rămâne fără obiect, de vreme ce scrieți că lumânările “se aprind” nu doar “pentru cei adormiți în Domnul”, ci și “pentru cei vii care au nevoie de ocrotirea Lui. Chiar și pentru vrăjmași”. Oare există, domnule  Bănescu, mai mari dușmani ai acestui popor decât liderii partidelor politice mainstream care de 34 de ani au sărăcit voit poporul român, care au distrus industria, au vândut resursele, au aruncat în bejenie aproape 10 milioane de români, au îndatorat țara, ne-au băgat în ultimii ani bătrânii în saci negri de plastic și i-au îngropat ca pe câini?

            Cât tupeu, câtă nerușinare trebuie să ai să ataci  o formațiune  politică conservatoare care a luptat împotriva introducerii Certificatului „Verde” la locul de muncă, să împroști cu noroi într-un partid care susține pe față valorile creștine și să susții indirect niște partide care ne-au închis bisericile de Paști, ne-au ținut în casă ca pe vite și ne-au ademenit să ne vaccinăm, în condițiile în care s-a dovedit că serul experimental, folosit pe post de vaccin anti-COVID, a lăsat în urmă zeci de milioane de bolnavi și aproape 15 milioane de morți pe întreaga planetă?

          Confecționate inițial din tulpini de cânepă îmbibate în grăsimi  de origine animală sau vegetală, lumânările au fost folosite cu cel puțin 4000 de ani înaintea erei ceștine pentru iluminarea caselor sau a templelor. Abia mai târziu, aprinderea lumânărilor a primit semnificații simbolice.

           Lumânările nu sunt neaparat un simbol al  religiilor, nu  reprezintă  un simbol folosit exclusiv de creștinism. Se folosesc în  timpul penelor de curent, în ședințele de aromaterapie, în exercițiile de relaxare, în timpul unor cine romantice etc.

          Vorbim, totuși, de lumânări, domnule Bănescu, nu de Sfânta Lumină! Vorbim de derapaje politice, de șmecherii, de lideri corupți, de partide vândute colonizatorilor, de slugi, de atac la democrație,  realități despre care domnia voastră nu scoateți o vorbă !

           De fapt, dacă ați condamna aceste  atacuri neomarxiste la democrație, la ontologia umană, după ce ați vorbit de „binefacerile” vaccinului, încurajând indirect credincioșii ortodocși să se vaccineze, după ce ați jignit preoții precauți, inteligenți și informați, care au combătut această metodă criminală, camuflată, estetică, pliată intenționat, pentru a prosti oamenii, pe practica istorică, profilactică  a vaccinării, ați da dovadă de inconsecvență.

           Prin decizia de a organiza comasat alegerile   europarlamentare cu cele  locale, dar și unul dintre cele două  tururi ale prezidențialelor cu parlamentarele, PSD și PNL au dat foc la fitilul democrației, la făclia țării, nu la o bucată de ceară sau seu. Despre pângărirea simbolului democratic, despre focul pus la temelia principiilor care definesc Statul de drept, despre folosirea arbitrară a puterii de către guvern ar fi trebuit să vorbești mai degrabă, domnule Bănescu, nu despre faptul că niște cetățeni, nemulțumiți de abuzul unor politicieni corupți, au ales să aprindă câteva bucăți de parafină pentru a  sugera înmormântarea democrației românești.

             Dumneavoastră, domnule Vasile Bănescu și Biserica Ortodoxă care te mandatează să vorbiți în numele ei, ar trebui să încurajați partidele politice conservatoare, naționaliste, suveraniste,  indiferent că este vorba de  partidul AUR, al deputatului George Simion, de partidul  S.O.S. România, al senatoarei Diana Iovanovici Șoșoacă, de Mișcarea Națională a doctorului Mihai Târnoveanu, de  Partidul Satului Românesc, de Partidul Alianța Renașterea Națională,  de Alianța Național-Țărănistă, de Coaliția pentru Națiune etc. pentru că aceste formațiuni apără Biserica, credința, cultura, obiceiurile și tradițiile românești, identitatea românească, luptă pentru drepturile și libertățile cetățenilor, pentru normalitate în definitiv, nu să le boicotați, să le atacați, sprijinind în același timp în ascuns și pe față PSD-ul și PNL-ul pe care le-ați ajutat vreme de 34 de ani și nu au făcut decât să ducă România de râpă.

            Reacția membrilor AUR e cât se poate de legitimă, de naturală, fiind  îzvorâtă în ultimă instanță, din instinctul de conservare al  corpului social, politic, etic, în fața atacului la reperele axiologice care-l compun. La ce altceva să te gândești, când vezi pe acești killeri politici lovind mortal, fără urmă de empatie,  trupșorul, oricum  fragil, diafan, al  democrației românești, decât la un obiect funebru, la un simbol thanatic, la prohodul  bunului simț și al spiritului democratic.

          Majoritatea  credincioșilor ortodocși, preoți de mir, monahi și monahii sunt de părere că Vasile Bănescu este un personaj nepotrivit pentru funcția de purtător de cuvânt al BOR, mai ales după gafele din pandemie, după fidelitățile lui față de  agenda neomarxistă de la Bruxelles și după impertinențele proferate la adresa unor episcopi.

             Istoricul și publicistul  clujean Ionuț Țene îl acuză pe Vasile Bănescu de faptul că intenționează să demanteleze Biserica Ortodoxă din interior, că se exprimă într-un mod “complicat”, “alambicat” și că nu are „ absolut nimic cu credința și religiozitatea practicantă” : „În acest context am fost șocat la propriu, ca mirean ortodox, când am citit comunicatul Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care este scris în stilul gregar și superficial al lui Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, care, în ultimul timp, s-a autoproclamat promotorul ideilor ”progresiste” absconse din Biserica noastră, în rând cu duhul secularismului și lumescului contemporan. Mai mult, consider că este foarte grav ca un laic din biserică să aibă influență și putere mai mare decât ierarhii: episcopii și mitropoliții. De-a lungul anilor, am sentimentul că mireanul Vasile Bănescu este cel care reprezintă BOR, nu episcopii, mitropoliții și patriarhul. După 34 de ani de la revoluție, un mirean și un laic vorbește tot mai des și mai răspicat public, dă directive, parcă în numele ierarhilor, ceea ce nu este firesc și nici statutar în Biserica noastră creștină apostolică, unde episcopul este vasul și păstorul care împărtășește poporului credincios sfințenia Harulului Domnului Nostru Iisus Hristos. Mai mult, comunicatul Cancelariei BOR dat publicității recent m-a uimit din punct de vedere al legalității. Parcă este decupat din comunicatele secretariatului pentru culte al ultimului guvern comunist, Constantin Dăscălescu din 1989”.

            Dacă, în anii trecuți, au existat în Biserică Orodoxă și în societate  voci mai mult sau mai puțin timide care cereau destituirea lui Vasile Bănescu din funcția de purtător de cuvânt al BOR, în ultimul timp, tot mai mulți preoți,  monahi, teologi, episcopi, jurnaliști, intelectuali creștini etc. sunt de acord că Bănescu este o persoană  incompatibilă cu o astfel de responsabilitate. Așa se face că în 22 ianuarie a fost creată pe site-ul https://www.petitieonline.com/cerem_demiterea_lui_vasile_banescu_d o petiție adresată Patriarhului Daniel  prin care se cere  demisia lui Vasile Bănescu.

           Petiția  cu pricina, semnată până acum de peste 2500 de persoane, îi aduce  purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, printre altele, următoarele acuze: ”are lacune mari in materie de teologie, necunoscand nici Sfânta Scriptură, nici Sf Tradiție, nici Predania, nici scrierile sfinților. Dl Bănescu si-a exprimat părerile proprii în probleme teologice și nu numai, de importanță vitală, dar într-o direcție și manieră total eronate […] critică tendința unor oameni de a amplasa icoane în birouri […] A atacat vehement și fără o bază teologică, mai mulți ierarhi foarte iubiți, ai Bisericii noastre, printre care pe PS Ignatie al Hușilor, IPS Calinic al Sucevei și Rădăuților și, nu în ultimul rând, pe IPS Teodosie, unul dintre cei mai iubiți și apreciați ierarhi, de către milioane de credincioși, care nu au uitat cum a apărat Biserica și rânduiala în timpul circului numit pandemie […]  Dl. Bănescu nu are autoritate morală, iar conduita și viața personală nu sunt în acord cu morala creștină, fiind contestat de marea majoritate a creștinilor ortodocși […] Dl Bănescu se raliază unor persoane controversate, care mimează credința ortodoxă, dar, de fapt, fiind admiratori ai neobolșevismului, ai progresismului cu toate smintelile care vin o dată cu el (vezi grupul Paleologu, Patapievici, Baconschi, Pleșu, Papahagi). Îmbătat de neologisme, pe care probabil nici nu le înțelege, acest domn Vasile Bănescu, ca „purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române”, recte Patriarhiei Române, duce într-un ridicol iremediabil patriarhia română și, prin asociere, BOR […]  a jignit inclusiv milioane de români din poporul ortodox etc.“

            Luările de poziție ale lui Vasile Bănescu din ultimii ani sunt în măsură să contureze trăsăturile profilului intelectual și etic al acestui domn. De altfel, nu există, în ce-l privește, decât  trei variante: ori e prost, ori e ignorant (incult politic, istoric, teologic), ori e oportunist. Mai există, desigur, și a patra variantă și anume să aibă câte ceva din ultimele două, pentru că de lipsa inteligenței nu-l putem, totuși, suspecta.

          Un lucru este cert: Vasile Bănescu nu este numai purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, ci și reprezentantul facțiunii progresist-neomarxiste din această instituție. Așa se explică imunitatea sa, inamovibilitatea sa, tupeul său, faptul că nemulțumirile din partea societății civile, petițiile de destituire ale clericilor, inclusiv ale episcopilor, rămân fără rezultat.

             Personal, dacă aș fi în locul Preafericitului Daniel, nu l-aș fi  angajat niciodată pe Vasile Bănescu la Patriarhie, iar dacă mi-ar fi fost inițial impus de anumite structuri secrete sau discrete, cum cel mai probabil s-a întâmplat, dacă ne gândim că purtătorul de aberații cu pricina este ginerele lui Silviu Curticeanu, fostul șef de Cabinet al lui Ceaușescu, membru supleant al CC al PCR, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, deputat în Marea Adunare Națională, condamnat după 1990 la închisoare pentru „complicitate la tentativă de omor deosebit de grav”, împreună cu alți tovarăși de  partid, l-aș  fi concediat pe acest domn, din cu totul alte considerente. Mai exact, din rațiuni lingvistice, onomastice. Cum să ai în fruntea unei instituții spirituale, care  proclamă sărăcia  drept cale de mântuire, un purtător de cuvânt pe care-l cheamă Bănosu sau Bănescu?

Lector univ. Vasile Chira

Facultatea de Teologie ”Andrei Șaguna”

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

Doctor în filosofie al Universității ”Babeș Bolyai” din  Cluj-Napoca

Membru al Uniunii Scriitorilor din România

Scriitor, filosof, teolog, artist și activist civic

Președintele Institutului de Studii Inter-Pluri-și Transdisciplinare / Institute of Pluri-, Inter- and Transdisciplinary Studies (IPITS )

Membru al Partidului AUR

Membru al Senatului  Partidului AUR

De același autor:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *