
Piotr Tolstoi, despre război și pace: Ucraina nu va exista niciodată în frontierele dinainte de război. Nu mai credem în acordurile cu europenii și americanii, tună vicepreședintele Dumei de Stat ruse
Pe fondul deteriorării relațiilor franco-ruse după recentele declarații ale lui Emmanuel Macron privind trimiterea de trupe NATO în Ucraina, publicăm traducerea (aproximativă) a interviului luat de jurnalistul francez Jérémy Normand al BFM TV la Moscova lui Piotr Tolstoi, deputat în Duma de Stat a Rusiei și membru în consiliul superior al partidului prezidențial „Rusia Unită”. Subliniind că opiniile strănepotului marelui scriitor Leon Tolstoi nu coincid neapărat cu cele ale redacției noastre, le considerăm relevante prin lipsa lor de originalitate (dar originale prin vehemența lor!), care coincide perfect cu narativul rusesc actual, atât de puțin cunoscut sau receptat pe meleagurile noastre, unde singura astfel de fereastră comunicațională a mai fost deschisă doar de interviul luat de Tucker Carlson lui Vladimir Putin.
„Piotr Tolstoi: Bună, Remy! Sunt încântat să te văd!
Jurnalistul Jérémy Normand: Încântat de întâlnire! E un loc bun pentru a ne vedea aici? (pe malul râului Moscova, n.r.)
P.T.: -Desigur, avem Kremlinul în spatele nostru… Doar vremea asta fără soare…
J.N.: -Aici e aproape la fel de romantic ca istoria relației a două țări care se cunosc bine, iar dumneavoastră sunteți în stare să o cunoașteți în calitate de ultim strănepot al lui Tolstoi, care a scris „Război și Pace”, deci știți câte ceva despre aceste relații, cu suișurile și coborâșurile lor.
P.T.: Știți, rușii sunt încă nemulțumiți de faptul că primele 10 pagini din „Război și Pace” sunt în franceză. Ei zic: dar ce-i asta?!
J.N.: -Ce nu mai merge în relațiile ruso-franceze?
P.T.: -Ele nu mai funcționează din cauză că francezii au crezut că au dreptul să le dea lecții rușilor. După sfârșitul Războiului Rece, ei și-au imaginat că l-au câștigat împreună cu americanii. Ei (francezii) au uitat istoria Europei, și mă refer nu numai la războaiele napoleoniene, ci și la ultimul război (mondial). Astăzi, când dl. Macron spune că va trimite soldați la Odesa, trebuie să i se aducă aminte că, la ultimul mare război din Europa, Franța a rezistat doar o zi contra naziștilor, pe când rușii au ținut piept 4 ani și au și câștigat războiul cu Berlinul. O s-o spun foarte direct, ideea de a trimite soldați francezi în Ucraina se va termina cu sicriele în Orly, înfășurate în tricolor, și nu Macron e cel care se va duce să le caute. Francezii trebuie să înțeleagă consecințele, asta-i tot.
J.N.: -Vorbiți-ne puțin de noi (francezii), vă rog, dat fiind că stăpâniți franceza la perfecție și ați studiat în Franța…
P.T.: -Da, mi-am făcut o parte din studii în Franța și am lucrat, de asemenea, pentru presa franceză aici, la Moscova, în anii ’90.
J.N.: -Deci cunoașteți și ați iubit Franța. Ce nu mai funcționează, de ce nu ne mai iubiți?
P.T.: -Și de ce ar trebui să vă iubesc? Ați impus 19 mii de sancțiuni împotriva țării mele, duceți un război economic, mințiți zilnic despre Rusia pe BFM, răspândiți narațiuni despre războiul din Ucraina care sunt pentru noi (rușii) cu totul de neconceput și toate provocările din acești doi ani care au trecut în presă contra Rusiei și care fac rușilor o imagine de mâncători de copii la micul dejun. Deci, cu toate că iubim Franța și pe francezi, totuși nu putem să acceptăm așa ceva.
J.N.: -Ce anume a deraiat în modelul nostru? Vladimir Putin pune modelul rusesc în opoziție cu modelul unui Occident care ar fi decadent. Ce anume este decadent la noi, francezii?
P.T.: -Uitați-vă la guvernul dumneavoastră! Am fi putut, înainte de secolul al XXI-lea, să ne gândim că nu este decadent să ai persoane atât de speciale la guvernare?
J.N.: -Vă referiți la faptul că prim-ministrul Gabriel Attal e homosexual?
P.T.: -Da, mă refer la faptul că astăzi Franța e condusă pur și simplu, pe de o parte, de perverși.
J.N.: -A fi homosexual înseamnă să fii „special”, ba chiar pervers?
P.T.: -Categoric! Pentru noi (rușii) da, absolut!
J.N.: -Deci, în Rusia nu există homosexuali?
P.T.: -Desigur că există, dar nu în guvern!
J.N.: -Pot homosexualii din Rusia să trăiască liber, protejați de guvern?
P.T.: -Desigur, viața privată le este protejată, dar nu au dreptul la propagandă deschisă a modului lor de viață.
J.N.: -Faptul că prim-ministrul nostru, Gabriel Attal, e homosexual declarat, face parte pentru dumneavoastră din decadența occidentală despre care vorbeați adineauri?
P.T.: -Desigur! Dar, ascultați, nu (despre asta e vorba, ci despre), degradarea liderilor europeni. Uitați-vă cu cine trebuie să avem de a face în zilele noastre: cu Scholz, cu Macron, cu Borrell etc.! Deci, sunt oameni care nici măcar n-au idee de cuvântul lor, care nu-și pot ține cuvântul!
J.N.: -Ce anume iubeați la noi (francezii) și nu mai regăsiți atăzi? Dumneavoastră, care ați fost atât de des în Franța, ce anume iubeați la Franța și astăzi nu mai găsiți în ea?
P.T.: -Ascultați, eu iubesc Franța, îi iubesc cultura, îmi pare foarte rău că nu voi putea să-mi duc copiii la Luvru, să le arăt Parisul ș.a.m.d. (în urma sancțiunilor impuse Rusiei, n.r.)…
J.N.: -Păi asta deoarece ați putea trimite mai ușor o bombă nucleară la Paris, cam acesta-i discursul… Rușii au calculat cât i-ar lua unei bombe nucleare rusești să ajungă la Paris: două minute!
P.T.: -Nu chiar două minute, ci puțin mai mult…
J.N.: -A, deci ați început deja să calculați planurile?
P.T.: -Bine-nțeles, se calculează deoarece, precum știți, ceea ce este important pentru Rusia din punct de vedere istoric este să se asigure securitatea țării. Iar când țările NATO, printre care și Franța, își pun rachetele în jurul frontierelor noastre și vor să pună rachete în Ucraina prin aderarea acesteia la OTAN (NATO, n.r.), pentru noi este inadmisibil!
J.N.: -Am auzit aici, traduse în rusă, cuvintele lui Emmanuel Macron. Urmăriți îndeaproape ceea ce spune președintele francez și, în plus, cancelarul german? Ce anume din afirmațiile lui Macron zbârlește părul puterii ruse?
P.T.: -El este primul dintre liderii europeni care a evocat direct trimiterea de soldați pe teren în Ucraina. Aceasta e o declarație foarte îngrijorătoare pentru noi (rușii) deoarece ea ne aduce al Treilea Război Mondial mai aproape.
J.N.: -Dar voi, rușii, sunteți cei care vorbiți de al Treilea Război Mondial, nu noi, francezii.
P.T.: -Desigur, voi, francezii, care vreți să veniți cu soldați la Odesa, un oraș rusesc, sunteți pe punctul de a provoca Al Treilea Război Mondial. Deoarece, nu știu, după trei – patru sute de soldați francezi uciși, președintele vostru se va afla într-o capcană: va trebui fie să accelereze istoria, fie să sporească prezența trupelor, fie să-și retragă trupele.
J.N.: -Dumneavoastră, rușii, guvernul, Kremlinul spuneți de asemenea că Donbasul e rusesc și că o mare parte din Ucraina ar fi rusească. Din punct de vedere istoric, desigur, nimeni nu contestă cultura comună dintre aceste teritorii și Rusia…
P.T.: -Nu e vorba de cultură comună, ci de aceeași cultură, căci e același popor!
J.N.: -Eu, ca jurnalist, am fost în Ucraina de la începutul războiului încoace, am întâlnit ucraineni și toți îmi spun dorința lor de a rămâne la distanță de Rusia, de a-și păstra independența, de a rămâne ucraineni și a nu deveni ruși. Auziți această voce a ucrainenilor care vă spun „Lăsați-ne în pace, vrem să fim independenți”?
P.T.: -Am așteptat timp de 30 de ani ca acești ucraineni să se oprească din a face prostii împotriva celor 20 de milioane de ruși care trăiau în Ucraina, să nu le mai interzică limba, să nu le mai interzică educația în limba rusă, să nu mai interzică istoria – de altfel, comună – pe care o au Ucraina și Rusia.
Ucraina e țara mea, trecutul meu, … a fost mama Kievului, țara asta e a mea și eu nu vreau ca țara mea să devină o țară nazistă, cum este astăzi, și eu nu doresc ca țara mea să vorbească o altă limbă și nu vreau ca țara mea (Ucraina) să fie o bază a NATO pentru rachete dispuse contra țării mele (Rusia) și nu vreau ca țara mea Ucraina să rămână sub dictatura țărilor occidentale din NATO.
Ucraina nu va exista niciodată în frontierele pe care le avea înainte de război. Punct! Nu va exista niciodată. Pentru noi, e o chestiune existențială și nu ne vom opri, nu ne vom retrage trupele, nu ne vom preface că suntem… Nu mai credem în acordurile cu europenii, nu mai credem în acordurile cu americanii! Ne vom garanta securitatea până-n punctul în care se va decide de Vladimir Putin, președintele Rusiei. Și, deci, la acel moment când vom spune că ne oprim va fi o nouă conferință despre securitate în Europa, ca cele de la Helsinki sau Yalta. Atât de simplu este!
J.N.: -Președintele nostru refuză, atunci când vine vorba de această situație, și…
P.T.: -Ne doare-n cot de opinia sa! (verbul folosit în franceză e mult mai vulgar decât în traducerea română, n.r. Articolul continuă sub foto…)

J.N.: -Vă doare-n cot de ce zice Emmanuel Macron?!
P.T.: -Exact!
J.N.: -Și când vă spune că e gata, eventual, să nu-și mai impună limite?
P.T.: -Ne doare-n cot de limitele sale, ne doare-n cot de Macron, de ceea ce zice Macron, ne doare-n cot de limitele lui Macron și vom ucide…
J.N.: -Dar Franța e o putere nucleară…
P.T.: -Într-adevăr, cu (doar) 200 de rachete! Și-i vom ucide pe toți soldații francezi care vor veni pe teritoriul ucrainean, pe toți! Fiindcă astăzi există, per ansamblul conflictului din Ucraina, 13 mii de mercenari, dintre care 367 francezi, dintre care 147 au fost deja uciși.
Deci, 147 de cetățeni ai Franței au fost deja omorâți în Ucraina. Și vom ucide pe toată lumea, nu vă faceți griji!”
VIDEO BFM TV: (Puteți urmări și un interviu mai vechi BFM TV cu Piotr Tolstoi)