România, lăsată în urmă cu frontierele terestre după aderarea în Aero-Schengen
De ziua păcălelilor, 1 aprilie, România a fost primită în Spațiul Schengen doar cu frontierele aeriene și maritime, la 13 ani după ce împlinise toate condițiile tehnice pentru a intra în Schengenul terestru, principalul motor economic al unei țări membre UE.
Pentru a cosmetiza al doilea eșec al coaliției PSD-PNL de a declanșa primirea României în Spațiul Schengen complet, euro-parlamentarul PNL Siegfried Mureșan s-a pozat la primele ore ale dimineții în Aeroportul Otopeni, scriind pe Facebook că, mulțumită Schengen, n-a așteptat decât 5 minute la coadă.
Or, timpii cei mari de așteptare se înregistrează la frontiera terestră vestică, unde TIR-urile încărcate cu marfă de export, autocarele și mașinile de 2 – 4 – 8 locuri pot întârzia ore întregi pentru controlul vamal. Un cetățean i-a comentat lui Siegfried Mureșan, arătându-i o coadă rutieră întinsă pe sute de metri: „Ia uită-te aici, stau de 2 ore la Cenad, vă place să vă lăudați că ați făcut și ați dres”.
Altul i-a scris: Problema nu este la aeroport unde stăteam 2/3 minute. Problema este în vamă la camioane, unde stau cu orele sau chiar cu zilele. Ați rezolvat fix pix”.
„Greu nu este să intri sau să ieși din țară, greu este să trăiești în țară”, a concluzionat un altul.
Oricum am interpreta această „victorie” parțială care ne arată unde ne este locul în „Europa cu 3 viteze”, n-avem cum să nu realizăm că diferența dintre Air Schengen și Schengen-ul complet este diferența dintre „ăștia” și „restul lumii”.
Iar, din punct de vedere suveranist, este o mare dovadă a faptului că locul nostru nu este în UE, căci UE a eșuat în a-și împlini promisiunile față de noi în tot timpul care a trecut din 2007 până în 2024. Dacă, în acea epocă de euro-entuziasm, UE părea o partidă bună, ani de zile mai târziu ea nu mai seamănă cu acea dragoste de tinerețe, ci cu o doamnă trecută, ale cărei gesturi de cochetărie nu mai pot să ne atragă decât dezgustul.