Îngeri și oameni cântă împreună: Hristos a înviat! Jurnal de viețuitor
Îngeri și oameni cântă împreună: Hristos a înviat!
Noapte de Înviere la Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Curtea și strada sunt arhipline atât de credincioșii practicanți, cât și de cei ocazionali, veniți doar pentru a lua Sfânta Lumină. În timpul primei părți a slujbei, oficiate pe treptele catedralei de ÎPS Laurențiu și un sobor de preoți, cântărilor de „Hristos a înviat!” venite din piepturile coriștilor, dar și ale oamenilor simpli, li se adăugau strigătele pescărușilor care zburau anume printre turlele catedralei, atrași parcă de reflectoarele care îi făceau să pară și mai albi. Mi-am adus aminte de legenda fiilor de împărat transformați în lebede și m-a străfulgerat un gând: dar dacă aceste păsări inofensive, pe care le admirasem și în serile precedente, or fi o materializare a îngerilor care co-liturghisesc cu oamenii în noaptea de Înviere? (duminică, 5 mai 2024)
Minunat de nedreapta lume a supraviețuitorilor
Conducându-mi pe ultimul drum puiul de vrabie pe care îl „salvasem” de pe asfalt luni seara (și care a murit 6 ore mai târziu), pe malul Cibinului am observat vrăbii bălăcindu-se vesele, ba chiar rândunele care zburau peste apă și se lăsau o clipă cu pieptul pe valuri, din pura plăcere a unei hidratări fugare. De rațe nici nu mai vorbesc, ele fiind stăpânele locului! Simțeam o ciudă pe bucuriile astea păsărești aproape ostentative, pe care natura i le refuzase micului meu prieten. Apoi m-a lovit o constatare: această lume veselă și aparent abundentă care ne ia ochii e, de fapt, clădită pe mult mai multe rateuri care nu se văd – așa-numita „selecție naturală”. Vrăbiile și rândunelele care acum se bucură de viață sunt alea 25% care au supraviețuit căderii din cuib, care au știut să-și ia zborul la apropierea unei pisici și care au aripile mai puternice decât valurile. Transpusă în lumea oamenilor, situația stă și mai tragic: ce vedem în jur sunt foștii prunci care nu au fost avortați și care au supraviețuit bolilor / accidentelor copilăriei. În umbră se află un mult mai numeros popor care nu a mai văzut lumina zilei sau nu a rezistat intensității acesteia. Lumea asta „nedreaptă” e o lume exclusiv a învingătorilor / supraviețuitorilor. (Marți, 30 aprilie 2024)
Biserica Brukenthal: Avem un idol în Piața Mare, e timpul să-i organizăm un cult
De când a apărut statuia lui Samuel von Brukenthal, avatarul ocupației austro-ungare a Ardealului, în Piața Mare din Sibiu, turiști de toate felurile, nu doar străini de neamul sau limba română, se fotografiază cu aceasta fără să-și pună probleme istorice. Nu e vina lor că baronul tronează în poate cel mai circulat loc din piață. Ei se pozează cu statuia lui pentru a dovedi pe Facebook că au fost la Sibiu, cum ar face cu turnul Eiffel pentru a arăta că au pus piciorul în Paris.
Puțin mai ascunsă vederii, dar tot ultracentral, se află catedrala lutherană „Sf. Maria” din Piața Huet, care împarte o curte comună cu Liceul „Brukenthal”, de limbă germană, și cu statuia mai puțin celebră (deși mai ilustră) a lui Georg Daniel Teutsch. Intelectualii n-au așa mare atracție la vulg ca baronii!
Ei bine, plimbându-mă duminică după-amiază pe o străduță din centrul Sibiului, departe de ambele piețe, dar totuși în zonă, observ o familie care își făcea fotografii aproape fiecărui membru al său cu un obiectiv turistic ce se profila în fundal – era turnul bisericii lutherane sibiene. O familie numeroasă de români din Ilfov, care se îndrepta(u) spre locul unde își parcase(ră) mașina cu 8 locuri de tip mini-van. Una dintre femei exclamă: „Asta-i Biserica Brukenthal!”. E prima dată când aud o asemenea formulare, dar se pare că vecinii lui Caragiale au păstrat ceva din geniul său.
Acum, că tot avem idolul din Piața Mare, e timpul să i se dedice și un cult organizat. O non-biserică ce se pretinde „evanghelică”, dar care la Referendumul despre Căsătoria Bărbat + Femeie din 2018 și-a îndemnat credincioșii să voteze cum le dictează conștiința. Curat neevanghelic! (duminică, 28 aprilie 2024)
Cel mai păzit locatar al Sibiului locuiește la București. Fabrica „Trei Stejari” sau „tot ce-i românesc (nu) piere” (Vineri, 26 aprilie 2024)
Am trecut azi pe strada Bîlea din Sibiu, unde e casa lui Iohannis, aia locuită, nu celelalte 5 care se închiriază. Pe partea cealaltă a șoselei, o gheretă de pază cu geamuri negre. Iar, pe trotuarul din fața casei, stâlpii de iluminat public aveau camere video și la stânga și la dreapta. Orice pieton e luat în colimator ca un potențial suspect. Ciudată slujbă mai au și polițiștii: să încaseze salariu ani de zile pentru a sta de pază la casa unui sibian care, teoretic, e angajat la București!
Fabrica de bere „Trei Stejari” era complet rasă de pe fața pământului și, în locul ei, răsărise un bloc de oțel și sticlă: corporația NTT Data. Pentru că „tot ce-i românesc nu piere și nici nu va pieri”, vorba cântecului.
Oferta proștilor pentru cei mai proști ca ei
M-am plâns că nu mai pot deschide YouTube-ul fără să înghit reclame de la USRistul ăla camuflat în „independent” care îmi spune că educația germană de la liceul unde era Iohannis profesor de fizică l-a făcut pe dânsul om. Și că de-aia merită să ajungă primar al orașului românesc de pe malul Cibinului.
Dar acum m-a blagoslovit Sfântulețul cu reclame de la AUR: Semnează și tu pentru viitorul României în Europa! Acesta e îndemnul „suveraniștilor” de la AUR.
Jenant! O dată că auriștii sunt pro-UE ca orice „putiniști” de treabă și a doua că, strict în Europa, noi, românii, suntem de la întemeierea noastră ca neam. Analfabeți funcțional camuflați în alternativă pentru România! Încă un motiv să nu votez cu „patrioții în UE”.
Practic, nu mai e nici o diferență între Stânga și Dreapta, toți pupă tocul Uniunii, doar motivele diferă, dar destinația e aceeași: Globalistan!
La vânătoare de informații sensibile, Facebook nu mai admite știrile oficiale
În toiul protestelor multi-săptămânale ale agricultorilor și transportatorilor autohtoni, statul „român” sponsoriza Ucraina cu 50 milioane de euro de la bugetul de stat, adică din taxele și impozitele plătite de frații românilor ale căror școli și biserici sunt închise abuziv de Kiev în regiunea Cernăuți. Aici sunt banii dumneavoastră, că doar nu ai lui Iohannis sau Ciolacu! Scriu pe site această știre absolut oficială, o postez pe Facebook și, două luni mai târziu, Facebook o cenzurează pe motiv că am „strâns informații sensibile”. Despre parlamentarii care au făptuit fapte „sensibile” delapidând bugetul României în plină criză economică nu se pronunță Facebook? Evident că nu, altfel ar încălca „standardele” pușcăriei informaționale! Inutil să repet că, potrivit Constituției României, libertatea de exprimare PRIN ORICE MIJLOACE e garantată, iar CENZURA DE ORICE FEL e interzisă.
Bravo, Facebook, fără tine (neo)comunismul n-ar mai fi la fel! Sincer? Cine mai stă pe Facebook își merită soarta. Vă invit pe site-ul meu. Puteți comenta și acolo. Nu pun link, că iar mi-l va șterge CenzBook! Știți voi adresa…
Știrile site-ului nostru sunt cenzurate pe Facebook și trollate pe Twitter
„Cenzura de orice fel este interzisă.” Constituția României, Art. 30, pct. 1. Sunt sub un screening demarat de Facebook împotriva mea cam de când i-am comentat „distinsului” Iulian Fota că unionismul nu este putinism, așa cum considera dânsul pe scurt, spunându-i că rușii se opun crâncen Unirii noastre cu Republica Moldova și, dacă ar putea, ne-ar lua Moldova până la Carpați. Bănuiesc că am fost targetat în consecință „putinist” pentru că spun adevărul neamului nostru, nu narativele mincinoase ale actualilor ocupanți. Care, prea ocupați să ducă războiul de „apărare a democrației”, calcă peste preceptele democrației. Mie mi se șterg zilnic comentarii din trecut. Ultimul era cu un link cu o știre de pe site-ul meu, referitor la un interviu dat de Putin ulterior celui cu Tucker Carlson, unui anume Pavel Zarubin. Am dat materiale și din partea vestică și din partea estică pe măsură ce apăreau ca relevante. Dacă vreodată scriu despre Putin nu înseamnă că nu-mi iubesc Țara, ci că pur și simplu Putin a fost protagonistul zilei respective. Dacă, dimpotrivă, au ucrainenii vreo victorie, o relatez și pe aceea. Nu sunt omul nimănui și nu țin cu nimeni. Sunt jurnalist, urmăresc evenimentele. Știrea mea cu Putin – Zarubin e considerată nici mai mult, nici mai puțin decât posibil atac cibernetic. Cică am încălcat o fantomatică „regulă a comunității”, doar că algoritmul nu s-a prins că știrea aia, cu exact formularea din titlu, e o știre reală, indiferent dacă ne convine sau nu conținutul ei. Sau algoritmul a fost indus în eroare de anumiți „trolli” care consideră în mod mincinos că orice știre care nu cântă partitura Digi24 ori Antena3 este un atentat la securitatea națională? Inutil să adaug că sunt sub shadow banning, adică dacă public linkul unei știri ca postare nu-l vede nimeni în primele două zile (or, aia deja nu mai e știre după atâta timp), iar dacă dau un citat și pun linkul dedesubt în comentarii, mi se cenzurează la bucată linkurile sub pretexte ridicole de tipul unor presupuse și inventate încălcări. Căi de recurs/apel? Nu în lumea virtuală! Dacă vreau să contest cenzura deja executată, nu am interlocutor uman, sunt amânat vreo 4 zile, până când, probabil, algoritmul va decide că trebuie să fie constant cu propaganda și să ignore realitatea. Uite-așa își pierde Facebook clienții, încălcând totodată și Constituția României! Mi se lezează, pe lângă libertatea de exprimare, și libertatea presei. Dacă vreodată dispar de pe această rețea „onorabilă”, știți unde mă găsiți – atât cât mai puteți: https://cerulcodrulsiparaul.ro/
Zilele trecute am constat pe Twitter că eram luat în colimator de unii „patrioți” cu postări din oră-n oră care mă băgaseră în vreo 5 liste de putiniști, trădători de neam sau postaci plătiți. De asta mă acuzau unii care aveau postări mai dese decât ore are ceasul, în timp ce eu scriu numai când îmi fac timp și atunci când chiar mi se pare important. Dar, hoții vor striga întotdeauna „hoții”!
Cum poți să aplauzi la București pe cei care îi persecută pe unioniștii români la Chișinău?
Nu sunt eu fanul lui George Simion, dar ca politica românească să ia de bune invențiile KGB-ului din Republica ex-sovietica Moldova cum că liderul AUR ar fi spion mi se pare un afront la adresa bunului simț. Și eu am primit 5 ani de interdicție in timpul regimului comuniștilor lui Voronin pentru că am împărțit reviste pro-Unire pe 27 Martie 2008 lângă statuia lui Mihai Eminescu din Parcul Clasicilor Literaturii Române. Același Birou pentru Migrație și Azil mi-a pus viza de indezirabil în pașaport, iar securistul care îi dicta judecătoarei ce să scrie în decizie se fălea pe câți a expulzat el. Asta după ce mă întrebase cine m-a trimis, pentru cine lucrez. Nu credea că făceam voluntariat și că sărbătoream cei 90 de ani de la Unirea declanșată la 1918 de Basarabia. Presa moldavă de SIStem a vorbit de acuzații de terorism, destabilizare, periclitarea ordinii de stat și în cazul meu. Mai prost cine înghite gogoșile kaghebiste decât cine le produce! Dar culmea e că cei care le preiau la noi sunt vopsiți în albastru cu steluțe, nu în roșu cu secera și ciocanul! Cum poți să aplauzi la București pe cei care îi persecută pe unioniștii români la Chișinău? Cum??? Comunismul n-a murit, doar un pic s-a travestit!
În vreme de reforme nu mai e loc de flori
Săptămâna trecută am observat că cea mai apropiată florărie de centrul vechi și-a închis porțile, spațiul devenind de închiriat. M-a trecut o umbră de regret, o știam pe Dana și pe soțul ei încă din februarie 2011, când împărțiserăm o cană de ceai din thermos la vândut de mărțișoare ei, la vândut de fotografii poetice, eu. Curând după aceea le-am trecut pragul florăriei, întrucât nu știam la acea vreme că acesta-i meșteșugul lor principal. Atmosfera jovială și aranjamentele florale migălos și creativ alcătuite m-au făcut să revin de-a lungul anilor. La un moment dat nici n-am mai cumpărat brad de Crăciun, ci m-am mulțumit să aleg o coroniță împodobită la „Florăria Magnific”. A cărei siglă, iată, a dispărut mult prea rapid de la parterul casei belle époque de pe strada Mitropoliei colț cu Tribunei. La o simplă căutare pe social media, am aflat și motivul:
„Dragii mei, din păcate, am închis florăria (noile modificări ale legii sunt de vină…). Mi-a făcut o deosebită plăcere să împărtășesc cu voi multe clipe minunate. Vă îmbrățișez cu drag!”, a scris florăreasa pe Facebook.
Zappând printre comentarii, a reieșit că și alți mici întreprinzători români se găsesc în aceeași situație ca și Dana. Întrebată de prietene dacă va deschide ceva similar în altă parte, ea a adăugat că nu dorește să mai continue în același domeniu ci că, cel mai probabil, se va apuca de ceva nou și diferit.
Priviți în jurul vostru la micile afaceri de familie ale românilor și, atunci când n-o să le mai aflați la locul lor, să vă gândiți de două ori înainte să mai votați niște anti-români care vă promit marea cu sarea. Ciolacule, pe când ți se va-nchide și matale covrigăria?
Cum s-a crezut jurnalistul Mihai Rădulescu de la TVR mai deștept decât Tucker Carlson de la Twitter
Jurnalistul nu ar trebui sa citeze in mod egal ambele tabere combatante daca una dintre ele este dictatoriala, deoarece a da spațiu de expunere taberei dictatoriale înseamnă a legitima dictatura – asta susținea in iulie 2022 jurnalistul TVR Mihai Rădulescu despre războiul din Ucraina într-un training ținut pe o platforma online a doua zi după ce la emisiunea „Referendum” dezbătuse subiectul avortului, cu o atitudine vadit partinitoare. Concluzia despre felul in care jurnalistii ar trebui sa relateze nu era din adancurile gandirii personale, ci o dobandise de la un mare formator de opinie occidental in urma cu ani de zile, pe cand el insusi asista la traininguri despre jurnalism in calitate de cursant. Acuma vine ditamai jurnalistul occidental, Tucker Carlson, si face un interviu cu Vladimir Putin nu mai scurt de doua ore. Legitimeaza dl. Carlson dictatura ‘tsarului’ prin acest interviu? Nu, doar isi face meseria, pregatindu-se in paralel pentru un interviu similar cu dictatorașul cel kaki de la Kiev. Asa ca moderatorul emisiunii „Referendum” poate sa se duca la inca un training prin occident si sa fie oleaca mai atent la cine-l sponsorizeaza, nu de alta, dar presa platita devine foarte usor presa comandabila si nici nu stii carei ideologii isi mai pleaca ea condeiul, intre Slava si Pobeda…
Banii nu se țin pe card, banii se țin la șerpar / chimir! E bine să ne aducem aminte de rădăcinile noastre și de modul în care poporul român și-a gestionat în mod suveran și independent avuția generații de-a rândul. Această memă este un mod glumeț de a le da replica extremiștilor de stânga (USRiștii) și chiar PSD-iștilor d-lui Marcel Ciolacu în demersul lor de a bancariza cu forța avutul fiecărui român, prin eliminarea treptată a banilor gheață și mutarea lor pe carduri. Între mine și produsul muncii mele nu trebuie să existe nici un alt intermediar – doar stăpânul, adică proprietarul, adică eu!
Halloween, o metodă de a face bani din fudulia fudulilor
Prin anii 2000, pe vremea când eram licean la Colegiul „Şaguna” din Braşov, mi-amintesc că vizavi de terenul de sport era spitalul de psihiatrie şi, o clădire mai sus, spre Prund, la parter, se găsea o firmă de pompe funebre, al cărei slogan mă umplea de „optimism” dimineața devreme, când dădeam colțul spre intrarea elevilor: „Vrei, nu vrei, tot la noi ajungi!” – o puneam în legătură cu laboratorul de chimie pe pupitrele căruia îmi toceam coatele fără a pune-n operă vreun alt experiment decât mânuirea limbii franceze: aşa se brodise: la fostul Liceu nr.1 de Matematică-Fizică nu se putea studia franceza bilingv decât la clasa de ştiințe ale naturii, motiv pentru care înghițeam destoinic ore de fizică la 8 dimineața şi biologie sau chimie de 2 ori pe săptămână. „Vrei, nu vrei, tot la noi ajungi!”…
Probabil că de la firma de pompe funebre de peste drum făcuseră rost doi şagunişti „eminenți” de un coşciug mărime naturală, pe care îl plimbau prin curtea şcolii pe 31 octombrie în nu mai ştiu ce an (când nu pica sâmbăta), cerând 5 lei oricărui „vampir” aspirant la celebritate. Şi nu puțină a fost clientela lor de ambe sexe! Erau bani frumoşi acei 5 lei, dacă la chioşcul din curtea şcolii un pachet de „macaroane” (sticks-uri lungi) costa un leu şi ceva! Deşi mă cheamă Vlad şi, în epocă, eram mai împielițat decât orice personaj din Familia Adams, necum din castelul de la Bran, senzațiile tari de Halloween îmi inspirau o repulsie instinctivă, iar organizatorii şi clienții excursiilor mortuare mi se păreau inşi de o inteligenţă îndoielnică.
Acuma, două decenii mai târziu, aş zice că golănaşii de curtea şcolii se orientaseră cu afacerea pe valul potrivit: nu există supermarket care să nu aibă costume, măşti, tricouri, căni, căciuli şi alte briz-brizuri cu tematică mortuară sau măcar cu vreun dovleac rânjind pe lângă vreo lespede strâmbă! Vorba unui clasic în viaţă, „Habar n-aveți cât de muți proşti abia aşteaptă să fie prostiți!”. Iar cum prostul, până nu-i fudul, nu-i prost destul, comercianții nu precupețesc nici o ocazie să mi ți-l uşureze de parale…
Însă, la fel ca în cazul kitsch-urilor vândute în perioada Crăciunului (când magazinele sărbătoresc orice altceva, mai puțin Naşterea Domnului), mă întristează golirea de orice substrat religios a acestor artefacte ce aveau cândva şi o semnificație spirituală. Halloween avea legătură cu Ziua Morților în tradiția occidentală. Noi, ortodocşii, avem ziua Moşilor de Iarnă, când facem parastase pentru cei plecați dintre noi, precum şi Ziua Sfântului Andrei (30 noiembrie), în a cărei noapte se spune că ne colindă sufletele celor adormiți. Avem şi noi Halloween-ul nostru, cum s-ar zice! Problema e cā cei care cumpără lampioane în formă de dovleac sau umblă mascați în fantome probabil n-au aprins în viața lor o lumânare la mormântul cuiva, n-au dat un colac de pomană la biserică şi n-au avut nimic împotrivă când guvernul Orban/Cîțu a închis cimitirele de Paştile Blajinilor în 2020.
Aşa că forma comercială şi desacralizată a Halloween-ului e modul arogant al ateismului contemoran de a îmbrăca forme cândva specifice creştinismului, deşi nu mai crede nimeni în pomenirea şi, cu atât mai puțin, în învierea morților. E modul şmecheresc de a te tapa de 5 lei în curtea şcolii, când vrei s-o faci pe grozavul fudulindu-te cu penibilul unui sicriu închiriat de la „Vrei, nu vrei, tot la noi ajungi!”.
Gadareanca anglofonă
.
Astăzi s-a citit la Sfânta Liturghie pericopa evanghelică privitoare la vindecarea minunată de către Iisus Hristos a doi demonizați din Cetatea Gadara, cu prețul alungării demonilor într-o turmă de porci, din care a rezultat prăpădirea porcilor și o pagubă economică pentru comercianții gadareni. Ei bine, locuitorii cetății Gadara, în loc să se bucure și să mulțumească pentru reabilitarea în rândul oamenilor a doi dintre concetățenii lor, au pus mai mult preț pe dauna comercială provocată de demoni (căci Iisus, deși a permis dracilor să intre în porci, nu le-a dat poruncă și să arunce porcii în mare – asta fiind exclusiv isprava lor) și L-au rugat pe Hristos să plece din cetate (în alte circumstanțe poate că L-ar fi arestat, dar acum le era frică de puterea Lui).
Mulți contemporani ai Omului Iisus ar fi dat orice să se poată întâlni cu El, dar nu au putut sau au fost refuzați, iar gadarenii Îl aveau în fața cetății lor și, cu toate astea, L-au invitat să plece de la ei. Pentru că se atașaseră mai mult de porci și de comerț decât de oameni și de Dumnezeu. Iisus i-a lăsat în amărăciunea „alegerii” lor și S-a dus, căci tot El spusese: Unde vă este comoara, acolo vă va fi și inima.
Atitudinea asta porcesc de materialistă îi este specifică și omului contemporan, care trăiește exclusiv în paradigma confortului, îmbuibării pântecului și multiplicării avutului personal, om surd și orb la dramele aproapelui și, cu cât mai indiferent față de creaturi, cu atât mai închis și față de Creator. Doar un exemplu: „Tinerii frumoși și liberi” au purtat luni de zile sloganul „Vrem spitale, nu catedrale”, iar, atunci când au pățit o regretabilă tragedie, n-au știut decât să urle „dar Biserica de ce nu s-a implicat?”, deși preotul ajunsese mai repede acolo decât ambulanțierii. Părinții lor, educați de școala ateistă a comunismului, nu sunt nici ei departe de gradul acela de nesimțire duhovnicească, având cel mult cu „popa” o relație comercială și cu Dumnezeu una „personală” – manifestată în regie proprie, din casa lor, nu din casa Domnului. În fine, imediat va fi trecut un deceniu de la tragedia respectivă, timp în care guvernele de ambele culori n-au ridicat nici măcar unul dintre spitalele de arși sau spitalele regionale promise în 2015, deși la Sănătate s-au dat cele mai mari tunuri financiare de după Revoluție, iar „marile conștiințe civice” continuă să nu acuze politicienii, dar să-i toace în continuare pe „popi”. Ca și gadarenii, incapabili să vadă CINE mai exact le păgubise lor interesele.
În această duminică, ieșind de la slujba ortodoxă de la Catedrala Mitropolitană din Sibiu (construită la 1906, deci nu cu banii indignaților postdecembriști), văd un pâlc de oameni adunat sub copacul de pe trotuarul de vizavi. Niște turiști înalți și încărcați cu rucsaci grei de munte se uitau spre varianta românească a bisericii Sfânta Sofia, sorbind explicațiile unei femei-ghid care îi informa într-o engleză cu accent românesc despre monumentul de peste drum. Am prins din zbor finalul expunerii ei: …”too much money for churches!” (prea mulți bani pentru biserici). Asta era concluzia româncei care, paradoxal, îi îndoctrina pe occidentalii probabil mai deschiși la minte decât ea. Nu știu dacă la popasul anterior, de la catedrala lutherană, care se renovează cam în fiecare vară pe bani germani, le-a turnat aceeași placă despre cât de nepotrivite sunt cheltuielile. Nu știu dacă vreunul dintre turiști era din țara Ursulei și e conștient despre câte miliarde din taxele și impozitele plătite și de el vor merge la alimentarea războiului fără drept de apel. Dar „gadarenii” contemporani fac ce știu ei mai bine: văd pagube financiare doar în întreprinderile spirituale. Dintre care ghidajul plătit la obiectivele turistice din străinătate este, poate, cea mai dispensabilă „investiție”. Too much money for churches, too little money for lockdowns and wars… God bless Europe! (Prea mulți bani pentru biserici, prea puțini bani pentru starea de alertă și de război… Dumnezeu să binecuvânteze Europa!) – articolul continuă dedesubt –
MINUNATA LUME VECHE
.
Săptămâna asta au apărut coduri QR afișate cu mândrie pe tarabele (aproape) fiecărui vânzător din Piața Cibin (Sibiu), „cârligul” pentru cumpărători fiind posibilitatea de a scana cu smartphone-ul codul pentru a vedea de la cine cumpără. Chestiune superfluă, deoarece producătorii oricum și-au scris la vedere numele lor și satul din care provin roadele muncii lor, dar de ce să citești cu ochii când poți scana cu dispozitivul? Așa cum te invită Administrația Piețelor s-o faci, chiar dacă nu-ți dă și Internet wireless gratuit în zonă. Dar plasticuri și „chiuaruri”, cât cuprinde! Și plata cu cardul, la anumite tarabe.
.
Ei bine, trecând eu azi pe la cumpărături, văd de la distanță o bătrână care împingea cu bastonul afișul cu pătratul scanabil de pe taraba unei vânzătoare (alta decât cea din poză, apropo) și zicându-i:
-Nu-l mai ține aici, puneți-l în frunte!
Vânzătoarea a bolborosit ceva în glumă și a aranjat la loc plasticul scanabil.
Bătrâna, cu care se pare că se cunoștea, a luat bastonul și i-a dat din nou „pecetea” jos. Gest făcut de vreo trei ori.
.
Fiecare înțeleagă atât cât poate!
Pe occidentalul modern nu problema materiala il deranjaza la biserici ci cea spirituala, faptul ca biserica iti ingradeste libertatea la perversiune, desfrânare…
Slava Domnului ca nu-s toti moderni!