Cerul, Codrul și Pârăul

1.Pomenirea Sfântului Mucenic Talaleu
Talaleu s-a născut în Liban. Tatăl lui se numea Veruchie, iar maica sa, Romilia. El era un tânăr de 18 ani frumos, înalt, cu plete arămii, fiind doctor cu meșteșugul. A pătimit pentru Hristos în vremea împărăției lui Numerian. Când și-a mărturisit cu bărbăție credința sa în Hristos Domnul înaintea judecătorului și chinuitorului său, acela a poruncit celor doi călăi, Alexandru și Asterie, să-i găurească genunchii, să treacă o frânghie prin oasele găurite și să-l spânzure într-un copac. Dar Dumnezeu, cu puterea Sa cea nevăzută, i-a lipsit de vedere pe chinuitori. În locul lui Talaleu, ei au găurit o scândură și au atârnat-o în copac. Când a aflat judecătorul, a socotit că ostașii au făcut dinadins aceasta și a poruncit ca amândoi să fie biciuiți. Atunci, în mijlocul biciuirilor, Alexandru și Asterius au strigat: „Viu este Domnul și de acum suntem și noi creștini! Credem în Hristos și pentru El pătimim”. Auzind acestea, judecătorul a poruncit ca amândoi să fie omorâți tăindu-li-se capul, apoi se pregătea a găuri el însuși genunchii lui Talaleu, dar mâna chinuitorului a înțepenit și îl ruga pe Talaleu să-l izbăvească. Ceea ce nevinovatul mucenic al lui Hristos a și făcut, cu ajutorul rugăciunii. Mai pe urmă, Talaleu a fost aruncat în apă, dar s-a arătat viu înaintea chinuitorului său, căci se rugase în taină lui Dumnezeu să-i lungească pătimirile și să nu moară degrabă. Când a fost aruncat la fiare, acestea lingeau picioarele sale și se gudurau pe lângă dânsul. La urmă, lui Talaleu i s-a tăiat capul și s-a strămutat la viața cea veșnică în anul 284.

2.Pomenirea Sfântului Mucenic Asclas
Asclas a luat mucenicia în cetatea Antinoi din Egipt în vremea lui Dioclețian. El a fost biciuit, sfâșiat și ars cu făclii, dar a rămas neclătinat în credință până la sfârșit. Când chinuitorul Arrian trecea Nilul într-o luntre, Asclas, cu rugăciunile sale, a oprit luntrea în mijlocul râului și nu i-a îngăduit să se miște de acolo până ce Arrian nu și-a mărturisit în scris credința sa în Hristos, Singurul și Atotputernicul Dumnezeu. Dar, punând această minune pe seama vreunui meșteșug vrăjitoresc al lui Asclas, chinuitorul a dat uitării cele scrise și l-a muncit mai departe pe omul lui Dumnezeu. La urmă, i-au legat o piatră de grumaz și l-au aruncat în Nil. A treia zi, creștinii au află pe țărm trupul lui Asclas cu piatra legată în jurul gâtului, precum însuși le prorocise mai înainte despre moartea sa, și l-au îngropat cu cinste în anul 287. Împreună cu dânsul a pătimit și Sfântul Mucenic Leonida. Arrian, chinuitorul lor, mai pe urmă s-a pocăit, a crezut cu toată inima sa în Hristos și a început să-și mărturisească pe față credința sa înaintea păgânilor. Aceștia l-au ucis și pe el și astfel Arrian – chinuitorul cel de odinioară al creștinilor – s-a învrednicit și el de cununa muceniciei pentru Hristos.

3.Pomenirea Sfântului Ștefan din Piperi
Acest sfânt s-a născut în clanul Nikșici din satul Jupa, din părinți săraci, dar credincioși: Radoie și Iacima. După tradiție, el s-a nevoit mai întâi la Mănăstirea Moracea, unde a fost și stareț. Dar turcii l-au izgonit din Moracea, astfel încât el s-a sălășluit la Rovaciki, în Turmani, în locul numit astăzi Celiște. Mai pe urmă s-a așezat într-o chilie la Piperi, unde a stăruit întru osteneli și nevoințe plăcute lui Dumnezeu până la moartea sa. El s-a săvârșit cu pace întru Domnul în ziua de 20 mai a anului 1697. Moaștele sale odihnesc și astăzi acolo, proslăvind cu multe minuni pe Hristos Dumnezeu și pe sfântul Său Ștefan.

Cântare de laudă la Sfântul Talaleu

Luați aminte, o, oameni și îngeri,
Cum, în pătimiri și în ceasul morții,
Talaleu ruga pe Dumnezeu:
„O, Doamne, Ziditorul lumii,
A Ta e mila și a Ta e răzbunarea!
Ție mă rog: lungește-mi zilelele,
Ca pentru Tine să rabd mai multă durere.
Căci, după adevăr, prea puțin am pătimit
Ca să mă învrednicesc Împărăției Tale.
Cumplit ai pătimit Tu pe Golgota,
Cumplite chinuri ai răbdat, Tu, Cel fără de păcat!
Ci mai grozave chinuri s-ar cuveni să rabde păcătoșii,
Ca prin muncirile acestea să se curățească
Și mântuirii să se învrednicească.”
Lucrul pentru care se ruga preaminunatul Talaleu
I-a fost dăruit de la Dumnezeu.
Alese erau cererile sale,
Dumnezeu i-a îngăduit îndelungi pătimiri.
Talaleu le-a răbdat pe toate până în sfârșit,
Pe toate, cu bucurie și cu mulțumire,
Mergând din pătimire în pătimire,
Ca dintr-o prăznuire în altă prăznuire, mai mare,
Căci așa proslăvește sfântul Dreapta Credință!

Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. I, Ianuarie – Iunie, ed. Egumenița, 2010, pag. 604 – 607.