17 iulie: Sfânta Mare Muceniță Marina
1.Pomenirea Sfintei Mucenițe Marina
Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei din părinți păgâni. Dar, pe când avea 12 ani, ea a aflat despre Domnul Iisus Hristos: cum S-a întrupat din Preasfânta Fecioară și cum a săvârșit multe minuni, cum a pătimit moarte pe Cruce și a înviat cu slavă. Atunci inima ei cea tânără s-a aprins de dragoste pentru Domnul și a făgăduit că nu se va însoți niciodată cu vreun bărbat, iar în sufletul său râvnea să pătimească pentru Hristos și să se boteze cu sângele muceniciei.
Părintele său a început să o urască pentru credința ei, nemaisocotind-o fiica sa. Un trimis împărătesc, pe nume Olimvrie, aflând că Marina este creștină, mai întâi voia să și-o facă soție. Dar, cum sfânta nu a primit să-i împlinească voia, el i-a poruncit să se închine idolilor.
Atunci, Sfânta Marina a răspuns: „Nici nu mă voi închina, nici nu voi aduce jertfă idolilor celor morți și fără suflare, care nici ei pe sine nu se cunosc și nu știu dacă noi îi cinstim sau nu. Nu le voi da lor cinstea care I se cuvine doar Ziditorului meu”. Atunci, Olimvrie a dat-o pe Marina la grele munci, apoi a aruncat-o în temniță acoperită cu totul de răni și sânge. Și în temniță, Marina se ruga lui Dumnezeu. Îndată după rugăciune, înaintea ei s-a arătat diavolul în chip de balaur cumplit, ce i se încolăcea în jurul capului. Dar, după ce sfânta s-a însemnat cu semnul Crucii, balaurul a plesnit și s-a făcut nevăzut.
Atunci ea a fost scăldată de o lumină cerească, iar zidul și acoperișul temniței păreau să fi pierit. În locul lor s-a arătat o Cruce luminoasă și înaltă pe care s-a așezat o porumbiță albă și a grăit: „Bucură-te,
Marino, înțeleaptă porumbiță a lui Hristos, fiica Sionului celui de sus, căci ziua veseliei tale este aproape!”. Atunci, cu puterea lui Dumnezeu, Marina s-a tămăduit de toate rănile și durerile ei.
Judecătorul cel smintit a muncit-o și a doua zi cu foc și cu apă, dar Marina pe toate le-a răbdat ca și cum ar fi fost în trup străin. La urmă, a fost osândită la tăierea capului.
Înaintea morții, i S-a înfățișat Însuși Iisus Domnul înconjurat de îngeri. Sfânta Marina s-a săvârșit prin tăierea capului în zilele Împăratului Dioclețian, dar, cu sufletul și cu puterea, a rămas vie în cer și pe pământ. Mâna Sfintei Marina odihnește astăzi în Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos. Încă mai este și o altă mănăstire închinată Sfintei Marina ce are într-însa o parte din moaștele sale cele făcătoare de minuni. Mănăstirea aceasta se află pe vârful muntelui Langa din Albania, iar priveliștea ei dă spre lacul Ohrida. Minuni fără de număr s-au făcut și se mai fac încă și astăzi într-însa, de care dau mărturie nu doar creștinii, ci și musulmanii. Atâta cinstire au arătat turcii pentru locul acesta sfânt, încât niciodată nu au îndrăznit să pricinuiască vreun neajuns obștii sau acareturilor mănăstirii. Într-o vreme, mănăstirea a avut drept paznic chiar și un turc.
2.Pomenirea Cuviosului Leonid din Ustendumsk
Încă din tinerețile sale, acest sfânt rus a dus viață de nevoință în mai multe mănăstiri: Solovăț, Mirozh și altele. Mai pe urmă, a întemeiat el însuși o mănăstire pe malul lacului Uza, în ținutul Vologda. El a petrecut în aspre osteneli, iar sufletul său s-a umplut de lumina harului și de puterea Duhului Sfânt. Mare făclie duhovnicească, Leonid i-a îndreptat pe mulți spre viețuirea pustnicească. El este numit „Leonid din Ustendumsk” pentru că odată, fiind mușcat de un șarpe veninos, el nu s-a mai gândit și nu a mai grăit nimănui despre aceasta și, cu toate astea, a rămas în viață („Ustendumsk” se tâlcuiește „gura râului Nedumaya”, fiind chiar locul unde sfântul a fost mușcat de șarpe). Bine plăcând lui Dumnezeu, Leonid s-a săvârșit cu pace în ziua de 17 iulie 1653. Moaștele sale odihnesc în mănăstirea pe care el însuși a zidit-o.
Cântare de laudă la Sfânta Muceniță Marina
Sfânta Marina Domnului se ruga
Și, vărsând lacrimi fierbinți, se întărea cu rugăciunea:
„Iisuse Doamne, Dumnezeul și Mântuitorul meu,
Tu îi ajuți pe toți cei ce-și pun nădejdea în Tine.
Stai lângă mine, fii reazem sufletului meu
Atunci când necredincioșii vor voi să îmi dea trupul pieirii!
Stai lângă mine, o, Întărirea mucenicilor,
Ca să rabd chinuri fără de frică sau tânguire!
Eu stau ca o oaie înaintea lupilor flămânzi,
Ca o pasăre singuratică înaintea mulților vânători,
Ca un pește sărman prins în năvod,
Dar spre Tine privesc, o, Doamne al mântuirii!
Iar de vor sfâșia trupul meu ca pe un sac învechit,
O, Hristoase, eu nu mă voi lepăda de Tine,
Mai dulci îmi sunt chinurile pentru Tine decât toate desfătările stricăciunii!
Mă închin puterii Tale, o, Mântuitorule,
Biruitorule al morții, al diavolului și al iadului,
Înnoiește biruințele Tale și acum întru mine!
Slavă Ție, Domnul și Mântuitorul meu,
Ajutătorul tuturor celor ce și-au pus nădejdea în Tine!”
CUGETARE
Până ce Hristos nu i se face totul sufletului omenesc, adică tot ce ste veșnic și neschimbător, omul nu poate porni pe calea pătimirii pentru Hristos. Cum a putut porni pe calea pătimirii pentru Hristos Sfânta Marina, o fecioară de 15 ani? Pentru că Hristos era pentru ea totul, cu desăvârșire totul! Cum s-a putut bucura Sfânta Iulita văzându-l pe fiul ei Chiriac, de numai 3 ani, murind pentru credința creștină? Iarăși, pentru că Hristos i Se făcuse ei totul, cu desăvârșire totul. Iată cât de bine înfățișează Sfântul Tihon de Zadonsk, sub chipul grăirii dintre Hristos și om, felul în care Hristos Se poate face omului toate:
„Poftești bunătatea? Toată bunătatea întru Mine este. Voiești binecuvântare? Toată binecuvântarea întru Mine este. Poftești frumusețe? Ce este mai frumos decât Mine? Poftești cinstire? Ce poate fi mai cinstit decât Fiul lui Dumnezeu și Sfânta Fecioară? Poftești slavă? Ce poate fi mai slăvit decât Împărăția Cerurilor? Poftești bogății? Întru Mine sunt toate bogățiile. Râvnești înțelepciune? Eu sunt Înțelepciunea lui Dumnezeu. Voiești prieteni? Ce prieten este mai iubitor decât Mine, Care Mi-am pus viața pentru toți? Voiești ajutor? Cine altul decât Mine îți poate veni în ajutor? Voiești bucurie? Ce bucurie poți avea fără de Mine? Cauți mângâiere în necaz? Cine altul decât Mine îți poate da mângâiere? Cauți pacea? Eu sunt pacea sufletului. Cauți viața? Întru Mine este izvorul vieții. Cauți lumina? Eu sunt lumina lumii.”
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, Iulie – Decembrie, ed. Egumenița, 2010, pag. 84 – 87.