Cerul, Codrul și Pârăul

Schimbarea la Față. Despre cunoașterea lui Dumnezeu ne vorbește părintele Teologos de la Schitul Lacu – Muntele Athos. VIDEO

7 august, 2024 vlad

Pe Muntele Tabor
Iar după cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage.

De ce Petru, Ioan și Iacov? Pentru că erau primii dintre apostoli, adică erau oamenii cei mai curățiți, vasele cele mai mari, cele mai capabile să cuprindă această experiență.

Petru, datorită credinței sale nestrămutate și a zelului său; Ioan, datorită curăției sale, datorită fecioriei sale și Iacov, datorită curajului său, caracterului său direct, foarte foarte jertfitor.

Nu știu dacă știți, Sfântul Apostol Iacob a fost primul dintre apostoli care a mucenicit pentru Domnul.

Simbolistica muntelui. Rugăciunea
Și, după cum vedeți, s-au suit pe munte ca să se roage. Deci, fraților, ca să ajungem la ținta vieții noastre duhovnicești, la unirea cu Hristos, trebuie să ne suim pe munte. Și (spunând) asta, nu mă refer întâi de toate, fraților, că trebuie să urcăm Athonul, de exemplu, pe care îl am în spatele meu sau, eu știu…, un munte fizic, ci un munte duhovnicesc, adică să ne separăm de lume. Asta este în principal ceea ce trebuie să facem. Trebuie să ne suim la înălțimi, să ne ocupăm de lucrurile dumnezeiești, de lucrurile duhovnicești – și asta nu intelectual, ci cum spune aici: „ca să se roage”.

Adică, cunoștința lui Dumnezeu vine prin rugăciune, prin fapte bune. Înțelegeți? Pentru că rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu, pe când cunoașterea intelectuală este vorbirea despre Dumnezeu.

Noi nu trebuie atât, fraților, să vorbim despre Dumnezeu, cât să vorbim cu Dumnezeu!

Și din cauza asta slujbele (religioase) sunt capitale. Fraților, trebuie să mergeți să mergem la biserică și în biserică trebuie să ne rugăm, nu să ne uităm pe (telefonul) celular sau să ne zboare mintea, ci trebuie să vorbim cu Dumnezeu, astfel încât să avem experiența lui Dumnezeu, astfel încât să ajungem la scopul nostru.

Schimbarea la Față – semnificații
Şi, pe când se ruga El (adică Hristos), chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.

Deci, vedeți, în timpul rugăciunii s-a întâmplat treaba asta, nu în clipa unei discuții chiar și teologice. Înțelegeți?

Deci nu contează asta. Contează foarte mult fapta bună, rugăciunea, comuniunea cu Dumnezeu.

Și, atunci, îmbrăcămintea Lui s-a făcut albă și chipul feței Sale s-a făcut altul. Îmbrăcămintea albă ce înseamnă? Adică se curăță omul de patimi. În rugăciune, omul se curăță de patimi, se curăță de toate cele care îi întunecă vederea.

În altă parte spune că haina Lui s-a făcut ca zăpada, iar fața Lui s-a făcut ca soarele strălucind. Adică ce s-a întâmplat, fraților?

În clipa în care se ruga, deci în clipa în care S-a unit cu Dumnezeu, El tot a devenit o lumină și tot trupul Său era ca și un reflector de un milion de wați, fraților, și lumina asta era atât de puternică încât trecea prin hainele Sale. Și hainele Sale, de la culoarea normală a hainelor care era pe vremea respectivă – eu știu…, gri sau așa mai departe –, deveniseră și hainele albe, datorită sursei foarte puternice de lumină care era în spatele acestora, care era trupul Mântuitorului.

Deci, trupul Mântuitorului se spiritualizase, adică devenise tot lumină, pentru că, după cum știm, lumina este în creație cel mai spiritual lucru, cel mai imaterial, cel mai nematerialnic. Da, este radiație electromagnetică.

Moise și Ilie
Şi, iată, doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau Moise şi Ilie

De ce Moise și Ilie? Pentru că aceștia erau bărbații din Vechiul Testament care doreau cel mai mult să-L vadă pe Dumnezeu, cel mai mult. Dacă în Vechiul (Testament), Dumnezeu le spunea că nu puteți să Mă vedeți și, din cauza asta, o să mă arăt Eu cu spatele, adică cu partea cea mai de jos a Mea, ca să Mă vedeți – și nu puteți să Mă vedeți cu fața pentru că, dacă dacă Mă vedeți cu fața, o să muriți. Adică nu o să aveți capacitatea corespunzătoare unei astfel de experiențe a feței lui Dumnezeu.

Și, dincolo de asta, cum spune Sfântul Grigorie Teologul, în clipa în care omul este cu fața la Dumnezeu, deci Îl vede pe Dumnezeu venind din față, în clipa respectivă omul este contra lui Dumnezeu, este pe un drum contrar lui Dumnezeu și bineînțeles că omul moare.

Ca omul să trăiască trebuie să fie în spatele lui Dumnezeu, adică să Îl urmeze pe Dumnezeu. Înțelegeți?

Deci, din cauza asta, în Vechiul Testament, Moise și Ilie și datorită incapacității lor și datorită faptului că Dumnezeu le-a arătat că este nevoie să-L urmeze, din cauza asta Moise și Ilie au văzut doar spatele lui Dumnezeu.

Și acum Dumnezeu le arată fața Sa și le împlinește după atâtea mii de ani – când au ajuns la plinirea vremii, adică la capacitatea de a-L experia pe Dumnezeu, față către față. Atunci Îl experiază pe Dumnezeu cu adevărat față către față, pentru că pentru prima dată Dumnezeu Se arată întrupat.

Un alt motiv pentru care Dumnezeu îi aduce pe Sfântul Munte Tabor pe Moise și pe Ilie este faptul că vrea să le arate ucenicilor Săi, vrea să le arate apostolilor că este Dumnezeul Vechiului Testament. Adică El este Yahve. Nu este în general, cum se credea pe vremea respectivă, un proroc mare și așa mai departe și că a înviat Sfântul Ioan Botezătorul și așa mai departe. Înțelegeți?

Lumina necreată
Ei, deci din cauza asta erau Moise și Ilie. Și care, arătându-se întru slavă – adică erau și ei în lumină -, ajunseseră și ei la aceeași capacitate, bineînțeles, nu datorită lor, ci datorită slavei – adică slavei, luminii, harului lui Dumnezeu, energiei necreate a lui Dumnezeu. Pentru că această lumină trebuie să știți, fraților, că era necreată pentru că nici un om nu poate să strălucească așa și, deci, această lumină era un atribut al dumnezeirii, deci Mântuitorul din Sine a scos asta.

Și, de vreme ce este un atribut al dumnezeirii, toate atributele dumnezeirii sunt necreate și, deci, această lumină este lumina necreată, este energia harului dumnezeiesc, energia harului necreat.

Şi care, arătându-se întru slavă

Ca să poată să vorbească cu El, deci în același nivel duhovnicesc prin har.

Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim.

Sfârșitul Lui, adică Crucea. Deci, Moise și Ilie vorbeau cu Mântuitorul despre răstignirea Sa, pentru că asta este slava, asta este lumina ce adevărată, jertfa, fraților, iubirea totală față de ceilalți, deschiderea față de ceilalți. Înțelegeți?

Datarea praznicului
Și, din cauza asta, spun Sfinții Părinți că acest eveniment, Schimbarea la Față, a avut loc înainte de răstignirea Sa, cu aproximativ cu 40 de zile înainte de răstignirea Sa și, din cauza asta, sărbătoarea Schimbarea la Față era pusă cu 40 de zile înainte de Paști. Și s-a mutat în timp, de ce? Pentru că sărbătoarea Schimbării la Față este o sărbătoare extraordinar de mare, un moment imens de bucurie și, din cauza asta, a fost mutată de la 40 zile înainte de Paști, deci la începutul Postului Mare când este o perioadă foarte jelitoare, s-a mutat acum, la 40 de zile înainte de Înălțarea Sfintei Cruci.

Planuri existențiale diferite
Iar Petru și cei ce erau cu El erau îngreunați de somn. Da, adică erau pe un cu totul și cu totul alt plan existențial, erau sub carne, erau în trup, erau în chingile, în nevoile trupului, erau jos și din cauza asta, dacă vă uitați în icoana Schimbării la Față, acolo o să-i vedeți pe Petru, Ioan și Iacob că sunt la pământ, sunt cu roatele în sus, sunt terminați. Pe când Moise și Ilie sunt în picioare. Aveau puterea duhovnicească a unei astfel de experiențe. Înțelegeți?

Și, deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi stând cu El.

Adică erau total depășiți de evenimente și asta se vede în clipa în care, cum spune aici:

Şi, când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune.

Sfântul Apostol Petru
Adică Sfântul Apostol Petru a vrut să spună ceva deștept și a scos o gogoriță… Înțelegeți? Pentru că habar nu avea ce se întâmplă. Nu putea să-și imagineze că da, bine ne este nouă să fim aici, adică suntem în deplinătate, la măsura plinirii vasului nostru duhovnicesc, dar vasul lor este atât de mic încât nu putea să conceapă că da, ok, ca să se permanentizeze această stare de plinătate, Cel Care a generat această stare de plinătate trebuie să oprească această stare și să fie răstignit, astfel încât să se permanentizeze această stare după aceea.

Adică trebuie să Se jertfească astfel încât această stare să fie în veșnicie. Înțelegeți?

Sfântul Apostol Petru nu putea să conceapă asta și din cauza asta zice: Doamne, îți facem ce vrei Tu, numai să stăm aici, pentru mine asta e deplinătatea. Să facem trei colibe! Și, vedeți, Petru – atât de plin, de împlinit că nu a spus să facem patru colibe – Ție una, lui Moise una, lui Ilie una și mie una. Ci a spus: Doamne, totul pentru Tine!

El era deplin fericit, el nu mai avea nevoie de absolut nimic și nici măcar nu știa ce să ofere, ce dar să ofere Mântuitorului, Celui Care le dăduse această deplinătate, această fericire desăvârșită pe Muntele Tabor, această împlinire a personalității umane, care este sfințenia, după cum spunea Nichifor Crainic.

Din cauza asta zice: facem trei colibe pentru voi, numai pentru voi, altceva nu am ce să vă ofer. Înțelegeți?

Este desăvârșirea jertfei, desăvârșirea dăruirii, nevoia de dar. Ortodoxia este civilizația darurilor. Înțelegeți?

Și, vedeți, desăvârșirea Sfântului Apostol Petru se vedea și în alte locuri, că spune aici – să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie.

Descoperirea prin har
Fraților, de unde știa că sunt Moise și Ilie, că ei nu aveau tăblițe pe ei, să scrie Moise și Ilie, n-aveau săgeți? Și oamenii ăștia dispăruseră cu sute de ani înainte. Înțelegeți? Nu avea cum să știe Sfântul Apostol Petru cum arată Moise și Ilie.

Cum spuneam: era în această desăvârșire a cunoștinței sale, această desăvârșire a personalității umane pe cât era cu putință la mărimea vasului său. Harul l-a informat: ăsta este Moise, ăsta este Ilie.

Asta este descoperirea. Adică este cunoștința simplă, imediată și totală. Dintr-o dată știi, dintr-o dată cunoști toate. Asta este descoperirea și atunci mintea într-adevăr vede și se află în această lumină dumnezeiască, care este nu numai fizică, pe care o vede cu ochiul, ci este și lumină inteligibilă, întâi de toate. Înțelegeți?

Cunoașterea duhovnicească vs. cunoașterea științifică
O lumină duhovnicească este o cunoștință iubitoare desăvârșită și nu o bâjbâială cum avem noi prin cunoștințele acestea raționale – că să văd, că poate e așa, poate că nu e așa.

Da, noi îi cinstim foarte mult pe oamenii de știință, fraților, dar totul este o bâjbâială. Știți foarte bine că cu cât înaintăm în știință, cu atât ne dăm seama că cunoaștem din ce în ce mai puțin. Pe când cunoștința adevărată (înseamnă că) știi dintr-o dată tot. Bineînțeles, pe măsura vasului tău, cât poți să duci. Înțelegeți?

Norul
Şi, pe când vorbea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit;

Norul acesta era un nor luminos și acest nor luminos este Duhul Sfânt, spun Sfinții Părinți și este cunoștința Duhului Sfânt, care este mai presus de îmbucățirea cunoștinței raționale, fraților.

Deci, trebuie să știți că omul în clipa în care iese din cunoașterea asta a noțiunilor ajunge la contemplație și ajunge să contemple totul într-o lumină desăvârșită, căreia nu-i este ascuns nimic. Îi iubește pe toți, totul este ca un nor, dar norul acesta nu este un nor întunecat, în sensul că nu mai știi nimic, ci, din contră, depășești toate și cunoști toate și, mai ales, înțelegi toate și înțelegi, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, toate sensurile lucrurilor, sensurile pe care Dumnezeu le-a făcut. Este o cunoștință mai presus decât îmbucățirea logicii, o cunoștință iubitoare, cum spuneam. Înțelegeți?

Această cunoștință nu este presantă, rea, iute, ci este vorba de ceva care umbrește foarte ușor și care-l odihnește pe om. Înțelegeți?

Odihna Raiului
Aceasta este odihna Raiului și această odihnă a Raiului, după cum vedeți, chiar la Schimbarea la Față este o stare foarte activă. Deci, nu puteți să spuneți că această odihnă pe care o aveau apostolii acolo era ca (la) o legumă. Din contră, era o stare foarte activă, deci era vorba de o experiență în Duhul Sfânt. Cum spuneam, i-a întors cu roatele în sus pe toți apostolii. Ceva extraordinar!

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că este vorba de odihna mai presus de orice mișcare și mișcarea mai presus de orice odihnă. Înțelegeți? Este un lucru care nu poate fi explicat logic, dar care poate fi trăit.

Și în acest nor al cunoștinței intrăm noi în clipa în care ajungem la desăvârșire. Și încet – încet, prin rugăciune putem să ajungem acolo. Înțelegeți?

O nouă experiență
Și ei s-au spăimântat când au intrat în nor

Bineînțeles! Pentru că Sfinții Apostoli pe vremea respectivă încă erau neam în trup, încă erau căzuți, adică erau nedesăvârșiți. Și atunci: Doamne, dar ce-i cu cunoștința asta? Ce este cu experiența asta?

Atunci:

Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de Acesta să ascultaţi!

Adică este vorba de glasul Tatălui în Duhul Sfânt, în nor, pentru că acolo Dumnezeu-Tatăl Se exprimă și acolo aflăm că, într-adevăr, numitul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Și de Acesta trebuie să ascultăm cu o cunoștință, cum spuneam, mai mare decât orice demonstrație logică, mai mare decât orice demonstrație rațională. Și din cauza asta trebuie să ajungem acolo prin jertfă, prin ascultare, prin toate virtuțile. Înțelegeți?

Nu poți povesti…, ci doar trăi. Concluzii

Şi când a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Şi ei au tăcut şi nimănui n-au spus nimic, în zilele acelea, din cele ce văzuseră.

Evident, pentru că n-ai cum să spui așa ceva, n-ai cum să povestești astfel de trăiri pe care, până astăzi, fraților, trebuie să știți că oamenii lui Dumnezeu le au! Nu pot fi povestite, pot fi însă trăite. Și, de fapt, acesta este scopul Ortodoxiei: să ne vindecăm sufletele, astfel încât să putem să trăim aceste mari experiențe în Duhul Sfânt, a iubirii totale, a unirii totale între noi, mai presus de orice închipuire.

Și asta ne învață Schimbarea la Față: că trebuie și noi să ne schimbăm la față și trebuie să ne unim cu Hristos, să ajungem ca El.

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Citiți mai mult pe pagina web chilieathonita.ro