Cerul, Codrul și Pârăul

Transfăgărășan 50: Drumul care zgârie norii și unește România și-a sărbătorit jubileul pe 20 septembrie 2024. FOTO-VIDEO exclusive

20 septembrie, 202425 septembrie, 2024 vlad

Vineri, 20 septembrie 2024, s-au împlinit 50 de ani de la inaugurarea Transfăgărășanului, un drum de importanță strategică ce unește Ardealul cu Muntenia de-a lungul Munților Făgărași. Jubileul a fost marcat de militari (elevi, studenți, cadre active, cadre în rezervă și retragere, preoți) care au defilat, intonat imnul, dat onorul și depus coroane de flori, fiind făcute și scurte slujbe de pomenire în locurile reprezentative de pe traseu: (articolul continuă sub fotografii)

Poarta Geniștilor,

Poarta Întâlnirii, (articolul continuă sub fotografii)

„În această zonă s-au întâlnit în ziua de 16 august 1971 două subunități de geniu care lucrau la deschiderea drumului Transfăgărășan din sensuri opuse. În amintirea evenimentului, bravii geniști au denumit acest loc POARTA ÎNTÂLNIRII.”

Monumentul Constructorilor, (articolul continuă sub fotografii)

„Omagiu constructorilor Transfăgărășanului: Un simțământ și-un gând ne-ndeamnă / să vă chemăm din calendare, / să vă cinstim cum cinstim sfinții / în sfânta zi de sărbătoare. VIA SACRA. Col. Ion Bratu”.

„Participanți reprezentativi la construcția, modernizarea și mentenanța Transfăgărășanului: G-ral locotenent r. Vasile Șlicaru, comandantul trupelor de geniu, cu misiunea de a pune în practică proiectul, 1970-1974; G-ral de brigadă r. Ștefan Bediu, comandantul R1 Ge Rm. Vâlcea, al sectoarelor Sud și Nord, ulterior Sud, 1970-1972; G-ral de brigadă r. Nicolae Mazilu, comandantul R 52 Alba Iulia, al sectorului Nord, 1971-1974; G-ral de brigadă r. Constantin Tănase, comandantul B183 Drumuri, modernizare: 1976-1978; Colonel ing. r. Constantin Vînă, inginer-șef pe sectoarele Nord și Sud, 1970-1974; Colonel r. Toader Dodu, comandant de batalion pe sectorul Sud, 1970-1974; Colonel ing. r. Vasile Voinicu, locțiitor tehnic al comandantului, 1971-1974; Colonel r. Aurică Pârvulescu, comandant de companie drumuri/poduri, modernizare: 1975-1979; Inginer Ioan Gheorghe, șef al secției Drumuri Naționale Argeș, mentenanță: 1965-1995.” MESAJ PENTRU ETERNITATE: „Eroilor jertfiți pe stânci / Durând a Țării temelie, / Meșteri Manole, rugi adânci / Ați fost izvor de apă vie, / Unind pe piscuri de Carpați / Pentru vecie, frați cu frați! Grigore Constantinescu”

Platoul de lângă Cabana Bâlea Lac. (articolul continuă sub fotografii)

La Monumentul Constructorilor de lângă Pârâul Caprei a fost dezvelită o placă memorială care marchează împlinirea a 50 de ani de la construirea Transfăgărășanului. (articolul continuă sub fotografii)

Placa memorială dezvelită lângă Monumentul Constructorilor pe 20 decembrie 2024: „50: 1974-2024. Asociația „Organizația Județeană Argeș Basarab I” a cadrelor militare în rezervă și în retragere și Asociația de Vexilologie „Tricolorul” aduc un omagiu de suflet constructorilor „Transfăgărășanului” cu ocazia aniversării a 50 de ani de la inaugurare. 20 septembrie 1974 GLORIE ȘI RESPECT! Septembrie 2024”.

Au fost prezenți și oficiali de rang înalt de la CNAIR, Guvernul României și Ministerul Apărării Naționale, (prefecturi, consilii județene și primării – reprezentanții acestora au lipsit, n.r.), alte structuri asociative. Județul Sibiu a fost reprezentat de generalul Mircea Vladu (președinte de onoare), col. rtr. Petru Bejenaru (președinte) și de alți câțiva membri ai filialei județene a Asociației Naționale de Cultul Eroilor „Regina Maria”. (articolul continuă sub fotografii)

Pe lângă aceștia, au participat și reprezentanți ai altor asociații din Alba Iulia, Argeș, Brăila, București ș.a.m.d.

Au fost prezenți și veterani ai șantierului de pe Transfăgărășan, care au depănat amintiri emoționante din urmă cu jumătate de secol. De exemplu, domnul mai scund cu șapcă albă a povestit că era tehnician mecanic și a reușit să repară excavatoarele care se defectau cu piese recuperate de soldați din carcasa unui excavator care se prăvălise în râpă și al cărui pilot reușise să se extragă din aparat înainte ca acesta să alunece de pe stâncă. Veteranul îmbrăcat în uniformă, primul din stânga, a povestit că, în calitate de bucătar, se ocupa de masa muncitorilor și îi recompensa pentru realizările lor excepționale cu gogoși. Plin de umor, a recunoscut că uneori se mai întâmpla, din cauza slabei aprovizionări, să mănânce și „răbdări prăjite”. Foarte distrat, un cameraman se întreba la final dacă veteranul va găti gosoși pentru cei aflați de față acum, 50 de ani mai târziu. Același veteran a povestit că, pe când era detașat la șantierul Transfăgărășanului, soția lui, care era gravidă, a născut un băiat, pe care l-au botezat apoi Codruț, căci tatăl i se îndrăgostise de codrii munților Făgărași. (articolul continuă mai jos)

Mai sus, cu șapcă albă, tehnicianul mecanic. Mai jos, în uniformă, bucătarul (tatăl lui Codruț):

Deși la tribuna oficială s-a amintit că drumul a fost construit din ordinul „președintelui României de la acea dată”, numele lui Nicolae Ceaușescu nu a fost pomenit nici măcar o dată. În schimb, pe margini, doi cetățeni care nu erau din rândurile oficialităților au purtat pe umăr steagul de dinainte de 1989 al „Republicii Socialiste România”.

Reprezentantul CNAIR a dat „vestea bună” că lucrările de modernizare ale Transfăgărășanului se află în etapa de studiu de fezabilitate, obiectivul fiind ca, după reabilitare, drumul să poată fi deschis traficului rutier cât mai mult timp din an. VIDEO: (articolul continuă mai jos)

20 septembrie 2024: Transfăgărășanul la 50 de ani de la inaugurare (1974 – 2024)

„Drumul Național Transfăgărășan, DN 7C, o adevărată magistrală a înălțimilor, traversează cel mai înalt lanț muntos din țara noastră, Munții Făgăraș, de la barajul lacului de acumulare Vidraru până la șoseaua Sibiu – Făgăraș, pe parcursul a 90,167 kilometri. Trecerea de pe versantul sudic pe cel nordic se realizează printr-un tunel lung de 887 de metri, situat între vârfurile Capra și Paltinul, la altitudinea de 2042 metri.

Construcția începută în anul 1969 de către județele Argeș și Sibiu din necesitatea realizării unui drum de exploatare forestieră de interes local, se continuă în 1970, în conformitate cu H.C.M. nr. 1116/1970, de către Ministerul Economiei Forestiere și al Materialelor de Construcții pe versantul nordic și Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor pe versantul sudic, ca titulari de investiții, în colaborare cu Ministerul Apărării Naționale ca element de execuție pentru întregul traseu. Realizarea tunelului de la cota 2042 a fost încredințată Ministerului Energiei Electrice.

Coordonarea activității efectivelor de militari dislocate pe șantier a fost încredințată Comandamentului Trupelor de Geniu, al cărui comandant era generalul-locotenent dr. Vasile Șlicariu.

În perioada de început, Armata a acționat cu două detașamente de geniști din Regimentul I Geniu „Alexandru Ioan Cuza” – Râmnicu Vâlcea, comandat de către locotenent-colonelul Ștefan Bediu, având ca prim locțiitor și inginer-șef pe cpt. ing. Constantin Vână. Acestea, cu un efectiv de aproximativ 200 de militari fiecare, au atacat lucrarea din două părți: de la nord la sud, de la șoseaua Sibiu-Făgăraș, pe Valea Bâlei, către cabana Bâlea Cascadă și de la sud la nord pe marginea lacului Vidraru și Valea Caprei. Începând cu decembrie 1970, Regimentul I Geniu și-a retras efectivele în partea de „Sud”, iar partea de „Nord” a fost preluată de Regimentul 52 Geniu Alba Iulia, comandat de colonelul Nicolae Mazilu, având ca inginer-șef pe mr. ing. Florea Necula.

La începutul anului 1973 s-a executat o a doua mare manevră de forțe, în partea de „Sud” a șantierului: astfel, Regimentul I Geniu s-a retras pe valea pârâului Capra, iar pe conturul lacului Vidraru a fost constituită o nouă unitate de geniu sub comanda colonelului Gheorghe Buzatu.

Pe măsura creării fronturilor de lucru și creșterii volumului de lucrări, unitățile de geniu au fost întărite și cu militari din unități de alte arme, aceste efective schimbându-se din șase în șase luni, iar atunci când a fost nevoie de forțe sporite de geniu pentru realizarea anumitor obiective, periodic au fost trimise pe Transfăgărășan subunități constituite din alte unități de geniu.

Pentru realizarea acestei lucrări de excepție, ce rivalizează cu marile drumuri din Alpi, s-au executat circa 4 milioane metri cubi de terasament, 290 de mii de metri cubi de fundații, 598 de mii de metri pătrați de suprastructuri de macadam, 290 de mii de metri cubi de zidărie, 830 de lucrări transversale, 27 de viaducte și poduri deosebit de rezistente, s-au folosit peste 6 milioane de kilograme de explozibil, iar utilajele și mașinile au consumat mai bine de 18 milioane de motokilometri.

Inaugurarea drumului Transfăgărășan a avut loc la data de 20 septembrie 1974, prilej cu care au fost decorați cu ordine și medalii 553 de ofițer, maiștri militari, subofițeri, gradați și soldați.

Contribuția hotărâtoare a Armatei la realizarea drumului a fost recunoscută și la vremea respectivă de oficialitățile de atunci. Astfel, ministrul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții afirma într-un ziar central din septembrie 1974: „Un rol de o însemnătate hotărâtoare în realizarea drumului l-au avut eroismul și spiritul de sacrificiu ale militarilor forțelor noastre armate, fără al căror sprijin nemijlocit execuția drumului nu ar fi fost posibilă. În condițiile vitrege ale unor creste și prăpăstii pe care doar caprele negre și ciutele se încumetau să le escaladeze, inginerii proiectanți și comandanții unităților militare și-au concentrat întreaga lor capacitate creatoare asupra soluțiilor constructive ale acestui drum ce depășește ca amploare inginerească tot ce s-a mai executat de sute de ani în țara noastră”.

În egală măsură, trebuie remarcată contribuția de excepție a profesioniștilor civili, ingineri, proiectanți, arhitecți, maiștri și muncitori. Fără expertiza și profesionalismul acestora, o asemenea lucrare nu ar fi fost posibilă.

Proiectarea ramurii de Sud a drumului și a lucrărilor de artă pe întregul drum au fost realizate de echipele conduse de inginerii Mihai Ionescu și Teodor Guțu, coordonați de ing. Ștefan Sasu. Ramura de Nord a drumului (de la DN1 la Bâlea Lac) a fost proiectată de un colectiv condus de ing. Ioan Cazan, iar a tunelului Capra – Bâlea, de către echipa de proiectanți condusă de ing. Iosif Kaitar.

Șefi ai șantierelor civile au fost ing. Dumitru Ducaru la „Nord” și ing. Alexandru Teodorescu la „Sud”.”, se arată într-un pliant informativ realizat de Asociația Cadrelor Militare în Rezervă sau Retragere din Arma Geniu „General Constantin N. Hârjeu”.

Transfăgărășan, Via Sacra / Primăria Cârțișoara

Imnul Transfăgărăşanului

-de colonel Ion Bratu-

Oricine-aţi fi, de pretutindeni,
Veniţi în fiecare an
Ca să vedeţi minunea noastră,
Veniţi pe Transfăgărăşan!

El s-a născut din dor fierbinte,
Ce i-a unit pe fraţii-fraţi
Să construiască noua cale
Peste fruntarii de Carpaţi.

Voinici de pe întinsul ţării
s-au prins în bătălia grea
cu vitregiile naturii,
cu muntele ce nu ceda,

Pe-acolo unde nici cu gândul
n-ai fi trecut în veci de veci
ei au trecut, sfidând chiar moartea
ca tu să poţi acum să treci.

În defileu, sub clar de lună,
Se văd şi azi, trudind, soldaţi
Rămaşi aşa, sculptaţi în stâncă,
Cu stânca-n veci îngemănaţi.

Nu s-au lăsat încă la vatră,
Veghează-n posturile lor
Și dac-ar fi, la o comandă,
Vor face alte trecători.

De-aceea, orişicine sunteţi,
Veniţi în fiecare an,
Veniţi cu toţi pe Via Sacra
Veniţi pe Transfăgărăşan!

Versurile sunt scrise de col. Ion Bratu, participant la această mega-construcţie şi sunt încrustate întru nemurire pe o placă de marmură pe Transfăgărăşan – la Bâlea Lac.

Placa pe care au fost încrustate versurile este montată din inițiativa și cu participarea colonelului Constantin Avădanei, Nicolae Damian, caporal David Finta.

Ca să vedeți că până și lucrurile mărețe au sfârșitul lor, iată cum arată locul prin care Lacul Bîlea se scurge la vale:

…și locul pe unde pleacă la vale:

Fotografiile cu peisaje și filmările sunt surprinse de Vlad Pârău și, la fel ca întregul conținut al acestui articol, nu pot fi copiate sau redistribuite decât cu menționarea autorului și a site-ului, cu link activ către acest site și articol în primul paragraf al articolului preluat. Vă îndemnăm să vă bucurați de ele cu atât mai mult aici, la „Cerul, Codrul și Pârăul”. Dacă doriți să sprijiniți jurnalistul independent, puteți să-i faceți cinste cu o cafea. Vă mulțumim!