Ce mi-e Crucea, ce mi-e imnul, ce mi-e steagul? OPINIE Vlad Pârău
Un luptător de judo creștin-ortodox din Serbia, Nemanja Majdov, a fost penalizat cu excluderea din toate competițiile timp de 5 luni pentru că și-a făcut cruce când a intrat pe tatami la un meci din cadrul Jocurilor Olimpice 2024 de la Paris. Știți voi, acele Jocuri Olimpice ale căror spectacole de deschidere și închidere au abundat de simboluri și poate chiar ritualuri religioase necreștine (ca să nu spunem „satanice”), despre care nu s-a pus problema că ar putea ofensa pe cineva. Dar, când e vorba de simbolurile creștine, deodată grija „neofensării” altora atinge cote maxime.
Haideți să transpunem o asemenea situație la nivelul României, că avem și noi, slavă Domnului, sportivi credincioși, care poartă sau își fac cruce! Atât timp cât pe terenul de sport se poate intona imnul României fără să ne temem că i-ar putea ofensa pe unguri (sau viceversa), nu văd de ce un sportiv care își face semnul Crucii e sancționat pentru că i-ar putea ofensa pe musulmani sau pe atei. Care și ei au dreptul să își manifeste credințele și fidelitățile proprii. De pildă, se poate purta tricolorul pe tricou la o competiție sportivă. Dar dacă s-ar purta stema României n-ar fi totuna? Cu acvila ce poartă-n cioc o Cruce. Nu mai zic de steagul Elveției sau de heraldica Ungariei, Slovaciei, Serbiei, Greciei etc. Indiferent de credințele actuale, civilizația din care facem parte s-a construit pe valorile și simbolurile creștinismului. Cui nu-i convine să nu guste, nu să ne impună nouă ce să gustăm!
Un pic de „suferință” din cauza credintei e mai mult decat orice medalie pe care o putea castiga! E de invidiat nu de compatimit!