1 octombrie: Acoperământul Maicii Domnului. Sfinții Anania Apostolul, Roman Melodul, Ioan Cucuzel și Grigorie athonitul
La data de 1 octombrie, Biserica Ortodoxă sărbătorește Acoperământul Maicii Domnului și îi pomenește pe Sfinții Anania Apostolul, Roman Melodul, Ioan Cucuzel și Grigorie athonitul. Ultimii trei au fost înzestrați cu darul și slujirea cântării.
1.Prăznuirea Cinstitului Acoperământ al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Încă din vremuri străvechi, Biserica a cinstit-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca pe stapana și păzitoarea norodului creștin, care, prin rugăciunile sale de mijlocire, cheamă mila lui Dumnezeu asupra noastră, a păcătoșilor. Ajutorul Preasfintei Maicii lui Dumnezeu s-a arătat limpede în multe împrejurări, către feluriți oameni și felurite popoare, în vreme de pace și în vreme de război, în pustiile monahilor și în cetățile pline de oameni.
Minunea pe care Biserica o prăznuiește astăzi adeverește încă o dată paza cea tare cu care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ocrotește poporul creștinilor. În ziua întâi a lunii octombrie din anul 911, în zilele împăratului Leon cel Înțelept, la Constantinopol, în Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Vlaherne se făcea priveghere de toată noaptea. Biserica era plină de popor. Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos stătea în spatele bisericii împreună cu ucenicul său, Epifanie. La ceasul al patrulea din zi, deasupra norodului s-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, ținând omoforul său întins ca un acoperământ deasupra capetelor credincioșilor. Ea era înveșmântată în purpură țesută cu aur și strălucea de o lumină negrăită. În jurul ei se adunaseră cetele apostolilor, sfinților, mucenicilor și fecioarelor. Sfântul Andrei a zis către Fericitul Epifanie: „Oare o vezi, frate, pe Împărăteasa și Doamna tuturor, cum se roagă pentru toată lumea?”. Iar Epifanie a răspuns: „O văd, părinte, și mă înspăimânt!”. Praznicul Cinstitului Acoperământ a fost rânduit pentru a pomeni această minune, încă și pentru a ne aduce aminte că și noi, la vreme de necaz, putem primi, prin rugăciune, ajutor necontenit de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
2.Pomenirea Sfântului Apostol Anania
Anania, unul dintre cei 70 de Apostoli, a fost Episcop al Damascului. Potrivit unei arătări dumnezeiești (Fapte 9:10-17), el l-a botezat pe Saul (cel ce avea să fie Apostolul Pavel). Pentru curajul cu care a propovăduit Evanghelia, Sfântul Apostol Anania a fost ucis cu pietre în cetatea Elefteropolis. Sfintele sale moaște au fost duse mai întâi la Damasc, iar mai pe urmă la Constantinopol.
3.Pomenirea Cuviosului Roman Melodul
Roman s-a născut în cetatea siriană Emesa. El a fost mai întâi paraclisier la Beirut, iar, mai pe urmă, a slujit în biserica cea mare din Constantinopol, pe vremea Patriarhului Eftimie (490 – 504). Roman nu știa nici carte, nici meșteșugul cântării bisericești și pentru aceea era defăimat de unii dintre clericii mai înțelepți. Atunci, Sfântul Roman s-a rugat cu lacrimi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, iar ea i s-a arătat în vedenie, i-a dat o bucată de hârtie și i-a spus să o înghită. A doua zi era Praznicul Nașterii lui Hristos. Roman s-a suit în amvon și a cântat cu glas îngeresc condacul „Fecioara astăzi…”. Toți s-au minunat și au ascultat cu mulțumire cântarea și glasul cel minunat al cântărețului. După ce a primit darul alcătuirii stihurilor de la însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Roman a alcătuit mai bine de o mie de condace. El s-a săvârșit din viața aceasta ca diacon al Bisericii celei Mari, Aghia Sofia, din Constantinopol și s-a alăturat cetelor îngerești în anul 510.
4.Pomenirea Cuviosului Ioan Cucuzel
Ioan a fost un bărbat de neam slav din cetatea Dracha (Dyrrachium). El a fost dus încă de tânăr la școala de cântăreți de la Constantinopol, unde a ajuns cântărețul cel mai iubit la curtea împăratului. Temându-se de lingușirile și laudele de la oameni, Ioan a fugit în Sfântul Munte și s-a înfățișat la Marea Lavră ca un păstor de rând. El a dus o viață aspră, plină de nevoințe, și în două rânduri a fost cercetat de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Sfântul Ioan s-a săvârșit în veacul al doisprezecelea.
5.Pomenirea Cuviosului Grigorie
Grigorie a fost un monah care s-a nevoit în Marea Lavră din Muntele Athos în veacul al paisprezecelea.
Cântare de laudă la Cuviosul Roman Melodul
Sfântul Roman, în mijlocul slujirii,
Suitu-s-a în amvon
Și a cântat preaminunata cântare
Cu îngerească și dulce glăsuire:
„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște
Și pământul peștera Celui Neapropiat aduce,
Îngerii cu păstorii slavoslovesc
Și magii cu steaua călătoresc,
Căci pentru noi S-a născut Prunc Tânăr
Dumnezeu Cel mai înainte de veci”.
Ascultând cântarea,
Toți s-au umplut de bucurie
Și pe chipurile a tot norodul
S-a așternut mare uimire.
Slavă Maicii lui Dumnezeu
Care s-a milostivit de rugăciunea cu lacrimi
Și în chip slăvit a împlinit
Smerita rugăciune a celui credincios!
CUGETARE
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat adesea sfinților aflați în nevoie: fie pentru a-i îmbărbăta în nevoințele lor, fie pentru a-i izbăvi de boală, fie pentru a le descoperi vreo taină. Două astfel de arătări minunate s-au făcut și în Marea Lavră din Sfântul Munte. În vremea Marelui Post, pe când se cânta Acatistul cel Mare, Sfântul Ioan Cucuzel ședea ostenit înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Și, șezând astfel, a adormit. În clipa aceea i s-a înfățișat înainte Sfânta și Preacurata, scăldată în lumină cerească, și i-a zis: „O, Ioane, cântă și nu înceta a cânta și, pentru aceasta, eu nu mă voi depărta de la tine”. Zicând aceasta, ea a pus un ban de aur în mâna sa. Multe minuni s-au săvârșit mai pe urmă la icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și prin mijlocirea aceluiași bănuț de aur.
A doua minune s-a făcut înaintea Sfântului Grigorie care, asemenea Sfântului Ioan Cucuzel, era cântăreț bisericesc. Patriarhul Kalistos rânduise ca, la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, în locul Axionului „Vrednică ești cu adevărat” să se cânte „De tine se bucură”. Filotheu, urmașul său în scaunul patriarhal, a readus în slujbă Axionul „Vrednică ești cu adevărat”, ca unul ce era mai scurt. Dar atunci, în ajunul Praznicului Botezului Domnului și înaintea lui Kalistos, patriarhul Alexandriei, Sfântul Grigorie a cântat Axionul „De tine se bucură”. Îndată după acestea i s-a arătat înainte Sfânta și Preacurata și a pus în mâna sa un bănuț de aur, precum îi dăruise odinioară și lui Ioan Cucuzel. Apoi a zis: „Mulțumescu-ți că m-ai cinstit cu cântarea aceasta!”. Pentru aceea, s-a rânduit ca la toate Liturghiile Sfântului Vasile cel Mare să se cânte la Axion cântarea „De tine se bucură”.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, Iulie – Decembrie, ed. Egumenița, 2010, pag. 446-449.