17 Decembrie 1989, Timișoara: REPRESIUNEA. Amintirile revoluționarului Claudiu Iordache după 20 de ani. VIDEO
Claudiu Iordache: 17 DECEMBRIE 1989, TIMIȘOARA.
REPRESIUNEA.
„17 decembrie 1989. Dimineața Timișoara coboară din nou în stradă. Majoritatea liderilor încleștărilor din noaptea trecută fuseseră sălbatic bătuți ori arestați de către Miliție și Securitate, în razii ce măturaseră orașul întreaga noapte. Dar, spre sfârșitul dimineții, sute de oameni se adună în jurul sediului județean al partidului comunist, pe Bulevardul 23 August. Scandând lozinci antiguvernamentale, un grup al celor mai aventuroși asaltează clădirea, și sub privirile înlemnite ale funcționarilor de partid, timișorenii smulg tablourile lui Ceaușescu de pe pereți, iau cărțile lui Ceaușescu de pe etajere și, împreună cu alte totemuri comuniste, le aruncă pe fereastră jos, în stradă. Afară, mulțimea întâmpină fiecare sfărâmare a unui simbol comunist cu aplauze și urale.
Dar entuziasmul se transformă rapid în suferință, pentru că acesta este locul în care soldații își folosesc pentru prima dată baionetele împotriva oamenilor. Poveștile martorilor care au asistat sunt teribile: oameni străpunși cu baioneta în stomac, în spate, baionete tăind fețele oamenilor… o contraofensivă brutală din partea armatei care ar fi trebuit să-i apere pe oameni, nu să-i ucidă pentru singura vină de a fi vrut să fie liberi… Panică și furie. Cruzime și răzbunare. Simbolurile comuniste ale autorităților criminale, făcute una cu pământul. Ceaușescu, în efigie, târât în noroi. Cărțile lui glorioase puse pe foc.
Și, apoi, au apărut baricadele. Primele ciocniri. Lideri naturali iau conducerea coloanelor, îndreptându-le spre nervii Puterii. Nimic nu mai poate ține sub control orașul răzvrătit. Cartierele muncitorești fierb. Dictatura hărțuită cedează la fiecare pas. Sufletul înăbușit al libertății începe să respire. Tancurile trimise pe străzi sunt blocate de pieptul gol al timișoreanului de rând. Pentru prima dată în ultimii cincizeci de ani, undeva în România, la Timișoara, Dumnezeu trece de partea celor mulți. Nu și funcționarii Lui, ce I-au baricadat pe dinăuntru bisericile.
Timișoara, 17 decembrie 1989. În fața Primăriei, un șir de militari, înarmați până în dinți, apără o linie invizibilă. Mii de oameni scandează: “Armata e cu noi!” Armata nu e cu ei. Armata și-a folosit armele împotriva oamenilor – și ce e mai rău încă n-a venit…
În București dictatorul Nicolae Ceaușescu strigă la Miniștrii Apărării și Internelor, numindu-i trădători pentru că nu au tras direct în oameni, așa cum ordonase. „Am ordonat ca forțele de securitate să fie înarmate, să tragă foc de avertisment și apoi demonstranții să fie împușcați în picioare. De ce nu s-a făcut asta?”
Miniștrii dictatorului se scuză că nu s-au putut gândi să scoată armata în stradă cu muniție de război. Furia lui Ceaușescu crește: “V-am ordonat să trageți foc de avertisment, și, apoi, dacă nu se retrag, să-i împușcați în picioare. Nu m-am gândit nici o clipă că veți folosi gloanțe oarbe. Cei care au pătruns în sediul județean al partidului comunist n-ar fi trebuit să iasă de acolo în viață! Ar fi trebuit să fie împușcați!”
Și au fost… în Timișoara, doar câteva ore mai târziu… apoi în Cluj, Arad, Lugoj, Brașov, București…
În conferința telefonică de la prânz, Ceaușescu le spusese oficialilor trimiși în Timișoara: “Evenimente importante s-au întâmplat în Timișoara în ultimele două zile… S-au făcut greșeli, problemele ar fi trebuit rezolvate într-o oră sau două… Unitățile au fost trimise fără armament corespunzător, dar acum au primit muniție de război… Este stare de urgență… Oricine nu se supune somației am dat ordin să se tragă. Oamenii trebuie să fie somați, și dacă nu se supun ordinului trebuie să se tragă… Am dat ordinul să se tragă… Au mai făcut greșala de a întoarce și celălalt obraz… Umanismul nu înseamnă pactizare cu dușmanul. Umanismul înseamnă apărarea socialismului.”
Masacrul din Duminica Sângeroasă a Timișoarei a început la ora 17,30, când peste oraș se însera…”
Claudiu Iordache
17 decembrie 2020
Claudiu Iordache: „Acum 30 de ani o mână de oameni curajoși, drepți, frumoși, cereau Libertate în numele tuturor românilor! Pentru această „crimă”, acum 30 de ani Dictatura lui Ceaușescu trăgea în ei!
30 de ani după, sunt scoși din cărțile de istorie, din memoria publică. 30 de ani după, se vorbește despre „lovitura de stat”, călcându-se cu bocancii peste mormintele celor ce au murit și peste sufletele celor ce au supraviețuit…
E o zi tristă, într-o țară care n-a știut să-și respecte și să-și cinstească eroii, să-și prețuiască valorile și să nu-și uite trecutul… și totuși încă există români care își amintesc!
Timișoara. 17 decembrie 1989. Represiunea.
Veșnică să le fie amintirea martirilor noștri!”
Claudiu Iordache
17 Decembrie 2019
În imagine: Rodica Luca, împușcată în Timișoara, în 17 decembrie 1989, de soldați în termen de la UM 01024, arsă la Crematoriul Cenușa din București odată cu ceilalți martiri timișoreni, cenușa fiindu-le apoi aruncată într-o gură de canal din Popești-Leordeni.
Tovarășul Nicolae Ceaușescu:
„Am discutat aseară, am spus: luaţi măsuri, măsuri ferme … Dacă miliţia era înarmată trebuia să tragă … N-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru toate unităţile … Trebuia să-i omoare pe huligani…”
„Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armamentul; toţi să fie înarmaţi şi să se aplice ordinul … Să lichidăm repede ce este la Timişoara, să punem trupele în stare de luptă … şi oriunde se încearcă vreo acţiune, lichidată radical, fără nici o discuţie. Vom lupta până la ultimul… Totul să se apere cu arma în mână. Toţi trebuie să ştie că suntem în stare de război!”
” …Acum am trimis şi sunt la Timişoara toţi comandanţii. Am discutat acum câteva minute cu tovarăşul Coman care a sosit la Timişoara cu trupe, şi au primit muniţie de război. Oricine nu se supune la somaţie… am dat ordin să se tragă… Începând de azi … unităţile vor purta armament de luptă, inclusiv gloanţe … Umanismul nu înseamnă pactizare cu duşmanul! Umanismul înseamnă apărarea integrităţii socialismului… Toate unităţile sunt în alarmă şi în această situaţie au armament de luptă în dotare… Dacă s-a înţeles bine? Întreb şi la Timişoara, să răspundă primul secretar care are şi funcţia de comandant. Şi tovarăşul Coman…”
Ion Coman: „Vă raportez, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, capătul a trei coloane intră în Timişoara, vor fi dirijate spre centru, am ordonat să se tragă foc. Suntem gata să îndeplinim ordinul dumneavoastră.”
(17 decembrie 1989, Bucureşti, stenograma şedinţei CPEx şi a Teleconferinţei ţinute de dictatorul Nicolae Ceauşescu)
“Muncitorii de la Crematoriul Cenușa care au descărcat, în dimineața de 19 decembrie 1989, 44 de cadavre și le-au ars, vorbesc despre urmele de lovire, tăiere, maltratare, înjunghiere pe care le prezentau cadavrele. Mâini și picioare zdrobite, capete sparte în mai multe locuri, traumatisme în afara plăgilor împușcate. Opera urii se continua și în aceste forme desfigurante, odioase.” (Lucia Hossu Longin)
Filmul “Represiunea” a fost eliminat de pe site-ul Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 după plecarea mea, de către oamenii „liderului Revoluției” Ion Iliescu.
Represiunea – Revoluția Română din Decembrie 1989
17 decembrie 1989 – Primii martiri ai Revoluției
17 decembrie 1989. Ziua masacrului de la Timișoara.
Claudiu Iordache – 17 Decembrie 2020
17 DECEMBRIE1989, TIMIȘOARA.
REPRESIUNEA.
17 decembrie 1989. Dimineața Timișoara coboară din nou în stradă. Majoritatea liderilor încleștărilor din noaptea trecută fuseseră sălbatic bătuți ori arestați de către Miliție și Securitate, în razii ce măturaseră orașul întreaga noapte. Dar spre sfârșitul dimineții, sute de oameni se adună în jurul sediului județean al partidului comunist, pe Bulevardul 23 August. Scandând lozinci antiguvernamentale, un grup al celor mai aventuroși asaltează clădirea, și sub privirile înlemnite ale funcționarilor de partid, timișorenii smulg tablourile lui Ceaușescu de pe pereți, iau cărțile lui Ceaușescu de pe etajere și, împreună cu alte totemuri comuniste, le aruncă pe fereastră jos, în stradă. Afară, mulțimea întâmpină fiecare sfărâmare a unui simbol comunist cu aplauze și urale. Dar entuziasmul se transformă rapid în suferință, pentru că acesta este locul în care soldații își folosesc pentru prima dată baionetele împotriva oamenilor. Poveștile martorilor care au asistat sunt teribile: oameni străpunși cu baioneta în stomac, în spate, baionete tăind fețele oamenilor… o contraofensivă brutală din partea armatei care ar fi trebuit să-i apere pe oameni, nu să-i ucidă pentru singura vină de a fi vrut să fie liberi… Panică și furie. Cruzime și răzbunare. Simbolurile comuniste ale autorităților criminale făcute una cu pământul. Ceaușescu, în efigie, târât în noroi. Cărțile lui glorioase puse pe foc. Și apoi au apărut baricadele. Primele ciocniri. Lideri naturali iau conducerea coloanelor, îndreptându-le spre nervii Puterii. Nimic nu mai poate ține sub control orașul răzvrătit. Cartierele muncitorești fierb. Dictatura hărțuită cedează la fiecare pas. Sufletul înăbușit al libertății începe să respire. Tancurile trimise pe străzi sunt blocate de pieptul gol al timișoreanului de rând. Pentru prima dată în ultimii cincizeci de ani, undeva în România, la Timișoara, Dumnezeu trece de partea celor mulți. Nu și funcționarii lui, ce i-au baricadat pe dinăuntru bisericile.
Timișoara, 17 decembrie 1989. În fața Primăriei, un șir de militari, înarmați până în dinți, apără o linie invizibilă. Mii de oameni scandează: “Armata e cu noi!” Armata nu e cu ei. Armata și-a folosit armele împotriva oamenilor – și ce e mai rău încă n-a venit…
În București dictatorul Nicolae Ceaușescu strigă la Miniștrii Apărării și Internelor, numindu-i trădători pentru că nu au tras direct în oameni, așa cum ordonase. „Am ordonat ca forțele de securitate să fie înarmate, să tragă foc de avertisment și apoi demonstranții să fie împușcați în picioare. De ce nu s-a făcut asta?” Miniștrii dictatorului se scuză că nu s-au putut gândi să scoată armata în stradă cu muniție de război. Furia lui Ceaușescu crește: “V-am ordonat să trageți foc de avertisment, și apoi dacă nu se retrag să-I împușcați în picioare. Nu m-am gândit nici o clipă că veți folosi gloanțe oarbe. Cei care au pătruns în sediul județean al partidului comunist n-ar fi trebuit să iasa de acolo în viață! Ar fi trebuit să fie împușcați!”
Și au fost… în Timișoara, doar câteva ore mai târziu… apoi în Cluj, Arad, Lugoj, Brașov, București…
În conferința telefonică de la prânz, Ceaușescu le spusese oficialilor trimiși în Timișoara: “Evenimente importante s-au întâmplat în Timișoara în ultimele două zile… S-au făcut greșeli, problemele ar fi trebuit rezolvate într-o oră sau două… Unitățile au fost trimise fără armament corespunzător, dar acum au primit muniție de război… Este stare de urgență… Oricine nu se supune somației am dat ordin să se tragă. Oamenii trebuie să fie somați, și dacă nu se supun ordinului trebuie să se tragă… Am dat ordinul să se tragă… Au mai făcut greșala de a întoarce și celălalt obraz… Umanismul nu înseamnă pactizare cu dușmanul. Umanismul înseamnă apărarea socialismului.”
Masacrul din Duminica Sângeroasă a Timișoarei a început la ora 17,30, când peste oraș se însera…
https://romaniaverde.wordpress.com/2012/12/17/17-decembrie-1989-timisoara-represiunea
În imagine: Rodica Luca, împușcată în Timișoara, în 17 decembrie 1989, de soldați în termen de la UM 01024, arsă la Crematoriul Cenușa din București odată cu ceilalți martiri timișoreni, cenușa fiindu-le apoi aruncată într-o gură de canal din Popești-Leordeni
Tovarășul Nicolae Ceaușescu:
„Am discutat aseară, am spus: luaţi măsuri, măsuri ferme … Dacă miliţia era înarmată trebuia să tragă … N-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru toate unităţile … Trebuia să-i omoare pe huligani…”
„Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armamentul; toţi să fie înarmaţi şi să se aplice ordinul … Să lichidăm repede ce este la Timişoara, să punem trupele în stare de luptă … şi oriunde se încearcă vreo acţiune, lichidată radical, fără nici o discuţie. Vom lupta până la ultimul… Totul să se apere cu arma în mână. Toţi trebuie să ştie că suntem în stare de război!”
” …Acum am trimis şi sunt la Timişoara toţi comandanţii. Am discutat acum câteva minute cu tovarăşul Coman care a sosit la Timişoara cu trupe, şi au primit muniţie de război. Oricine nu se supune la somaţie… am dat ordin să se tragă… Începând de azi … unităţile vor purta armament de luptă, inclusiv gloanţe … Umanismul nu înseamnă pactizare cu duşmanul! Umanismul înseamnă apărarea integrităţii socialismului… Toate unităţile sunt în alarmă şi în această situaţie au armament de luptă în dotare… Dacă s-a înţeles bine? Întreb şi la Timişoara, să răspundă primul secretar care are şi funcţia de comandant. Şi tovarăşul Coman…”
Ion Coman: „Vă raportez, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, capătul a trei coloane intră în Timişoara, vor fi dirijate spre centru, am ordonat să se tragă foc. Suntem gata să îndeplinim ordinul dumneavoastră.”
17 decembrie 1989, Bucureşti, stenograma şedinţei CPEx şi a Teleconferinţei ţinută de dictatorul Nicolae Ceauşescu
Claudiu Iordache: „Acum 30 de ani o mână de oameni curajoși, drepți, frumoși, cereau Libertate în numele tuturor românilor! Pentru această „crimă”, acum 30 de ani Dictatura lui Ceaușescu trăgea în ei!
30 de ani după, sunt scoși din cărțile de istorie, din memoria publică. 30 de ani după, se vorbește despre „lovitura de stat”, călcându-se cu bocancii peste mormintele celor ce au murit și peste sufletele celor ce au supraviețuit…
E o zi tristă, într-o țară care n-a știut să-și respecte și să-și cinstească eroii, să-și prețuiască valorile și să nu-și uite trecutul… și totuși încă există români care își amintesc!
Timișoara. 17 decembrie 1989. Represiunea.
Veșnică să le fie amintirea martirilor noștri!”
Claudiu Iordache
17 Decembrie 2019
Tovarășul Nicolae Ceaușescu:
„Am discutat aseară, am spus: luaţi măsuri, măsuri ferme … Dacă miliţia era înarmată trebuia să tragă … N-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea pe care o am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru toate unităţile … Trebuia să-i omoare pe huligani…”
„Voi da ordin ca imediat să se primească, acum, armamentul; toţi să fie înarmaţi şi să se aplice ordinul … Să lichidăm repede ce este la Timişoara, să punem trupele în stare de luptă … şi oriunde se încearcă vreo acţiune, lichidată radical, fără nici o discuţie. Vom lupta până la ultimul… Totul să se apere cu arma în mână. Toţi trebuie să ştie că suntem în stare de război!”
” …Acum am trimis şi sunt la Timişoara toţi comandanţii. Am discutat acum câteva minute cu tovarăşul Coman care a sosit la Timişoara cu trupe, şi au primit muniţie de război. Oricine nu se supune la somaţie… am dat ordin să se tragă… Începând de azi … unităţile vor purta armament de luptă, inclusiv gloanţe … Umanismul nu înseamnă pactizare cu duşmanul! Umanismul înseamnă apărarea integrităţii socialismului… Toate unităţile sunt în alarmă şi în această situaţie au armament de luptă în dotare… Dacă s-a înţeles bine? Întreb şi la Timişoara, să răspundă primul secretar care are şi funcţia de comandant. Şi tovarăşul Coman…”
Ion Coman: „Vă raportez, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, capătul a trei coloane intră în Timişoara, vor fi dirijate spre centru, am ordonat să se tragă foc. Suntem gata să îndeplinim ordinul dumneavoastră.”
(17 decembrie 1989, Bucureşti, stenograma şedinţei CPEx şi a Teleconferinţei ţinute de dictatorul Nicolae Ceauşescu)
“Muncitorii de la Crematoriul Cenușa care au descărcat, în dimineața de 19 decembrie 1989, 44 de cadavre și le-au ars, vorbesc despre urmele de lovire, tăiere, maltratare, înjunghiere pe care le prezentau cadavrele. Mâini și picioare zdrobite, capete sparte în mai multe locuri, traumatisme în afara plăgilor împușcate. Opera urii se continua și în aceste forme desfigurante, odioase.” (Lucia Hossu Longin)
Represiunea – Revoluția Română din Decembrie 1989
17 decembrie 1989 – Primii martiri ai Revoluției
Claudiu Iordache – 17 Decembrie 2019
De interes, pe aceeași temă: