25 decembrie: Praznicul Nașterii Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
„Dar când a venit plinirea vremii, a trimis Dumnezeu pe Fiul Său” (Galateni 4, 4) ca să mântuiască neamul omenesc. Și împlinindu-se nouă luni de la Buna-Vestire, când Arhanghelul Gavriil s-a arătat Preasfintei Fecioare în Nazaret, zicând: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har! […] Iată, vei zămisli în pântece și vei naște Fiu” ( Luca 1: 28, 31), în vremea aceea a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toți oamenii din Împărăția Romană. Potrivit acestei porunci, mergeau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Iată de ce a venit Dreptul Iosif la Betleem, cetatea lui David, împreună cu Preasfânta Fecioară, pentru că amândoi erau din seminția împărătească a lui David. Și, din cauză că în această mică cetate se adunase atunci mulțime de norod, Iosif și Maria nu și-au putut afla sălaș în vreo casă omenească, ci au căutat adăpost într-o peșteră ce slujea păstorilor drept grajd pentru animale. În peștera aceasta, în noaptea dinspre sâmbătă spre duminică, la 25 decembrie, Preasfânta Fecioară a născut pe Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos. Născându-L fără de durere, precum Îl și zămislise fără de păcat, de la Duhul Sfânt, iar nu din sămânță bărbătească, ea însăși L-a înfășat în scutece, s-a închinat Lui ca Unui Dumnezeu și L-a culcat în iesle. Apoi s-a apropiat și Dreptul Iosif și s-a închinat Rodului Dumnezeiesc odrăslit de pântecele Fecioarei.
Înaintea peșterii s-au adunat atunci și păstorii de pe câmp, călăuziți într-acolo de îngerul lui Dumnezeu, și s-au închinat și ei înaintea lui Mesia, Mântuitorul Lumii. Păstorii au auzit cântarea cetelor îngerești: „Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2:14).
În vremea aceea, au sosit de la Răsărit trei bărbați înțelepți, călăuziți de steaua cea minunată, aducând cu ei trei daruri: aur, smirnă și tămâie. Ei s-au închinat Pruncului ca Împăratului împăraților și I-au pus înainte darurile lor (Matei 2).
Astfel a intrat în lume Cel vestit de proroci, Cel Care S-a născut așa cum s-a prorocit despre Dânsul: din Preasfânta Fecioară, în cetatea Betleem, din sămânța lui David după trup, la vremea când în Ierusalim nu domnea împărat din sămânța lui Iuda, ci Irod, care era străin. După multe tipuri și preînchipuiri, după trimiși și vestitori, proroci și drepți, înțelepți și împărați, la urmă S-a arătat El, Stăpânul lumii și Împăratul împăraților, pentru a săvârși lucrarea de mântuire a neamului omenesc pe care nu au putut-o săvârși slujitorii Săi. Lui I se cuvine slava și mulțumita în veci. Amin.
CÂNTARE DE LAUDĂ la Nașterea Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos
Din văpaia iubirii Te-ai pogorât din ceruri,
Din veșnica frumusețe Te-ai plecat spre înfricoșata durere,
Din veșnica lumină Te-ai pogorât întru adâncul cel gros al răutății,
Întins-ai sfântă dreapta Ta celor asupriți de păcat.
Minunatu-s-au cerurile, s-a clătinat pământul,
Bine-ai venit, Hristoase! Noroadelor, bucurați-vă!
Din văpaia iubirii, prin care-ai zidit lumea,
Ca robul Te-ai smerit spre a călca robia,
Spre a înnoi lăcașul cel surpat de Adam,
Spre a lumina întunericul și-a ușura păcatul.
Iubire ce nu știi de frică sau ocară,
Bine-ai venit, Hristoase, Doamne al mântuirii!
Din văpaia iubirii, o, Înfrumusețate Împărate,
Ai lăsat strălucirea minunaților heruvimi,
Te-ai pogorât în peștera vieții noastre
La oamenii cei deznădăjduiți aducând lumină și pace.
Pământul s-a înfricoșat a Te încăpea pe Tine,
Bine-ai venit, Hristoase! Cerurile de Tine se veselesc!
Preafrumoasa Fecioară de mult își pusese nădejdea întru Tine,
Pământul a ridicat-o spre Tine, ca printr-însa Tu să pogori
De pe tronul cel preaînalt, din cereasca cetate,
Ca omului tămăduire să-i dai, să-l slobozești de păcat.
O, Sfântă Fecioară, Cădelniță de aur,
Slăvită și lăudată să fii, o, Maică plină de har!
CUGETARE
Dintru început, Iisus Domnul, Cel născut în Betleem, a primit închinăciunea păstorilor și a înțelepților (magilor) de la Răsărit – adică a celor mai simpli și a celor mai înțelepți oameni ai lumii acesteia. Încă și astăzi, aceia care se închină din toată inima lui Iisus Domnul ca Unui Dumnezeu și Mântuitor sunt fie cei mai simpli, fie cei mai înțelepți oameni ai lumii. Cei simpli atinși de stricăciune și cei pe jumătate înțelepți au fost dintotdeauna vrăjmașii dumnezeirii lui Hristos și ai Evangheliei Sale.
Dar cine erau acești magi de la Răsărit? La întrebarea aceasta s-a sârguit să răspundă mai cu seamă Sfântul Dimitrie al Rostovului. El socotește că aceștia erau împărații unor ținuturi mai mici sau ai unor cetăți din Persia, Arabia și Egipt. Totodată, ei cunoșteau bine știința astrelor și așa li s-a arătat steaua cea minunată care vestea nașterea unui Nou Împărat. După Sfântul Dimitrie, steaua aceasta li s-a arătat magilor cu nouă luni mai înainte de nașterea lui Iisus Domnul, adică la vremea zămislirii Lui în pântecele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. În răstimpul celor nouă luni, ei au cercetat steaua, s-au gătit de drum și au pornit în urma ei.
Cei trei magi au sosit la Betleem la puțină vreme după nașterea Mântuitorului lumii. Unul dintre ei se numea Melchior, era bătrân, avea plete lungi și albe, asemenea și barba. El I-a dăruit Domnului aur. Cel de-al doilea se numea Caspar, era rumen la chip, tânăr și fără barbă. El I-a dăruit Domnului tămâie. Cel de-al treilea se numea Baltazar, era negru la chip și avea barba deasă. El I-a dăruit Domnului smirnă. După moarte, trupurile lor au fost duse la Constantinopol, de la Constantinopol la Milan, iar de la Milan la Colonia.
Adăugăm la cele spuse mai înainte că acești trei înțelepți înfățișează cele trei mari seminții coborâtoare din cei trei fii ai lui Noe: Sem, Ham și Iafet. Magul din Persia îi închipuie pe urmașii lui Iafet, magul din Arabia îi închipuie pe urmașii lui Sem, iar magul din Egipt îi închipuie pe urmașii lui Ham. S-ar putea spune, așadar, că prin cei trei crai de la Răsărit, tot neamul omenesc s-a închinat Domnului și Dumnezeului Întrupat.
LUARE AMINTE
Să luăm aminte la frumusețea sufletului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu:
1.Cum sufletul său era luminos și fără prihană;
2.Cum sufletul său era plin de pacea izvorâtă din credința și nădejdea în Dumnezeu;
3.Cum sufletul său era plin de buna-mireasmă a rugăciunii.
PREDICĂ despre Nașterea Domnului, a Fiului lui Dumnezeu
„Ieșit-am de la Tatăl și am venit în lume” (Ioan 16:28)
Fraților, Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul-Născut în veșnicie din Tată fără de maică, S-a născut sub vreme din maică fără de tată. Nașterea dintâi este taina cea nepătrunsă a Sfintei Treimi în veșnicie, iar nașterea de-a doua este taina cea nepătrunsă a puterii și dragostei lui Dumnezeu pentru neamul omenesc, sub vremi. Cea mai mare taină de sub vremi răspunde celei mai mari taine din veșnicie. Fără a încerca să pătrundem taina aceasta prea-mare cu lumina cea slabă a minții noastre, să ne mulțumim, fraților, a cunoaște că mântuirea noastră și-a luat începutul nu de la om sau de la pământ, ci dintru înălțimile cele nepătrunse ale lumii nevăzute și dumnezeiești. Atât de mare este mila lui Dumnezeu și atât de mare este vrednicia omului, încât Însuși Fiul lui Dumnezeu S-a pogorât din veșnicie sub vremi, din Cer S-a pogorât pe pământ, de pe scaunul slavei, în peștera păstorilor, numai spre a mântui neamul omenesc, spre a-i curăți pe oameni de păcat și a-i duce iarăși în Rai. „Ieșit-am de la Tatăl”, unde aveam totul, „și am venit în lume”, care nimic nu Îmi poate da Mie. Domnul S-a născut într-o peșteră spre a ne arăta că lumea este o peșteră întunecată, pe care El Singur o poate lumina. Domnul S-a născut în Betleem, care se tălmăcește „Casa Pâinii”, ca să arate că El este Singura Pâine a Vieții, vrednică de a fi mâncată de oamenii cei adevărați.
O, Iisuse Doamne, Fiule Cel mai înainte de veci al Dumnezeului Celui Viu și Fiule după trup al Fecioarei Maria, luminează-ne și hrănește-ne cu Tine!
Ție se cuvine slava și mulțumirea în veci. Amin.
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. II, iulie – decembrie, ed. Egumenița, 2019, pag. 834 – 838
De interes, pe teme similare: