Cătălina Oana Beța, „fata cu Gândacul”: Fantasticul drum din corul bisericii până pe scena Folk You și intrarea în lumea Jazz-ului. VIDEO
Cătălina Oana Beța din Bacău, cantautoare de muzică Folk care a evoluat spre Jazz, cunoscută la nivel național pentru cântecul „Gândacul de pe deget„, a fost invitata doamnei muzicii Folk, Maria Gheorghiu, la emisiunea „Întâlniri capitale” de la București FM, încărcată pe canalul de YouTube al radioului duminică, 9 februarie 2025. Redăm mai jos câteva idei principale din convorbirea lor radiofonică:
A cântat de când era mică
Cătălina Beța: „Am cântat de când eram mică, de fapt. Mi-am adus aminte că, atunci când eram mică, organizam concerte la scara blocului. Erau orășelele acelea (post-)comuniste… Vin din Bacău. După Revoluție oricum lucrurile au rămas multă vreme la fel pentru oamenii de rând și nu se întâmplau prea multe chestii. Mi-am adus aminte cum organizam concerte la scara blocului, adică îi montam pe ceilalți copii să facă ce se pricepe fiecare – să cânte, să recite o poezie, să facă parada modei – și scriam un fel de bilete de intrare – invitații pe foaia de caiet dictando și le puneam la celelalte scări, puneam și intrarea vreo 10 bani… Când mi-am adus aminte de asta, am rămas șocată pentru că acuma nu-mi place neapărat să organizez, prefer să fiu mai mult în zona creativă, artistică, dar atunci făceam lucrurile astea!”.
„Credința și religia s-au potrivit foarte bine cu felul meu de a fi”
Maria Gheorghiu: „A urmat o perioadă care cred că a fost foarte importantă pentru tine, faptul că ai cântat în corul unei biserici catolice”.
Cătălina Beța: „Foarte importantă! Eu îmi aduc aminte că m-am născut așa, foarte sensibilă și în permanență impresionată de viață, de soare, de copaci, de flori și atunci credința și religia s-au potrivit foarte bine cu felul meu de a fi. Și faptul că eu puteam cânta împreună cu alți copii în biserică era ceva miraculos.
Era un preot care a hotărât să facă un cerc de chitară pentru copii și ne învăța pur și simplu trei acorduri pe care le zdrăngăneam cu toții, dar cântam cântece și era foarte frumos.”
Cum s-a născut „Gândacul”, cântecul ei de căpătâi
Maria Gheorghiu: „Tot în acea perioadă ai început să te apropii și de zona creației? Când ai scris primul cântec și care a fost acela?”
Cătălina Oana Beța: „Când eram mică scriam foarte multe poezii, dar nu le consideram bune. Mi-aduc aminte că în clasa a IV-a am încercat să scriu o poezie care să aibă o sută de strofe. Peste câțiva ani când am citit-o din nou mi s-a părut aiurea, mi-a venit să râd. Dar eu scriam mereu compuneri și versuri și, la un moment dat, în liceu, mi s-a întâmplat acest miracol că, pe trei acorduri, după multe zile state pe aceste trei acorduri, izolată în camera mea, mi-a venit acest cântec, cu tot cu versuri. Parcă deodată curgeau și versurile și melodia. Acest cântec este „Gândacul”.
Băcăuanca descoperă boema ieșeană
Maria Gheorghiu: „Gândacul! Putem spune că, de fapt, acest cântec a fost pașaportul tău de intrare în lumea muzicii Folk. Mult mai târziu, însă! După ce ai stat o vreme în zona muzicii Folk te-ai retras, ai făcut facultatea – o facultate care nu are prea mult de a face cu muzica”…
Cătălina Beța: „Așa este, aparent nu are de a face cu muzica. Am ajuns în anii aceia la Psihologie. Întâmplător, prietena mea cea mai bună, Maria, m-a dus la primul concert de Folk, m-a scos din căminul din Iași unde studiam și m-a dus la un concert de Folk într-un bar, pe dealul Copou. La acest concert cânta folkistul Walter Ghicolescu. El m-a auzit cântând ceva acolo, de la masă, și atunci mi-a spus: Ai vocea foarte frumoasă, vino la Cenaclul Folk Moldavia, la Casa Studenților! Foarte frumos cenaclul, foarte frumoși și anii, eu i-am prins atunci pe „Nu acum”, pe „Pur și simplu”, pe „Fără Zahăr”, pe Jul Baldovin… Era o minune atunci Cenaclul de Folk din Iași! Era plin de muzicieni foarte buni și de oameni foarte curați care iubeau poezia. Întâlnirile noastre de atunci erau foarte curate și speciale.”
Întâlnirea cu pianistul Romeo Cosma și inițierea într-ale Jazz-ului
Maria Gheorghiu: „Cenaclul Moldavia era condus chiar de către un poet. Din câte știu, după această perioadă a urmat o întâlnire care ți-a schimbat traiectoria muzicală: întâlnirea cu Romeo Cosma”.
Cătălina Beța: „Așa este! Cineva m-a auzit la Cenaclul Folk și, după aceea, într-o trupă de blues din Iași. Cineva, adică un chitarist de blues, pe numele lui, Sorin Petrilă, care mi-a spus: Tu ai voce de jazz, trebuie neapărat să mergi la clubul de jazz, la Romeo Cosma! Domul profesor și pianistul Romeo Cosma ținea un cerc de jazz în Casa Studenților și m-am dus și eu acolo. O să țin minte tot timpul, acolo cânta Luiza Zan, care era studentă, și niște instrumentiști foarte buni – Tudor Amarandei, Dan Saghin, niște instrumentiști excelenți! Și eu am început să asist la acele cercuri de jazz – bineînțeles că nu spuneam nimic, eu nu știam note, nu știam… Iar d-l profesor Romeo Cosma m-a ascultat și a zis: da, da, voce de jazz! Și mi-a dat primele casete – pe vremea aceea – cu soliste de jazz: Nancy Wilson, Dee Dee Bridgewater, Ella Fitzgerald și o casetă cu bosanova și samba. Pentru mine a fost un șoc absolut, ascultam și vibram la muzica asta, era o complexitate a exprimării emoțiilor subtile care mie mi-a plăcut foarte mult. De atunci am știut: cam pe aici sunt, cam asta îmi place.”
Din muzică în presă și de-acolo, înapoi!
Maria Gheorghiu: ” După care a urmat o altă importantă etapă care te-a ajutat să mergi în zona asta muzicală, întâlnirea cu Ioan Gyuri Pascu”.
Cătălina Beța: „Așa este! Fast forward, după niște mulți ani, când un șir de întâmplări absolut fantastice pentru mine m-au adus în București – eu avusesem job în Bacău, după aceea îmi căutam job în București. Chiar atunci m-au sunat și cei de la Jurnalul, m-a sunat Dan Andronic și mi-a zis că îmi caută contactele de câțiva ani ca să mă aducă pentru că au auzit piesa „Gândacul” și nu dădeau de mine în țară”…
Cu „Gândacul” pe scena Folk You de la malul mării
Maria Gheorghiu: „Așa, și trebuia să fii pe scena Folk You, acolo ne-am și întâlnit prima oară”…
Cătălina Beța: „Așa este… Bine, eu te mai văzusem la Cenacluri sau la festivalurile de Folk din Iași, dar bine-nțeles că acolo (la Folk You) te-am întâlnit prima dată pentru că și prezentai. E și o poză cu tine îmbrăcată în alb, crem așa, pe malul mării, se vede marea și o mare de oameni, o scenă fantastică pe malul mării, acolo…
Maria Gheorghiu: „Cum te-ai simțit pe scena Folk You? A fost cea mai mare scenă atunci pentru tine?”
Cătălina Beța: „Nu, dar mult mai târziu am revenit la o scenă atât de mare. Adică a fost șocant pentru mine și după aceea multă vreme nu am mai avut o scenă atât de mare pentru mine, până când n-am ajuns la niște festivaluri de jazz mult mai târziu. Dar mereu mi-a fost dor de momentele acelea pentru că și starea aceea poetică și oamenii aceia pe care i-am cunoscut atunci, dar și amplasamentul scenei și starea aceea de spirit a oamenilor era ceva, era o efervescență a poeziei”…
Maria Gheorghiu: „Asta numai un om sensibil poate să cumuleze toate aceste aspecte”…
Cătălina Beța: „Da-da, păi sunt convinsă că simți foarte bine energia publicului și cam care este”…
Maria Gheorghiu: „Energia publicului, a mării, a nisipului”…
Cătălina Beța: „Da, o scenă atât de mare pe malul mării, mi-aduc aminte că marea era în partea dreaptă și a fost foarte-foarte frumos. Pentru mine a fost emoționant să cânt GÂNDACUL – eu nu mai pusesem mâna pe chitară de mulți ani – și lumea să știe acest cântec. Pentru mine a fost un șoc pentru că eu ani de zile nu am știut că se cântă în toată țara, eu nici nu-l înscrisesem la Uniunea Compozitorilor, adică habar nu aveam că este un cântec iubit și cântat”.
Scrisori din Orașul de Plumb
Maria Gheorghiu: „Bun, acuma facem o mică paranteză: rămăsese să vorbim despre Ioan Gyuri Pascu, dar, pentru că ai amintit de Jurnalul Național, întâlnirea cu Dan Andronic și cu Jurnalul Național ți-a direcționat cumva munca și într-o altă zonă în care te-ai simțit foarte confortabil, aceea de jurnalism”.
Cătălina Beța: „Da! Eu eram îndrăgostită de ideea de a scrie și mi s-a părut impresionant să intru în contact cu cei de la Jurnalul Național, o echipă impresionantă, cu jurnaliști imenși, dar, eu fiind modestă și neștiind să mint un pic, să înclin un pic cântarul (în favoarea mea), am spus că nu știu să scriu, adică n-am făcut jurnalism. Și, atunci, vrând să mă ajute, au fost nevoiți să mă angajeze la vânzare de publicitate, pentru că eu avusesem un job în vânzări. Dar am și scris, pentru că mi s-a oferit această șansă, domnul director Marius Tucă m-a trimis să scriu despre Tatiana Stepa și apoi am încercat să scriu niște articole și am scris în Jurnalul de Duminică niște Scrisori din Orașul de Plumb.”
Moartea Tatianei Stepa i-a provocat întâlnirea cu Loreta Popa
Maria Gheorghiu: „Ei, și aici o altă întâlnire importantă, întâlnirea cu Loreta Popa!”
Cătălina Beța: „Cu Loreta Popa… Deci Jurnalul (Național) era oricum cu unii dintre cei mai buni jurnaliști, condeiul lor era magic, scriau extraordinar. Ei, și tocmai cu ocazia trecerii (la Domnul a) Tatianei Stepa ne-am întâlnit pentru că avea de scris articole pe tema asta – adică am scris și eu câte ceva, dar principala care scria era, bineînțeles, Loreta Popa. Și de atunci Loreta m-a îndrăgit foarte tare și iată că am avut de-a lungul anilor să ne întâlnim și să colaborăm. Mai târziu ea, în calitate de P.R. al Muzeului Literaturii Române, a facilitat foarte multe concerte – care mă onorează – în această instituție de cultură.”
Maria Gheorghiu: „Așa este, sunt poate cele mai elegante concerte cele dinăuntrul sau din curtea Muzeului Literaturii Române”.
Cătălina Beța: „Și acolo am avut privilegiul de a cunoaște și de a auzi poeți extraordinari care sunt încă în viață și de a auzi poezie”…
N-a mai apucat-o pe Anca Parghel, dar l-a întâlnit pe Ioan Gyuri Pascu
Maria Gheorghiu: „Așa-i, o să ajungem și la acest moment, la Festivalul Internațional de Poezie, unde tu ai avut de multe ori recitaluri. Dar, pentru că am amintit de Ioan Gyuri Pascu, ce a însemnat el pentru tine?”
Cătălina Beța: „Întâlnirea cu Ioan Gyuri Pascu a fost iarăși ceva neașteptat: de cum am pus piciorul în București, întâmplător am cunoscut la rând o serie de oameni imenși.
Tot fac paranteze: Am venit în București pentru că, înainte de asta, cineva mi-a făcut cunoștință cu Anca Parghel, care mi-a spus: Vino în București, vino să faci canto jazz cu mine! Și, când am venit eu, atunci, din păcate, ea a decedat. Dar, în aceeași perioadă, am cunoscut unii dintre cei mai mari muzicieni de jazz în Art Jazz și când, întâmplător, am ajuns la un concert în Green Hours, unde muzicienii m-au invitat să cânt două piese, acolo în public era Ioan Gyuri Pascu. El a început să se agite, să meargă la sunet și, după aceea, mi-a spus: Cătălina, tu ai lumină, ce voce ai! Trebuie neapărat să cânți!
Mi-a spus niște lucruri foarte speciale, m-a încurajat foarte mult, a fost așa, ca un frățior mai mare, iar eu cică eram ca sora lui, care e născută în aceeași dată cu mine”.
Dă-ți demisia de la serviciu și slujește-ți harul muzical!
Maria Gheorghiu: „Să știi că la fel de frumos a vorbit despre Ioan Gyuri Pascu și a spus că îi datorează faptul că a rămas în muzică la modul profesionist Izabela Barbu – Jezebel, așa cum e cunoscută!”
Cătălina Beța: „Sunt convinsă. Eu am întâlnit-o tot atunci, când (Gyuri Pascu) i-a spus și ei să-și dea demisia de unde este că destinul ei este acela de a cânta. Și mie mi-a zis de atâtea ori: dă-ți demisia, nu mai pierde timpul în alte chestii! Eu îl spuneam: Dar trebuie să fac bani de chirie, de mâncare, mi-e frică. Și mi-a zis: Nu te mai gândi la lucrurile astea! Mie mi se părea absurd, dar el avea dreptate. Mi-a spus: Astea sunt o consecință. Tu trebuie zilnic să-ți slujești harul tău și, când vei face asta, toate celelalte vor veni pe cale de consecință!”
Maria Gheorghiu: „El a fost cel care te-a îndemnat să abordezi un anumit stil și chiar el te-a îndrumat să cânți cântecul Angel?”
Cătălina Beța: „Angel de Sarah McLachlan!”
Restul interviului îl puteți asculta pe YouTube la București FM.
Dacă v-a plăcut acest articol, puteți alege să sprijiniți presa independentă cu o cafea. Vă mulțumim!