Quiproquo
Acuza de tulburare a ordinii constituționale a devenit în noua dictatură CCR-CSAT-DIICOT ceea ce era „zădărnicirea combaterii bolilor” în vechea dictatură CNSU-DSP-GOV. Teza ei principală e luată copy-paste după gândirea stalinistă: oricine nu e pro-comunism e „dușman al poporului”. Așa și-acum, oricine nu e pro-UE și pro-NATO, chiar și numai să-și permită „să pună la îndoială” justețea apartenenței noastre la aceste cluburi care nu mai arată și nu se mai comportă deloc ca acum 20 de ani când am intrat noi în ele, este catalogat ca inamic al ordinii constituționale. Totul, în disprețul valorilor constituționale consacrate precum libertatea de exprimare, libertatea de conștiință, libertatea de asociere, dreptul la adunare publică pașnică, dreptul de a alege și de a fi ales etc.
Dar care-i legătura acestor cluburi de tip Hotel „California” (în care oricine poate intra, dar nimeni n-are voie să iasă) cu ordinea constituțională a României?
Când nu mai putem să discernem ideologic, mai bine să abordăm tema cronologic:
Constituția României postcomuniste – 1991
Aderarea României la NATO – 2004
Integrarea României în U.E. – 2007
Integrarea României în spațiul Schengen – 2025 (ar fi trebuit să fie în 2011, conform calendarului, dar n-aveam noi față de „buni europeni”!)
Reunificarea României – nici la 35 de ani după reunificarea Germaniei!
Cam pe aici ne situăm.
Ce deducem din cronologie?
Faptul că ordine constituțională democratică a existat în România și înainte de aderarea la NATO / UE vreme de vreo 15 ani. A fost rău, a fost bine? Gurile rele spun că exista mai multă libertate decât acum, chiar dacă mai multă sărăcie. Dar sărăcia, să ne-nțelegem, nu era o vină a românilor, ci a jefuitorilor cocoțați la conducerea României.
Concluzia este că o ipotetică ieșire din NATO/UE nu atrage în mod necesar și pierderea ordinii constituționale, nici măcar apartenența la sfera occidentală de influență. Iar din Europa nu ne poate scoate nimeni căci geografia, nu politica, ne-a făcut să fim aici de câteva mii de ani. Marea Britanie a ieșit din U.E. – și-a pierdut ea ordinea constituțională democratică sau poziționarea pro-occidentală? Nicidecum! State europene precum Elveția, Serbia și Republica Moldova nu sunt în NATO. Le face asta mai puțin democratice sau mai puțin pro-occidentale? Să fim serioși!
Povestea cu „Petrică și Lupul„
Acuma, faptul că niște instituții de forță din România se apucă să-l prigonească pe globalistul mascat în suveranist Călin Georgescu, care nu contenește să se declare pro-NATO și UE și mai ales simpatizant al SUA; se apucă să percheziționeze un general-maior de aviație (rtr.) ajuns la venerabila vârstă de 101 ani pentru suspiciunea că are contacte prin Rusia, el, care a ajuns militar de carieră sub vechea orânduire comunistă pro-rusă a României socialiste și n-a emigrat în America după 1989; se apucă să facă razii pe la foști mercenari români din Legiunea Străină franceză și îi prezintă pe aceștia ca legionari ai mișcării lui Zelea-Codreanu; toate aceste abuzuri disperate din gama „nutreț pentru cretini”, care îi fac să se trezească până și pe fanii G4media și ai USR că sunt mințiți de unii care-și bat joc de coeficientul lor de inteligență mai ceva ca Arafat și Rafila, toate aceste lucruri duc într-un singur punct:
Pierderea totală a încrederii în instituțiile statului român. La fel cum lovitura cu anularea alegerilor din decembrie i-a făcut pe mulți să se jure că nu mai merg în viața lor la vot, tot astfel, când Lupul – adică URSSul – va fi mai aproape de graniță și Predoii, Bolojenii, Ciucii, Caramitrii și RaduTudorii vor striga în cor că le trebuie ostași în slujba statului, toți bărbații disponibili le vor răspunde: care stat? Ăla de l-ați degradat voi până la limita penibilului? Ia să vă faceți voi praf cu tot cu statul vostru antiromân așa cum s-a făcut praf Ceaușescu la balconul C.C.-ului!
Și cine va fi atunci de vină? Pericolul rusesc, sau incompetența dusă până la auto-sabotaj a celor mai înflăcărați apărători ai democrației euro-atlantiste?
Serios, ăștia ar trebui să nu poată dormi noaptea, dar nu de frica dușmanului din exterior, ci de frica dușmanului din interior – cel de sub piele și cămașă! Vorba unui profesor de matematică: dacă prostia ar da junghiuri, nu ar mai rămâne nimeni pe scaune. Păcat că nu era profesor de științe politice!
De interes, pe aceeași temă:
Dacă v-a plăcut acest articol, puteți alege să sprijiniți presa independentă cu o cafea. Vă mulțumim!
One thought on “Quiproquo”