25 martie: Buna Vestire sau Blagoveștenia. Prima dezlegare la pește din Postul Mare
Buna Vestire sau Blagoveștenia (după termenul slavon) este primul praznic înaintea Paștilor, sărbătorit întotdeauna în data de 25 martie, în amintirea momentului în care Arhanghelul Gavriil (Gabriel) a anunțat-o pe Fecioara Maria că-L va naște pe Iisus.
25 martie, adică exact nouă luni înainte de Crăciun, când este sărbătorită nașterea Domnului nostru Iisus Hristos (Crăciunul)!
Indiferent în ce zi din săptămână ar cădea, sărbătoarea Bunei Vestiri este însemnată în calendarul ortodox cu dezlegare la untdelemn, vin şi peşte.
Un articol publicat de Ioan Sperling inițial pe Vrăbiuțe.blog
Buna Vestire este sărbătoarea vestirii Fecioarei Maria de către Arhanghelul Gavriil că va lua în pântece prin zămislire mai presus de fire și-L va naște pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul neamului omenesc. Răspunsul Preasfintei Fecioare a fost unul memorabil și pilduitor până astăzi: Iată, roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău! De aceea Maica Domnului mai este numită și „Noua Evă”, căci ea a ascultat de cuvântul Domnului și a adus, astfel, mântuire și viață veșnică urmașilor Evei care, prin neascultare, primiseră plată de moarte. Tot în această zi se prăznuiesc Sfintele Mucenițe Pelaghia, Teodosia și Dula.
„1.Praznicul Bunei-Vestiri
Când Preasfânta Fecioară a împlinit al paisprezecelea an de la nașterea sa și mergea pe cel de-al cincisprezecelea, după ce a viețuit și a slujit 15 ani în Templul din Ierusalim, preoții au vestit-o că, potrivit Legii, nu-i mai este îngăduit a rămâne în Templu, ci trebuie să se logodească și să se cunune. Spre marea lor uimire, Preasfânta Fecioară le-a spus că ea și-a închinat viața lui Dumnezeu și că voiește să rămână până la moarte fecioară și să nu se însoțească cu nimeni. Atunci, prin insuflarea și purtarea de grijă cea dumnezeiască, Marele Preot Zaharia, părintele Înaintemergătorului Ioan, în înțelegere cu ceilalți preoți, a adunat laolaltă doisprezece bărbați necununați din seminția lui David, spre a o încredința pe Fecioara Maria unuia dintre ei, ca să-i păzească fecioria și să aibă grijă de dânsa.
Ea a fost încredințată lui Iosif din Nazaret, rudenia sa. În casa lui Iosif, Preasfânta Fecioară a viețuit tot astfel ca și în templul lui Solomon, petrecându-și vremea cu citirea Sfintelor Scripturi, cu rugăciunea, în cugetări dumnezeiești, cu postul și lucrul mâinilor. Rareori ieșea din casă și era străină de lucrurile și faptele cele din lume. Grăia prea puțin sau deloc cu ceilalți oameni și niciodată fără vreo trebuință anume. Cel mai adesea se însoțea cu cele două fiice ale lui Iosif.
Când a venit plinirea vremii, precum s-a prorocit prin Daniil Prorocul și când bine a plăcut lui Dumnezeu să împlinească făgăduința făcută lui Adam celui osândit și prorocilor, atunci în cămara Preasfintei Fecioare s-a arătat marele Arhanghel Gavriil. Aceasta s-a întâmplat, precum au scris unii scriitori ai Bisericii, chiar în ceasul în care ea ținea deschisă Cartea Prorocului Isaia și cugeta la minunata sa prorocie: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu (Isaia 7:14).
Gavriil s-a înfățișat în toată strălucirea sa îngerească și a întâmpinat-o așa: Bucură-te, cea plină de har! Domnul este cu tine! (Luca 1, 28) și toate celelalte, precum este scris în Evanghelia Sfântului Luca. Cu această vestire îngerească și cu pogorârea Duhului Sfânt asupra Fecioarei s-a pus început mântuirii neamului omenesc și înnoirii a toată zidirea.
Istoria Noului Testament a început cu graiurile Arhanghelului Gavriil: Bucură-te, cea plină de har! Aceasta arată că Noul Testament aduce bucurie neamului omenesc și la toată zidirea. Drept aceea, Buna-Vestire este socotită nu doar un mare praznic, ci, încă, un praznic plin de bucurie. (articolul continuă sub foto)
2.Pomenirea Sfintelor Mucenițe Pelaghia, Teodosia și Dula
Aceste trei sfinte femei au pătimit pentru Domnul. După ce au fost închise în temniță și puse la chinuri, Pelaghia și Teodosia au fost omorâte prin tăierea capului. Sfânta Dula, care era slujnică, a pătimit singură în cetatea Nicomidiei. Acești trei albi trandafiri scăldați în mucenicescul sânge, au fost răsădiți de Dumnezeu în grădina Sa cea cerească.”
Sursa: Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. 1, pag. 365 – 367 (Ed. Egumenița, 2010)
De interes, pe aceeași temă:
Dacă v-a plăcut acest articol, puteți alege să sprijiniți presa independentă cu o cafea. Vă mulțumim!