Leaders made in China
Am putut să mă conving eu însumi de progresele tehnice făcute de China în ultima perioadă, însă, de dragul discuției, zic să ne păstrăm în paradigma anilor 2000, când „chinezăriile” erau net inferioare produselor occidentale: după aspect, intuiai ce au vrut să copieze, dar, după funcționalitate, se dovedeau imitații amatoricești.
Așa și cu liderii pompați de partidele românești (pardon, de limbă română) din 2024 încoace: ele s-au prins că suveranismul e noul produs la modă și și-au pus „chinezii bătrâni” de prin servicii să producă lideri de imitație. Așa avem, bunăoară, un Victor-Viorel cu pretenții de lider suveranist – ca și cum am avea un „PanasOAnic” cu pretenții de radio. Așa avem un Antonesc cu „România înainte” tatuată pe piept, de parcă adidașii cu panteră chinezească se pot numi Puma.
Ei bine, surpriza e că și Georgescu tot o „chinezărie” era, dacă te uitai cu atenție la detalii: măcăia ca o boxă Fujitsu, dar se încingea ca o Jafițu. Mă veți contrazice: dacă nu era „ce trebuie”, cum de s-a răfuit sistemul cu el? Păi sistemul globalist local e format din personaje de anvergura unor Cîțu – Mîțu sau Pledoiu – oameni nu foarte mintoși. Cum nu sunt în stare să copieze un lider suveranist deoarece nu-i înțeleg caracteristicile, tot așa nu sunt în stare să distingă un fals suveranist de un suveranist din popor, de la mama lui.
Finalmente, mă întreb: nu putem noi, „We, the people”, să producem un suveranist autentic, „Made in Romania” ca televizoarele „Grigorescu”? Băi, nu prea! Ori avem ouă chinezești, care produc suveraniști fricoși de intrarea în politică, ori i-am avortat pe toți înainte de naștere, ori toți suveraniștii noștri adevărați sunt deja la export, aducând plus-valoare țărilor de adopție din cauză că cea de origine nu i-a încurajat să se realizeze aici.
Rămâne valabilă mustrarea din imnul național: „Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte!”.
Dacă v-a plăcut acest articol, puteți alege să sprijiniți presa independentă cu o cafea. Vă mulțumim!