14 mai: Ziua de cinstire a martirilor din temniţele comuniste. Să ne amintim și de Marcel Petrișor!

Data de 14 mai a fost instituită ca Ziua Națională de Comemorare a Martirilor din Temnițele Comuniste, conform Legii 127/2017. Cu acest prilej, oferim cititorilor noștri un colaj de gânduri pioase ale unor utilizatori ai rețelei Facebook, precum și biografia fostului deținut politic, regretatul Marcel Petrișor.

„În închisoare am fost privați de drepturile creștinești, dar am câștigat raiul lăuntric.” (Arhimandritul Justin Pârvu)

Aceștia sunt doar o parte din cei care au suferit pentru credința lor, pentru faptul că nu au lepădat credința ortodoxă. Ani de zile au îndurat chinuri groaznice, bătăi, torturi, înfometare, frig, refuzând să renunțe la dreapta credință, dându-și sufletele în mâinile lui Hristos pentru a primi cununa muceniciei.

„Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere” (Romani 8:36) – av. Adriana-Lucia Buzgar. (articolul continuă sub foto)

„Azi, 14 mai, este Ziua Naţională de Cinstire a Martirilor din Temniţele Comuniste.

Printre ei, prietenul meu, Marcel Petrișor.

S-ar putea să vă mire afirmația, dată fiind diferența de vârstă.

L-am cunoscut pe Marcel când eram în clasa a șasea, iar el era profesor. După ani, când eu eram student, l-am reîntâlnit în casa unei rude apropiate. Le era prieten de familie. Așa a început o legătură tip învățăcel-profesor.

Din primele zile mi-a zis să nu îi mai zic „dumneavoastră” („Am senzația că vorbești cu mai mulți…”) și atunci domnul profesor a devenit Marcel. Și așa a rămas, până ne-a părăsit în 2021.

În ciuda celor 15 ani de închisoare comunistă și a suferințelor și bătăilor îndurate acolo, a rămas un om bun să îl pui la rană. Candid ca un copil, îmi spunea: „M-au arestat pentru că au găsit la un student legionar cartela mea de cantină studențească [Marcel era student la Medicină]. Ăla mi-o ceruse cu împrumut și comuniștii au zis că și eu sunt legionar. M-au băgat în celulă cu legionari – profesori, doctori, avocați… Nu știam nimic despre lume, că eram tânăr. Am ieșit de acolo vorbind mai multe limbi străine și știind carte. Tot ce am putut să învăț de la legionarii ăia…”

A făcut pușcărie în mai multe rânduri. A fost eliberat în 1968. S-a dus la facultate și a devenit profesor de franceză.

Marcel, odihnește-te în pace. Nu te-am uitat – nici eu, nici atâția alții.” – Bogdan Mate (articolul continuă sub foto)

In memoriam Marcel Petrișor (1930-2021)

Născut în 1930 în comuna Ocişor, judeţul Alba

În 1952, pe când era student în anul II la Facultatea de Filozofie din Cluj, este arestat, fiind acuzat că îl găzduise pe studentul fugar Ovidiu Cotruş. Este condamnat în noiembrie 1953 la 1 an şi 6 luni pentru „omisiune de denunţ”. A fost eliberat la 25 ianuarie 1954.

După eliberare se reînscrie la Facultatea de Filozofie din Cluj, mutându-se apoi la Bucureşti. Intră în legătură cu membrii unui grup subversiv anticomunist, fiind arestat, împreună cu ceilalţi membri ai grupului, la 28 mai 1954. A fost condamnat la 5 ani închisoare.

Eliberat în ianuarie 1956, se înscrie la Facultatea de Filologie din Bucureşti. Tot în 1956 devine membru al organizaţiei „Partidul Frontul Naţional Republican”, fondată de inginerul Mihai Grama (pe care îl cunoscuse în detenţie, la Jilava). Din grup mai făceau parte şi alţi foşti colegi de detenţie, ca muncitorul Marin Cocioran, inginerul Dumitru Găbudeanu (care îi era prieten şi cu care fusese implicat în procesul din 1952), studentul Demostene Andronescu (pe care îl cunoştea din studenţie, fiind apoi coleg de celulă la Jilava în 1953).

În timpul evenimentelor din toamna lui 1956 din Ungaria încearcă să organizeze o solidarizare a studenţilor români cu cei de la Budapesta. A fost arestat în 4 noiembrie 1956. La 25 mai 1957 Tribunalul Militar Bucureşti îl condamnă la 25 de ani muncă silnică (în lotul inginerului Grama), rămânând în detenţie până în 1964.

La 22 ianuarie 1968, student fiind la Facultatea de Filologie din București, este din nou arestat pentru „propagandă şi agitaţie contrarevoluţionară”, acuzat că a întreţinut relaţii cu foşti deţinuţi politici şi că a redactat mai multe texte despre perioada detenţiei („Amintiri din detenţie”). Într-un raport întocmit de un ofiţer de Securitate mai este acuzat şi că „infiltrează” ideile sale printre studenţii de la Filologie, în anturajul său găsindu-se Constantin Ionescu, Cristian Boss, Virgil Tănase, Paul Goma (fost deţinut politic). La 26 ianuarie 1968 Securitatea emite o ordonanţă de încetare a procesului penal, fiind pus în libertate.

A terminat Facultatea de Filologie şi a fost profesor şi scriitor.

După 1989 a scris mai multe cărţi despre detenţia sa – Fortul 13, La capăt de drum

Marcel Petrișor a murit în 11 octombrie 2021.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!” – Memorialul Sighet. (articolul continuă dedesubt)

„La 14 mai este celebrată Ziua națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste, potrivit prevederilor Legii nr. 127/2017.

De ce ziua de 14 mai?

Pentru că în 14 mai 1948, „au fost arestați de regimul comunist marea majoritate a tinerilor, a intelectualilor, a multor români, care, prin exemplul de neascultare și reală libertate exprimată în fața regimului dictatorial ateu, au pătimit asemenea primilor creștini. (…) În acea noapte de 14 spre 15 mai 1948 au fost arestați peste 10.000 de tineri, anchetați, ulterior condamnați și repartizați în pușcăriile unde urma să execute fiecare condamnarea”, relatează Agerpres

Regimul comunist instaurat după cel de-Al Doilea Război Mondial şi-a propus „curăţirea“ României de toate elementele considerate nepotrivite noii stăpâniri. Toţi cei care s-ar fi putut opune sau măcar gândi contra doctrinei comuniste au ajuns pe lista neagră şi au umplut puşcăriile. S-a alcătuit un adevărat sistem concentraţionar politic, cu închisori renumite şi centre de „reeducare” în spirit comunist. Au fost arestaţi, atât oameni politici, cât şi simpli funcţionari.

În rândul deţinuţilor politici, a celor care s-au sfârşit în temniţele comuniste, au fost şi oameni cu o forţă spirituală extraordinară. Pe lângă capacitatea de a îndura cu seninătate torturi şi suferinţe de neimaginat, au reuşit să aducă mângâiere şi celorlalţi deţinuţi.

Martirii din temniţele comuniste mai sunt cunoscuţi şi ca Sfinţii închisorilor.

Ei bine, cum să le vorbesc tineilor de azi despre acele vremuri, care nu au fost foarte departe de noi?

Greu lucru!

Şi de aceea, am apelat la oameni care pot spune câte ceva despre acea perioadă istorică, despre perioada 1948–1964, care a fost cea mai violentă perioadă a regimului comunist.” – Doina Blaga.

De interes, pe aceeași temă:

One thought on “14 mai: Ziua de cinstire a martirilor din temniţele comuniste. Să ne amintim și de Marcel Petrișor!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *