Despre credință, politică și artă
Cu prilejul zilei de 8 Martie, primim pe adresa noastră electronică două texte poetice pe care regretatul revoluționar și scriitor timișorean Claudiu Iordache le-a dedicat în anii din urmă Zilei Femeii și iubitei sale soți, Cristina Iordache. Considerăm că ele sunt de actualitate și pot aduce un gând bun și azi tuturor cititoarelor publicației noastre,
Autor: Claudiu Iordache „Celor care, niciodată îndeajuns de respectate, de mângâiate și de iubite, duc povara unei vieți presărate pe întreg răsăritul pământului! Mame, fiice, copile, soții răbdătoare ale unor soldați, ale unor zei primitivi ce în jocurile lor de fier au răvășit lumina divinității! Cred că femeia este singura esență ce apropie continuu ființa
Un articol de Nae Ionescu publicat inițial la 1 mai 1932. Nu știu cum s-ar putea mai bine prăznui Paștile. Probabil că trăindu-le. Dar asta e din ce în ce mai greu. Pentru cei mai mulți dintre noi. A trăi Paștile – asta presupune a te duce la biserică; a te ruga acolo; a te
Un articol de Nae Ionescu, publicat inițial la 12 aprilie 1931. „Săvârșitu-s’au!” Cerul și pământul, iarăși împreună, pentru cea dintâia oară dela păcatul vechiului Adam, și-au țipat în noapte durerea: „astăzi s-a spânzurat pre lemn Cela Ce spânzură pământul pre ape…”; și s’a spintecat catapeteasma bisericii. [templului, n.r.] Ce cald și greu e aerul în
A înviat Hristos. Sunt ani de când întoarcerea prăznuirii acestei cutremurătoare fapte ridică în mine aceeași tristețe: iarăși voi citi aceleași comentarii și voi auzi aceleași interpretări. Proastă literatură protestantă, anemic efort de „cugetători” pozitiviști în nevoia slăbănoagă de a împăca domeniul rațiunii cu cel al harului. Ca și cum cine a intrat odată în
Prim-ministrul Nicolae IONEL Ciucă (PNL) l-a prezentat miercuri pe ION (inversul cuvântului NOI), consilierul lui onorific: un robot în formă de oglindă, aparent capabil să poarte un dialog prin vorbe și/sau replici scrise și care pretinde că este animat de inteligența artificială, cu ajutorul căreia va încerca să „îi reprezinte pe români” în ședințele de
O poezie de Ana-Maria Coja pe care o publicăm cu acceptul autoarei, mulțumindu-i pentru generozitate: Un fir roșu, unul alb, Le-mpletim cu mare drag, Apoi, de un argințel, Legăm, șnurul, frumușel, Și-l purtăm cu bucurie, Toată lumea ca să știe, Că românii vestesc iară: VINE DOAMNA PRIMĂVARĂ! E un obicei curat, De la geto-daci păstrat…
Draga mea, Poate ca te mira aceasta scrisoare venita asaaa… tam-nesam, aici iti dau dreptate. Nu stii de unde vine, de ce si cum se face ca iti scriu. si, mai ales, nu stii cine sunt. Si totusi… negrait, chiar tu esti cea care mi-ai cerut-o! Si-ti multumesc pentru asta; si sper ca, la capatul
